Guvernarea României înseamnă pregătirea viitorului. Prea multe guverne au nesocotit această răspundere. Prea multe guverne s-au mulţumit să conducă prezentul sau să conserve trecutul. Asumindu-si raspunderea in parlament pe cele trei proiecte de lege,  guvernul Boc demonstreaza ca e primul guvern care pune problema viitorului.

Schimbarea care ne va rupe de trecut e totuna cu modernizarea României, cu reformarea din temelii a statului.

Unde am rămas în urmă şi ce nu ne mai putem permite e clar. Anul acesta se împlinesc 20 de ani de cînd ne-am cîstigat libertatea. România este o tară europeană liberă. Am scăpat de statul opresiv comunist, dar statul de azi i-a mostenit destule metehne. Statul român de azi nu e nici suficient de european si nici îndeajuns de folositor cetătenilor lui. Statul - si nu cetăteanul - a fost marele beneficiar al ultimilor 20 de ani. Statul este putin pentru foarte multi si e foarte mult pentru putini. Statul român, asa cum arată si lucrează astăzi, este  greoi si nedrept cu cei mai multi dintre cetătenii săi. Este, în schimb, generos  si lipsit de autoritate cu o  pătură subtire de privilegiati.

Statul a lucrat mult mai mult în favoarea statului decît în slujba cetăteanului. În consecintă, astăzi avem un stat supradimensionat, obez, cel mai scump si ineficient produs al României.

Statul nereformat a transformat salarizarea bugetarilor într-un sistem nedrept, discriminatoriu, marcat de inegalităti. Sunt diferente mari între salariile si veniturile celor de la vîrful sistemului si salariile si veniturile sutelor de mii de bugetari care nu s-au bucurat de privilegiul unor legi speciale de salarizare.

Statul nu si-a luat în serios nici rolul său de educator. A protejat si garantat un sistem de educatie depăsit, cu multe lipsuri fată de standardele europene.

Criza economică ne-a arătat foarte clar unde sunt punctele slabe şi unde avem prea mult. Criza a arătat cît de nepregătit este statul român pentru a-si apăra societatea si cît de mult a slăbit  capacitatea României de a face fată dificultătilor de sistem. Slăbiciunea internă a agravat, în granitele României, criza din afara granitelor tării. Să ne amintim că la noi criza a fost precedată de  dezmătul bugetar al guvernului Tariceanu. În loc să vindece statul prin reforme care puteau fi făcute mai usor în perioada de crestere economică, guvernul anterior a îmbolnăvit mai rău statul. L-a pus l-a îngrăsat, cu mii de posturi inutile, a risipit bani publici, a tolerat nedreptătile din sistemele de salarizare si pensii, a refuzat descentralizarea si a amînat reforma educatiei. Toate astea ne-au făcut mai vulnerabili in fata crizei, au adîncit-o.

Criza economică ne-a pus în faţă ultimul avertisment: nu mai e timp ! Sănătatea precară a economiei necesită măsuri urgente care să vizeze mai degrabă cauze decât efecte şi, în special, acele cauze pe care neglijenţa şi lipsa de voinţă politică le-a agravat în timp. Trebuie să tratăm acum cauzele profunde,de care nu s-a atins nimeni 20 de ani ! Altminteri, ne batem  cu o mînă legată la spate cu o criză care riscă astfel să se agraveze . Trebuie să nu ratăm ocazia de a pune acum pe baze sănătoase dezvoltarea tării. Reformarea statului e problema din care decurg toate celelalte probleme ale României.  Ea nu poate fi aminată la infinit pentru că, la un moment dat, răul poate deveni ireparabil. Iar acest moment a sosit !În acest context, faptul că 2009 este un an electoral nu poate constitui o scuză pentru neadoptarea urgentă a acestor măsuri.

O nouă amînare ar amîna tot şi pe termen lung. Generaţiile noi ar putea, fără vina lor, pierde competiţia cu generaţiile tinere ale Europei. Statul ar putea deveni cel mai sărac furnizor de nedreptăţi şi averi necuvenite. Povara birocraţiei ar putea sfărîma munca a milioane de români care îşi plătesc cinstit impozitele. Prin lipsa de actiune si prin lipsa de deschidere a statului generatiile prezente si viitoare pierd in fiecare zi sansa de a trăi intr-o tară normală si egală pentru toti.

Statul român,în formula lui încremenită, garantează nereusita României si esecul societătii noastre în competitia cu celelalte societăti moderne. România si românii nu trebuie să devină victimele propriului stat nereformat, rămas în urma societătii .

“Statul român trebuie reformat”. Aceste cuvinte au mai fost rostite, în ultimii 20 de ani, de oameni politici si partide care nu au avut nici o clipă de gînd să schimbe mersul lucrurilor ci doar să îi dea alt nume.

Nu mai putem amîna. 20 de ani au fost deajuns. Acum e vremea faptelor.

Rostul constituirii acestui parteneriat de guvernare cu o majoritate de 70 la sută a fost să combată criza si să modernizeze statul. Reforma statului ar fi trebuit să fie obiectivul strategic al întregii clase politice după admiterea României in UE, tocmai pentru a nu irosi pe termen lung beneficiile apartenentei la spatiul comunitar( fonduri europene, moneda euro, libera circulatie,dreptul la muncă). PDL isi  asumă responsabilitatea de a-l pune în practică acum .

Nu facem reforma statului de dragul reformei,  ci cu un scop clar : o viată mai bună pentru cetăteni, un viitor mai bun pentru copiii lor.

Nu vorbim de lucruri abstracte, ci de legi concrete, de importantă majoră pentru viata de zi de zi , poate pentru decenii de acum încolo.

Guvernul Boc  şi-a asumat răspunderea pentru a promova cît mai rapid trei legi: educaţia, salarizarea unică şi reorganizarea aparatului de stat . Sunt trei din legile fără de care România va fi o ţară prea înceată pentru propriul viitor.

1. LEGEA EDUCATIEI. Avem nevoie de oameni bine pregătiţi, capabili: de ce nu le-am înlesni accesul la propriile calităţi ? Zeci de mii de tineri aşteaptă. Învătămîntul trebuie să le deschidă poarta spre viitor. Avem nevoie de un sistem educaţional care să fie nu fie doar naţional dar şi modern. Avem nevoie de o lege care să lege pentru totdeauna educaţia de nevoile lumii în care trăim. Guvernul considera ca proiectul Legii Educatiei Nationale ofera solutii coerente si realiste tuturor acestor probleme. Elevul si studentul vor fi, cu adevarat, in centrul sistemului de educatie. Pentru prima oara in istoria postdecembrista  punem bazele unei reforme a invatamintului profunda si de durata. Reforma educaţiei e, practic, instrumentul care aduce cele mai mari avantaje societăţii. De aceea o consideram principala componenta a reformei statului. Cu un sistem de educaţie modern, societatea românească va fi slujită de profesionişti.

2. LEGEA SALARIZARII. Munca la stat a devenit, de prea mult timp, o loterie din care unii se aleg cu bani puţini şi sărăcie multă iar alţii cu premiul cel mai mare, lună de lună. Munca la stat e plătită din fonduri publice şi, prin urmare, nu poate fi locul privilegiilor personale. Salarizarea bugetarilor trebuie să fie unică şi justă, altminteri  devine o farsă plătită din banii dumneavoastră. Am promovat o lege a salarizării unice pentru a pune capăt discriminării plătite din bani publici si pentru a face ordine intr-un domeniu  dominat de un haos al legiferarii care alimenta privilegii si nedreptati.

3. LEGEA REORGANIZARII AGENTIILOR.  Modernizarea României nu poate tolera inflaţia posturilor şi instituţiilor dublate sau triplate. Avem de unde tăia, pentru că s-a adăugat şi permis prea mult. Putem trăi mai bine cu agenţii mai puţine. Statul trebuie să fie un producător de bun simţ şi raţiune, nu o crescătorie de funcţii şi posturi fără rost. Simplificarea birocratiei stufoase a agentiilor nu se masoara doar in banii publici pe care-i economisim. Va creste si  calitatea serviciilor oferite cetățenilor și mediului de afaceri. De alfel, sectorul privat are doar de cistigat din reducerea birocratiei si reforma chiurgicala a statului. Pentru guvernul nostru sprijinirea sectorului privat acum, in plina criza economica, este vitala si a fost o preocupare constanta. Printre masurile pentru care ne asumam raspunderea se numara una de maxima importanta pentru stimularea sectorului privat : neimpozitarea profitului reinvestit.

Proiectele de legi pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea sunt  rezultatul    consultărilor cu partenerii sociali şi al dezbaterilor publice. Guvernul Boc a dovedit cel mai mare interes fată de pozitia sindicatelor. Spre deosebire de guverne anterioare care doar vorbeau împreună cu sindicatele, guvernul Boc lucreaza cu sindicatele. Guvernul s-a consultat cu liderii sindicali în mod sistematic si asupra bugetului , în urmă cu  cîteva luni, si acum, asupra legii salarizării unice. A tinut cont de propunerile venite din partea sindicatelor, patronatelor, de amendamentele venite din partea grupurilor parlamentare atît cît au permis, după caz, starea economiei si prevederile programului de guvernare. Să nu uităm că fundamentul proiectului de lege al educatiei nationale ( Pactul National pentru Educatie si Strategia..) a fost rodul a doi ani de dezbateri încheiate cu consensul principalelor partide si sindicate. A faptul că discutăm de cîteva luni de această lege, că au mai fost dezbateri largi cu partidele si societatea civilă, urmate de posibilitatea parlamentarilor de a depunde amendamente. Prin urmare, proiectele de lege pentru pentru care guvernul si-a angajat răspunderea tin cont, intr-o măsură rezonabilă, de pozitii si observatii  ale unei largi părti a societătii românesti.

Guvernul si-a arătat deschiderea la dialog pînă în ultimul moment înainte de asumarea răspunderii. Guvernul e dispus sa discute în continuare evolutia legii salarizării si viitoarele măsuri de reforma a aparatului de stat. Asta nu inseamna ca legea e proasta sau incropita, inseamna ca e perfectibila. Premierul si PDL au anuntat ferm ca nu vor ceda in legatura cu asumarea raspunderii si guvernul nu a cedat.  Guvernul îsi va asuma pînă la capăt responsabilitătile sociale si economice ce îi revin.

Cu sigurantă că aceia care au fost obisnuiti pînă acum să profite de pe urma unui stat nereformat au motive de nemultumire. Marea majoritate a cetătenilor va avea insă de cîstigat pentru ca statul va reveni, după decenii, in serviciul lor.

Poate că  efectele pozitive ale acestor legi nu vor fi imediat la nivelul dorit de multi dintre compatriotii nostri aflati în nevoi. Dar o schimbare în bine se va simti anul viitor pentru bugetarii cu salarii mici, pentru investitorii care vor beneficia de scutirea de impozit pe profitul reinvestit, pentru miile de absolventi de liceu care vor da un examen de bacalaureat simplificat si pentru toti concetatenii nostri care vor avea de-a face cu un stat mai eficient si mai putin nepasator.

PDL  SI REFORMA STATULUI

Fara atitudinea ferma a premierului si a PDL cele trei proiecte de legi ar fi zacut mult si bine prin sertarele parlamentului. PSD nu doreste decit sa temporizeze, sa amine ca pina la urma sa nu se faca nimic. Cea mai buna dovada ca asumarea raspunderii era absolut necesara a fost chiar atitudinea PSD si a lui Mircea Geoana din ziua asumarii in parlament : duplicitara, ezitanta, iresponsabila. Nu nevoia de reforme pentru binele cetateanului a  determinat PSD sa accepte asumarea cu jumatate de gura, pina la urma, ci dorinta de a sta la putere.

Daca nu sunt de acord cu legile pe care si-au asumat si ei raspunderea, ca partid aflat la guvernare, pot foarte bine sa voteze motiunea de cenzura. La alegerile din 22 noiembrie si 6 decembrie electoratul le va taxa duplicitatea  si  fuga de raspundere.

In schimb, hotărîrea PDL si a premierului e clară: prin aceste legi si prin pasii următori vom  ASIGURA REÎNTOARCEREA STATULUI ÎN SLUJBA CETĂTEANULUI !

Planul de modernizare a României n-a fost gîndit acum şi numai pentru folosul acestei dezbateri. Avem o viziune bine asezată si un plan în etape. Am început chiar  din primele zile ale guvernării cu reducerea cheltuielilor bugetare, cu restructurarea aparatului guvernamental. Vom continua, pînă la sfîrsitul anului, cu descentralizarea ,eficientizarea costurilor in administratie si, nu în ultimul rînd, cu legea pensiilor.

Pentru PDL e clar că statul trebuie să ia initiativa, simplificîndu-si organizarea si garantînd sisteme de retributie si educatie egale si deschise tuturor cetătenilor români. Orice amînare va afecta pe termen lung sansa de redresare a României. În joc nu e orgoliul acestui guvern, nici mentinerea la putere. În joc e calea pe care o vom urma de acum înainte.  PDL consideră că viitorul e legat de modernizarea si de reformarea statului. PDL va pune capăt statului ineficient si are vointa ca reforma statului să devină realitate. S-a vazut asta in 15 septembrie, in parlament, odata cu asumarea raspunderii.

DESPRE PROCEDURA ASUMARII RASPUNDERII

Asumarea răspunderii în faţa Parlamentului e un act de curaj şi onestitate pentru orice guvern.

Asumarea răspunderii e, de asemenea, un mecanism constituţional  cunoscut în regimurile democratice . Asumarea răspunderii e o procedură democratică, înscrisă în Constitutie. Nici un Parlament nu e bruscat de un Guvern care îşi asumă răspunderea, pentru că nici un Parlament nu poate fi bruscat de o prevedere constituţională sau de propriul regulament.

Angajarea raspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege, program sau declaratie de politica generala  reprezinta o procedura constitutionala definita de art. 114 al Constitutiei Romaniei, prin intermediul careia Guvernul cere Parlamentului sa accepte masuri de reforma de o importanta deosebita pentru ducerea la indeplinire a programului politic guvernamental. Or, obiectivul asumarii raspunderii e perfect justificat de importanta majoră a celor trei proiecte de legi asupra cărora guvernul si-a asumat raspunderea, legi in concordantă cu programul de guvernare.

Angajarea răspunderii guvernamentale se realizează în conformitate şi cu aplicarea riguroasă a prevederilor legii fundamentale a statului. Angajarea raspunderii guvernamentale se face distinct, pe cate un proiect de lege care reglementeza un anumit domeniu specific supus legiferarii. Nu există niciun impediment constituţional pentru Guvern privind asumarea raspunderii asupra fiecarui proiect de lege în acelaşi moment constituţional ( adică isi asumă raspunderea asupra fiecarui proiect de lege in mod distinct, cu aceeasi ocazie, in aceeasi procedură parlamentara )

Procedura asumării răspunderii a fost folosită si de domnii Năstase si Tăriceanu atunci cînd guvernau. Cînd o foloseau ei era bună, acum nu mai e.

Asumarea raspunderii a fost decisa politic de ambii parteneri in cadrul conducerii coalitiei de guvernare.