Învingătorii nu au dreptul să ostenească
În prag de vacanţă, cineva dintre cei cărora le sunt apropiat, asigurat de reciprocitatea sentimentelor, a găsit de cuviinţă să mă bucure cu câteva vorbe aparte. Sunt … Vorbe memorabile. Dintre ele am ales şi titlul de faţă. Am simţit că se potriveşte bine cu ceea ce trăiesc eu de o viaţă şi vreau să transmit şi celor din preajma mea. De multe ori am reuşit. Alteori, nu. Dar n-am regretat buna mea intenţie. Nu toate seminţele aruncate în brazdă încolţesc.
De fapt, pornirea mea de acum a fost determinată de afirmaţiile mai multor prieteni “uninominali” care regretă ipostaza în care se află, aceea de parlamentari. Au lăsat o lume ce le era dragă şi care-i îndrăgea, pentru o lume total necunoscută şi ostilă. Un senator avocat se condamna pentru că “s-a compromis”, prin încercarea de a-i reprezenta pe semenii săi în Parlamentul României. Oamenii comunităţii îl văd altfel, mai cu reţinere, îl asociază cu imaginea compromisă, bine ştiută a politicianului român, preocupat doar de avantaje şi interese personale, deşi el ştie că n-a făcut decât bine, cu multa dragoste şi credinţă.
Cei mai mulţi cetăţeni reproşează interminabilul joc al parlamentarilor de-a hoţii şi vardiştii. Într-o bună zi, consideră ei, deputaţii şi senatorii vor deveni cu toţii magistraţi de ocazie, deşi, după câte ştiau dumnealor, legislativul înseamnă altceva. Pentru judecarea fărădelegilor avem alte instituţii ale statului. Dar, la noi, spun românii, hoţul strigă hoţii! Oare de ce?
Lupii moralişti sunt cei mai vehemenţi apărători ai dreptăţii. La un moment dat, colegul meu, senatorul-avocat, a zis: Prea multă dreptate e o nedreptate. Ştiam că sunt vorbele lui Cicero, de acum două mii de ani, dar l-am apreciat pentru momentul în care le-a pronunţat. Am vrut să-i răspund cu înţelepciunea, de acum două sute de ani, a unui mare om al legii, Saint-Just. N-am putut. Am lăsat tăcerea să vorbească.
Revin acum. Saint-Just a rămas memorabil, printre altele, şi pentru frumuseţea următoarelor vorbe: “Caut printre voi judecători, şi nu găsesc decât acuzatori”, dar şi “Istoria va judeca judecata voastră”. Doamne, cât de prezente vorbe! Într-adevăr, memorabile!
Uninominalilor învingători în colegiile lor, care s-au aruncat în lumea asta politică nebună crezând chiar că pot schimba lucrurile, le aduc în atenţie două lucruri: 1. Nu sunteţi singuri şi 2. Învingătorii nu au dreptul să ostenească.
Semnat - senator Dumitru Oprea
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
Elena said
am August 27 2009 @ 1:41 pm
Acum un an v-ati aruncat in “nebuloasa” asta sperand ca veti face ceva bun, ceva util pentru noi, ilfovenii, dar si pentru cetatenii Romaniei. In timpul campaniei electorale, fiind cu ceva ani mai mare decat Dvs., mi-am permis sa va spun ca “nici nu va imaginati in ce vreti sa intrati”. Asta, dupa cum v-ati dat seama, nu ca sa va sperii si sa renuntati. Dar sunt convinsa ca ACUM ati inteles cu mult mai bine ceea ce voiam sa zic ATUNCI.
Eram convinsa ca veti ajunge cel mai tanar senator din istoria Romaniei (Doamne, cat de frumos suna!), dar, pe de alta parte, imi era mila de tineretea Dvs. si de tot ceea ce urma sa vi se intample.
Da, e adevarat, istoria va va judeca pe fiecare in parte pentru ceea ce ati facut / nu ati facut acum, avand puterea. E greu, e infiorator sa lupti cu prejudecati, cu imoralitati, cu lipsa de cultura, cu unele caractere mizerabile (nu gasesc acum un sinonim mai elegant!)… Si sunt convinsa ca atat Dvs., cat si unii colegi dintre cei care au propria afacere care merge destul de bine aveti un sentiment de …. retinere amestecat cu regret – “Oare nu era mai bine sa raman acolo, sa-mi vad de afacere, de viata de familie, de ceea ce s-ar fi putut defini printr-o doza mai mare de liniste!?” Poate ca da, poate ca nu!
Sa stiti ca va inteleg ori de cate ori “primiti” o tema de facut pe linie de partid. Stiu (si cred ca STIM mai multi de pe acest blog) ca, daca ati fi in alta postura, in unele situatii v-ati abtine. Dar respectul nostru pentru Dvs. este crescut datorita faptului ca am observat ca, totusi, sunteti in slujba omului de rand, a celor aflati in nevoi.
Cat despre ceea ce spunea prietenul Dvs., imi permit sa fac o mica schimbare – INVINGATORII NU AU DREPTUL SA SE ODIHNEASCA! Mi se pare mai potrivit!
Toata stima pentru tot ce faceti!
sibianul said
am August 27 2009 @ 1:44 pm
Multumim frumos !
senator Urban Iulian - ptr. Elena said
am August 27 2009 @ 1:44 pm
Va multumesc frumos
Marian said
am August 27 2009 @ 3:55 pm
Dumitru Oprea – un mare profesor de la Iasi, a facut din facultatea de economie o bijuterie.Am urmat cursurile de sisteme informationale cu dumnealui … exceptional
Felicitari pentru dumnealui si pentru dumneata domnule Urban.
Cred ca aveti nevoie de mai multa energie sa va impuneti in vederea realizarii unei justitii vertebrale si apoi in vederea reglarii mecanismelor economice.
Succes pe mai departe
Othelo said
am August 27 2009 @ 4:04 pm
Dumnezeu sa va lumineze in continuare dl. Urban
Catalin HN said
am August 27 2009 @ 4:25 pm
Frumoase cuvinte care din pacate exprima un trist adevar. Sunt si eu, sufleteste, alaturi de dvs. si de cei care (mai) incearca sa creeze ceva bun si normal in aceasta tara. Nu va lasati! Sper ca in viitor, cat de curand, numarul senatorilor DE BUNA CALITATE sa fie cat mai mare. Asa sa dea Dumnezeu !
George said
am August 27 2009 @ 4:43 pm
Peste 3 ani sunt gata sa candidez si sa sprijin din parlament initiativele D-lui senator Urban, insa nu voi avea nicio sansa din urmatoarele motive:
- nu am bani de campanie electorala, asta insemnand bani de ulei, zahar, faina, pui congelati pentru alegatori;
- deoarece doresc sa candidez independent, nu-l voi avea pe Goagal sa garanteze pentru mine.
Asa ca, intrucat multi oameni capabili si cu bune intentii se afla in situatia mea, acest lucru – schimbarea actualei clase politice – nu va avea loc, probabil, niciodata.
atotstiutorul said
am August 27 2009 @ 5:01 pm
Cu toata parerea de rau” ciini latra caravana trece” dar parca e mai bine decit”sat fara ciini”