1. ADUSI DE BARZA.

N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi..
Am trait.
Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste
coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa.
Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare.
Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem.
Visele noastre,  pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip"...
Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu'
Cutaaaare. Il lasati pe Cutare afara?"

Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat.
Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex"...
Jucam  "Tara, tara , vrem ostasi", "Flori, fete sau baieti" si de-a "v-ati-ascunselea".
Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului.

2. RATIA DE FERICIRE.

Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite.
Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la paralele", imitand-o pe Nadia Comaneci. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi.
Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de
canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet.
Dar aveam prieteni.
Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan.
Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe  pontonul nici unei sperante.
Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in
frig, stateam pe intuneric si aveam cartele pt.zahar si ulei. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire.
Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea.

3. DESENE..

Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete.
Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii
cu gaz.
Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice de la "Mecano "
Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar.
Am supravietuit serialului " Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/    Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa".
Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu fotbalisti de la "Turbo ".
Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala " Aurora " (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori).
Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel".
Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz...

4. MAJORATE.

N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste".
Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii ".
Noi, unbelievable, n-am avut manele. Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct,
Primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream
prietenia.
Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de
poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de
mail-uri lungi scrisori de dragoste.
Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol.
Singura casa de moda renumita era solarul de la mare,
unde veneau bisnitarii.
Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de
strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca.
Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking.
Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta.
Eram misto si faini, niciodata cool.

5. RITUAL.

Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca.      Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei.
N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri.
In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care sareau broboane de apa.
Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita
elastica pe cap si apoi, ultimul ritual, inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat.
Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile.
Noi n-am trait mai bine sau mai rau,
Am trait!