Judecatorii se plang de faptul ca politicul ingereaza cu activitatea lor. In egala masura, cred ca orice categorie profesionala din Romania si-ar dori, atunci cand are o problema, sa aiba posibilitatea sa si-o judece, sa isi dea singura decizii favorabile si sa dispuna amendarea celor vinovati. Insa daca ne facem singuri dreptate, rezolvam ceva ?

Dupa cum stiti , Curtea de Apel Bucuresti a decis amendarea ministrului Gheorghe Pogea cu 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de intarziere pentru nerespectarea sentintei CAB. prin care s-a admis cererea Inaltei Curti de Casatie si Justitie de anulare a executarii adresei Ministerului Finantelor, prin care s-a anuntat ca salariile angajatilor de la ICCJ nu vor mai include sporul de stres.

Iata textul hotararii judecatoresti :

"Dosar nr. 6644/2/2009

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI

SECTIA A VIII – A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinta civila nr. 57 CC

Sedinta din Camera de Consiliu de la 16.07.2009

Pe rol solutionarea cererii de chemare in judecata, avand ca obiect sanctiune neexecutare hotarare, formulate de reclamanta Inalta Curte de Casatie si Justitie in contradictoriu cu paratii Ministerul Finantelor Publice si Gheorghe Pogea – Ministrul Finantelor Publice.

La apelul nominal facut in Camera de Consiliu, au raspuns reclamanta Inalta Curte de Casatie si Justitie, reprezentata de avocat, cu delegatie la dosar, dar si paratii Ministerul Finantelor Publice si Gheorghe Pogea – Ministrul Finantelor Publice, ambii reprezentati de consilier juridic Pricop Nicolae, cu delegatie pe care o depune in sedinta.

Procedura de citare este legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza faptul ca nu s-a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar .

Reclamanta, prin avocat, depune taxa judiciara de timbru (4 RON)si timbrul judiciar in valoare de 0,15 RON .

Paratii, prin consilier juridic, depun la dosar intampinare si inscrisuri, printre care, subliniaza reprezentantul acestora, s-ar afla si un extras de cheltuieli ale reclamantei, dovada a faptului ca hotararea Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII – a Contencios Administrativ si Fiscal, ar fi fost pusa in executare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acorda cuvantul pe fondul cererii.

Reclamanta, prin avocat, afirma ca isi mentine cererile in integralitate, solicitand admiterea actiunii, in sensul obligarii la executarea hotararii pronuntate la data de 09.07.2009 de catre Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII – a Contencios Administrativ si Fiscal, amendarea Ministrului Gheorghe Pogea si totodata, obligarea, in solidar, a celor doi parati la plata de despagubiri. Motiveaza ca, hotararea pronuntata de instanta la data de 09.07.2009 era executorie de drept conform art. 24 si 25 din Legea 554/2004 a Contenciosului Administrativ si ca, potrivit dispozitivului sentintei civile, termenul de executare era de o singura zi. Cu toate acestea, din inscrisurile depuse la dosar si anexate cererii de chemare in judecata, reiese ca, la data de 13.07.2009, inca se mentinea refuzul paratilor cu privire la indeplinirea obligatiilor ce li se stabilisera prin hotararea judecatoreasca.

Se aduce totodata in discutie de catre reclamanta, si imposibilitatea aplicabilitatii Ordonantei. nr. 8/2009 din data de 10.07.2009 pentru completarea art. 21 din O.G. nr. 119/1999, deoarece in prezentul litigiu  hotararea este supusa executarii fix la data pronuntarii (09.07.2009), moment in care, actul mai sus amintit nu era in vigoare, iar potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei: „ Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”

Reclamanta, prin avocat, solicita, in conformitate cu prevederile art. 1003 din Codul Civil, raspunderea in solidar a celor doi parati, motivand aceasta prin ca nu se cer cheltuieli de judecata.

Paratii, prin consilier juridic, solicita respingerea actiunii, afirmand ca se tinde sa existe o confuzie a reclamantei Inalta Curte de Casatie si Justitie, nefacandu-se deosebirea intre deschiderea creditelor bugetare si plata efectiva a salariilor. Prin sentinta civila pronuntata la data de 09.07.2009, Curtea de Apel Bucuresti dispune doar deschiderea creditelor bugetare pentru reclamanta, sentinta fiind pusa in executare chiar in termen de o zi, fapt dovedit de inscrisurile depuse la dosarul cauzei. Referitor la ordonanta 8/10.07.2009, se pune in vedere ca deschiderea creditelor bugetare s-a efectuat anterior emiterii acesteia in Monitorul Oficial, refuzul de viza emis ulterior, referindu-se doar la plata efectiva a personalului de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Faptul ca, daca in fata instantei ar fi fost adus doar Ministerul Finantelor Publice, obligatia ce revenea acesteti institutii prin hotararea judecatoreasca tot nu ar fi fost executata, fiind imperativ necesara si chemarea in judecata, personal, a ministrului Gheorghe Pogea. In consecinta, solicita admiterea actiunii astfel cum a fost precizata, mentionand si faptul

Paratii Ministerul Finantelor Publice si ministrul Gheorghe Pogea vor depune la dosarul cauzei concluzii scrise, iar, in cele din urma, Curtea va retine cauza spre solutionare .

CONSIDERENTE

Prin cererea formulata la data de 14.07.2009 reclamanta Inalta Curte de Casatie si Justitie a solicitat instantei de contencios administrativ amendarea paratului Gheorghe Pogea, in calitate de Ministru al Finantelor Publice, cu 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, pentru neexecutarea obligatiei de a deschide creditele bugetare pentru luna iulie 2009, in cadrul capitolului 61.01., titlul ”Cheltuieli de personal”, cu incepere de la 14.07.2009 si pana la data executarii.

Prin aceeasi cerere, reclamanta a solicitat obligarea in solidar a paratilor Gheorghe Pogea, in calitate de Ministru al Finantelor Publice si Ministerul Finantelor Publice la despagubiri constand in suma de 5.500.000 lei, reprezentand cuantumul cheltuielilor de personal pentru luna iulie 2009, suma actualizata cu dobanda legala in materie civila, cu incepere de la data de 14.07.2009 si pana la data executarii.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 2873/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, paratul Ministerul Finantelor Publice a fost obligat sa deschida creditele bugetare pentru luna iulie 2009, in cadrul capitolului 61.01., titlul ”Cheltuieli de personal” in termen de o zi de la pronuntare, sentinta fiind executorie de drept, conform art. 278 C. proc. civ.

A mai aratat reclamanta ca a solicitat paratului executarea sentintei, insa acesta nu s-a conformat, situatie in care devin aplicabile prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

In ce priveste despagubirile solicitate, reclamanta a aratat ca intregul sau personal a fost in imposibilitate de a-si incasa drepturile banesti, ca urmare a blocarii cu abuz de putere a creditului bugetar pe luna iulie 2009.

La dosar, reclamanta a depus copia sentintei civile nr. 2873/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal si alte inscrisuri.

Prin intampinarea formulata in cauza paratul Ministerul Finantelor Publice a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, aratand ca a executat in termen sentinta civila nr. 2873/09.07.2009, iar prin adresa nr. 4547/10.07.2009 a adus la cunostinta reclamantei ca i-au fost deschise creditele la Capitolul 61.01.

A mai aratat paratul ca reclamanta face confuzie intre deschiderea creditului bugetar, care se aproba de directiile sale de specialitate si plata efectiva a sumelor, care se deruleaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului si care intra sub incidenta OG nr. 8/2009 si in legatura cu care exista intentia de refuz de viza de control financiar preventiv delegat nr. 35/13.07.2009. Cu privire la acest act, parata sustine ca reclamanta a refuzat sa parcurga procedura prevazuta de OG nr. 119/1999, in sensul de a raspunde in scris la argumentele controlorului delegat, invocand astfel propria turpitudine in cererea de executare a sentintei.

La randul sau, paratul Ministrul Finantelor Publice a formulat intampinare prin care a invocat in esenta aceleasi argumente folosite in aparare de Ministerul Finantelor Publice.

La dosar, paratii au depus, in copie, adresa nr. 4547/10.07.2009, un borderou privind continutul corespondentei cu Trezoreria Municipiului Bucuresti, un extras de cont, cererea formulata de reclamanta pentru deschiderea de credite bugetare in cuantum de 5.500.000 lei si mai multe ordine de plata.

Analizand actele dosarului in raport cu sustinerile partilor, Curtea retine ca prin sentinta civila nr. 2873/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, paratul Ministerul Finantelor Publice a fost obligat sa deschida creditele bugetare pentru luna iulie 2009, in cadrul capitolului 61.01., titlul ”Cheltuieli de personal” in termen de o zi de la pronuntare, sentinta fiind executorie de drept, conform art. 278 C. proc. civ.

Instanta a retinut in esenta ca refuzul paratului de a deschide creditele bugetare, bazat pe prevederile OUG nr. 71/2009, incalca principiul constitutional al neretroactivitatii normelor cu putere de lege, precum si dreptul personalului inaltei Curti de Casatie si Justitie la plata salariului cuvenit pe luna iunie 2009, cu toate componentele sale individualizate in carnetele de munca si actele de stabilire a drepturilor banesti.

Prin cererea formulata la data de 10.07.2009 reclamanta a solicitat deschiderea creditelor bugetare cuantum de 5.500.000 lei, pentru cheltuieli de personal, in adresa de inaintare specificandu-se ca prin sentinta civila susmentionata s-a dispus si anularea adresei prin care s-a restituit prima cerere de deschidere a creditelor. Aceasta cerere constituie de fapt solicitarea de executare a sentintei civile nr. 2873/09.07.2009.

Prin adresa nr. 294749 Directia de programare bugetara in sectorul securitate nationala si administratie din cadrul Ministerului Finantelor Publice a inaintat cererea reclamantei la Directia generala de trezorerie si contabilitate publica, mentionand in adresa respectiva ca deschiderea de credite nu a fost avizata de controlorul delegat din cadrul Unitatii centrale de armonizare a sistemelor de management financiar si control.

Prin adresa nr. 4547/10.07.2009 Directia generala de contabilitate si trezorerie a statului a comunicat reclamantei ca a deschis cererea de credite in contul bugetar corespunzator, insa din afirmatiile paratilor reiese ca prin inscrisul cu nr. 35/13.07.2009 controlorul delegat si-a exprimat intentia de refuz de viza in ce priveste o parte din suma, corespunzatoare sporurilor de 50% si respectiv 15%.

Potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 119/1999, privind controlul intern si controlul financiar preventiv, controlorul delegat este functionar public, angajat al Ministerului Finantelor Publice, iar in conformitate cu art. 19 alin. 1 din aceeasi ordonanta Corpul controlorilor delegati se organizeaza ca un compartiment distinct in structura Ministerului Finantelor Publice, la nivel central si teritorial, si cuprinde ansamblul controlorilor delegati.

Coroborand aspectele retinute, Curtea observa ca, in timp ce o directie din cadrul Ministerului Finantelor Publice a deschis creditele pentru suma de 5.500.000 lei, precizata in sentinta civila nr. 2873/09.07.2009, un functionar public din cadrul aceleiasi autoritati a refuzat partial sa avizeze plata sumei creditate, respectiv partea corespunzatoare sporurilor ce au facut obiectul refuzului de viza la cererea de deschidere a creditelor. Or, tocmai refuzul de viza anterior mentionat a fortat-o pe reclamanta sa ceara pe cale judiciara deschiderea creditarii pentru intreaga suma, cu scopul evident de a plati drepturile salariale cuvenite personalului propriu in integralitatea lor.

In contextul precizat mai sus, demersul paratului Ministerului Finantelor Publice de a deschide creditarea, urmat de refuzul de a aviza plata efectiva a sumelor in integralitatea lor, pe aceleasi considerente constatate anterior ca nelegale pe cale judiciara, constituie practic un refuz de executarea a sentintei nr. 2873/09.07.2009, fiind lesne de observat ca refuzul de a aviza plata unor sume creditate in baza unei hotarari judecatoresti constituie in fapt negarea acestei hotarari. Argumentele care sustin aceasta concluzie sunt de ordin legal si rezida in prevederile art. 2 pct. 21, 34 si 35 din Legea nr. 500/2002, privind finantele publice, care definesc notiunile de deschidere de credite bugetare, ordonantarea cheltuielilor si plata cheltuielilor. Din coroborarea acestor definitii rezulta in mod logica ca procesul executiei bugetare debuteaza prin deschiderea creditelor, urmata in mod firesc de ordonantarea cheltuielilor si, in final, de plata acestora. Asa fiind, deschiderea creditului bugetar urmat de blocarea posibilitatii reclamantei, in calitate de ordonator principal, de a folosi integral sumele creditate, constituie in fapt un refuz de executare a sentintei judecatoresti, disimulat intr-o executare pur formala care, fiind lipsita de finalitate lipseste la randul ei de finalitate hotararea judecatoreasca, paralizandu-i acesteia efectul executoriu.

In alta ordine de idei, trebuie observat ca refuzul de executare a hotararii judecatoresti pana la ultimele ei consecinte nu-si are suportul nici in prevederile OUG nr. 71/2009, intrucat acest act normativ se refera la executarea silita, potrivit dreptului comun, a creantelor certe, lichide si exigibile, deoarece numai astfel de creante pot fi executate potrivit dreptului comun, conform art. 379 C. proc. civ. aceasta concluzie se desprinde fara dubiu din simpla lectura a expunerii de motive din preambulul ordonantei de urgenta.

Apararile paratului Ministerul Finantelor Publice bazate pe dispozitiile OG nr. 8/2009 nu pot fi retinute, intrucat acest text, care completeaza prevederile art. 21 din OG nr. 119/1999, reglementeaza procedura de autorizare a efectuarii unor operatiuni pentru care se refuza viza de control financiar preventiv si nu are nicio legatura cu situatia reclamantei, careia i s-a recunoscut pe cale judiciara dreptul de a i se deschide creditarea. Or, in situatia in care instanta de judecata a recunoscut dreptul reclamantei la creditarea intregii sume, orice obiectie din partea autoritatii parate este nelegala, deoarece procedura de autorizare a fost suplinita de hotararea judecatoreasca executorie.

Avand in vedere toate argumentele expuse mai sus, Curtea constata ca in speta sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va aplica paratului Gheorghe Pogea, in calitate de Ministru al Finantelor Publice, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de intarziere in executarea sentintei civile nr. 2873/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.

In ce priveste capatul de cerere privind despagubirile, Curtea retine ca, potrivit textului de lege citat mai sus, reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarzierea in executarea unei hotarari judecatoresti. in speta, reclamanta solicita obligarea paratilor la despagubiri pentru intarzierea in executarea sentintei, dar isi motiveaza cererea prin faptul ca personalul sau nu si-a putut ridica drepturile banesti cuvenite ca urmare a neexecutarii. Acest rationament nu poate fi primit din doua motive, care vor fi expuse in continuare.

In primul rand, trebuie retinut ca reclamanta actioneaza in calitatea ei de ordonator de credite, ceea ce presupune ca sumele ce au facut obiectul primei judecati nu intra efectiv in patrimoniul sau, ci sunt folosite potrivit destinatiei bugetare, respectiv plata drepturilor banesti cuvenite personalului care o incadreaza. in aceasta situatie, nu se poare sustine ca refuzul paratilor de a executa hotararea judecatoreasca produs o paguba in patrimoniul reclamantei, intrucat mecanismele care guverneaza executia bugetara exclud de plano o atare posibilitate.

In al doilea rand, Curtea observa ca suma solicitata drept despagubiri pentru intarziere este egala cu cea care a facut obiectul cererii solutionate prin sentinta civila nr. 2873/09.07.2009. in aceste conditii, obligarea paratilor la plata despagubirilor ar echivala, din perspectiva acestora, cu o dubla executare a sentintei susmentionate, fara existenta unui temei de drept in Legea nr. 554/2004. in plus, reclamanta nu a precizat care ar putea fi regimul juridic al acestor despagubiri, din punct de vedere financiar-contabil, in conditiile in care nu pot fi folosite pentru plata drepturilor banesti ale personalului.

Pentru toate argumentele de fapt si de drept expuse, Curtea va admite in parte actiunea reclamantei, in sensul ca va aplica paratului Gheorghe Pogea, in calitate de Ministru al Finantelor Publice, amenda prevazuta de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 si va respinge ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratilor la despagubiri.

DISPOZITIV

Admite in parte cererea formulata de reclamanta Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu sediul in Bucuresti, str. Batistei nr. 25, sector 2, in contradictoriu cu paratii Ministerul Finantelor Publice si Gheorghe Pogea – Ministrul Finantelor Publice, ambii cu sediile in Bucuresti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.

Aplica paratului Gheorghe Pogea, Ministrul Finantelor Publice, o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de intarziere in executarea sentintei civile nr. 2873/09.07.2009, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.

Respinge capatul de cerere privind obligarea paratilor la despagubiri, ca neintemeiat.

Cu recurs in 5 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi 16.07.2009."