Controlorul statal din California, John Chiang, a avetizat ca fara un buget echilibrat pana la 1 Iulie, va incepe sa utilizeze obligatiuni pentru a achita majoritatea facturilor statului. Pe 25 Iunie, Guvernatorul Californiei, Arnold Schwarzenegger, a refuzat un plan care ar salva statul de la cheltuirea a 3 miliarde $, prin reducerea cheltuielilor scolare, spunand ca ar prefera sa vada statul emitand obligatiuni, decat sa intarzie acordarea de fonduri printr-o abordare pe bucati, defalcata.Deficitul bugetar total al statului este 24,3 miliarde $.

Intre timp, alte cai de finantare se inchid categoric. Administratia Obama a spus ca nu va intrebuinta bani federali pentru a stimula California; iar Fitch Ratings, o agentie de cotare a obligatiunilor, a anuntat ca reduce valoarea statului, care deja era cea mai joasa la nivel national. Odata redus, ratingul Californiei este posibil sa scada sub nivelul minim necesar din punct de vedere legal, fortand fondurile sa-si vanda toate obligatiunile lor californiene. Rezultatul ar putea insemna costuri de milioane in plus in dobanzi mai mari pentru stat.

Ce trebuie facut? Probabil California ar putea invata o lectie de la statul insula Guernsey, localizat pe Canalul Britanic, peste Coasta Franceza, stat care s-a confruntat cu probleme similare de fonduri in secolul 19. Toby Birch, un manager de valori, care isi are originile in acea egiune, spune povestea pentru Gold News:

“cand s-au intors trupele dinntr-un razboi strain prelungit [ Razboaiele Napoleonice, care s-au sfarsit in 1815], au descoperit un teritoriu inglodat indatorii, cu preturi foarte ridicate si o infrastructura in cadere, a carei aparari era pe cale sa fie coplesita…..Anul 1815 a dus la incheierea conflictului de pe front,….acasa s-a instalat un regim de maxima austeritate. Aplicarea Etalonul aurului a insemnat ca imprumuturile emise pe mai multi ani au fost atunci recalculate la rata banului fata de metalele pretioase. Asta a dus la un blocaj economic, pentru ca forta de munca si materialele se gaseau din abundenta, dar necesarele proiecte nu puteau fi finantate din lipsa de bani lichizi.

“Acest fapt a dus la o perioada de asa-numit “saracie in abundenta”…Situatia parea de nesurmontat; costurile imprumutului existent consuma 80% din veniturile insulei. Ce era deja o povara de nesuportat a datoriei, ar fi fost necesar sa se dubleze pentru a finanta cele mai importante 2 proiecte de infrastructura. La acest moment s-a format comitetul statelor membre. Comitetul a realizat ca, in cazul in care statele Guernsey ar fi emis propriile bancnote pentru finantarea proiectului, in loc sa imprumute de la banca englza, atunci nu ar mai trebui sa plateasca dobanda. Asta ar fi dus la economii substantiale. Pentru ca, asa cum orice detinator de ipoteca ar trebui sa inteleaga, debitorul sfarseste prin plata dublului sumei imprumutate, pe termen lung.”

Pentru a preveni o inflatie nedorita a rezervei de bani, Statele Guernsey au emis bilete cu o data de scadenta , iar la data respectiva, detinatorului i se platea cu aur. Banii veneau din chirii pe infrastructurile terminate, suplimentate de o taxa pentru alcool. Birch continua astfel:

“Rezultatul final al Experimentului Guernsey a fost spectaculos- noi drumuri, sisteme de aparare navala si cladiri publice s-au ridicat, facilitand comertul la scara larga si prosperitatea. S-a ajuns la angajare in proportie de 100%, fara deficit si preturile au ajuns la stabilitate, totul fara nici un ban platit ca dobanda. Ce a debutat ca proces, a dus la un lant de proiecte de constructii, care stau in picioare si azi si sunt functionale. Banii au fost intrebuintati in cea mai pura forma a lor: ca si mecaninsm de ungere a rotilor comertului si ale dezvoltarii.”

Ca si Guernsey, California se afla in situatia “saraciei in indestulare”. Statul detine a 8-a economie la nivel global ca dimensiune, mai mare decat a Rusiei, a Indiei, a Braziliei si a Canadei. Detine resursele, forta de munca si expertiza tehnica necesare sa faca aproape tot ce-si propun cetatenii sai. Lipsesc doar banii pentru asta. Totusi banii sunt doar un un mijloc de schimb, de contractare de furnizori, muncitori si clienti , astfel incat sa poata produce si sa poata face schimb de produse.

Asa cum s-a explicat, azi banii sunt doar un credit. Toti banii nostri, cu exceptia monezilor sunt creati de banca atunci cand creeaza imprumuturi. Actuala criza s-a dezvoltat din inghetarea creditarii care a inceput la caderea bursei de pe  Wall Street, din 2007, cand bancilor li se cerea sa-si reevalueze bunurile ca urmare a schimbarilor regulamentului contabil.Bancile care anterior erau catalogate ca fiind in forma buna, cu suficient capital pentru a sustine imprumuturi, dintr-o data s-au trezit stramtorate. Imprumuturile au cazut, si la fel s-a intamplat si cu rezerva de bani.

Intelegerea problemei este suficienta pentru a putea vedea solutia. Daca o banca privata poate crea credite in registrele sale, la fel poate proceda si marele stat California. Nu are nevoie decat sa-si formeze propria banca. Sub sistemul de imprumut “cu rezerve fractionare”, bancilor li se permite sa extinda creditul-sau sa creeze bani ca si imprumuturi. Congresman-ul Jerry Voorhis, scriind in 1973, explica astfel lucrurile:

“Pentru fiecare 1 $ sau 1,5 $ pe care oamenii- sau guvernul- il depun intr-o banca, sistemul bancar poate crea din nimic 10$ in bani pe carnete de CEC, sau depozite la cerere. Poate imprumuta si introduce in circulatie toti acei 10$ cu dobanda a carei rata sa fie 1 $ sau un pic mai mult, pentru a o sustine.”

Rezerva de 10% este acum demodata, in parte pentru ca bancile si-au dat seama cum sa se eschiveze de la asta. Ce limiteaza imprumuturile bancare azi este cererea unui capital de 8% impus de Banca Internationala ce face reglementarile, care conduce sistemul bancar privat la nivel mondial, avand bazele in Bazel, Elvetia. Cu o cerere de capital de 8%, un stat avand propria banca ar putea detine banca, nefiind necesar sa-si faca griji cu privire la actionari sau profit. Ar putea imprumuta unor solicitanti cu o situatie financiara buna la o dobanda foarte joasa, poate limitata doar la taxa de servicii care sa acopere costurile; iar la imprumuturile acordate de banca statului, statul, in final, ar obtine dobanda, facand imprumuturile in mod esential sa fie libere de dobanzi.

Urmarind cifrele din raportul bugetar al Californiei, veniturile statale estimate pentru 2009 sunt de 128 miliarde. La o cerere pentru rezerva de 10%, in cazul in care California ar depune toti cei 128 miliarde $ in propria banca detinuta de stat, ar putea emite 1,28 trilioane $ in imprumuturi, cu mult mai mult decat ar avea nevoie pentru a acoperi deficitul bugetar de 23 de miliarde $. Pentru a-si imprumuta siesi banii ca sa poata acoperi deficitul, ar avea nevoie de numai 2,3 milarde $ in depozite si cam 2 miliarde$ in capital, (presupunand o cerere de capital de 8%). Ceea ce a scris Sheldon Emry despre natiuni este valabil si in cazul statelor:

“Este ridicol ca o natiune sa le spuna cetatenilor sai : “Trebuie  sa consumati mai putin pentru ca suntem stramtorati din punct de vedere financiar,” ca si cum ar spune companiile aeriene ca “avioanele noastre zboara, dar nu va putem lua pentru ca nu mai avem bilete.” “

In calitate de detinator de card al elitei bancare, california ar putea crea tot creditul de care are nevoie pentru a-si finanta operatiunile, si i-ar mai ramane si bani.