Cititorii presei internationale din ultimele 6 luni poate au fost iertati ca au crezut in existenta unei recesiuni economice. Titulri precum “Marea britanie-la capatul puterilor” sau “E mai rau decat marea depresiune” sau “Mama incepe sa vanda copii pentru hrana” probabil ca i-au facut pe multi sa creada ca Marea Britanie se afla intr-o foarte severa criza financiara. Am dori sa clarificam faptul ca nu a xistat nici un dram de adevar in aceste rapoarte si economia Marii Britanii se redreseaza, preturile caselor sunt in crestere si zilele bune au revenit. In numele tuturor ziarelor si al politicienilor, am dori sa ne cerem scuze pentru orice confuzie. Dl. Robert Preston de la BBC  a fost de acord cu o reducere a salariului de 40% , pe care o va dona in scopuri caritabile.”

Este cea mai dramatica schimbare in istoria economiei: de la dezastru la o situatie foarte buna in cateva saptamani. Moneda este sus, pretul petrolului este sus, increderea consumatorilor este la cote bune, bancile acorda imprumuturi si preturile caselor au crescut cu 2,6% in luna Mai. Acest ultim indicator este cel mai uimitor, avand in vedere ca nu s-a vandut nici o casa si marea majoritate a ipotecilor necesita un depozit de 25%. Totusi cine sunt eu sa contest asemenea cifre? Se poate ca rata somajului sa fie inca in crestere, ca industria manufacturiera sa fie in colaps, si ca nivelul de indatorare atat la nivel personal, cat si public, sa ramana la o cota de netolerat. Ati putea evidentia si faptul ca indexul Marii Baltice cu privire la transport - o masura a comertului mondial- e in colaps din nou. Lumea crede acum ca recesiunea a ajuns la final si oricine se indeparteaza de aceasta idee este vazut ca denigrand economia.

Asadar, ce s-a intamplat mai exact, astfel incat sa se ajunga la aceasta intorsatura? Ei bine, e doar o parere, dar poate 1,3 trilioane lire sterline din bani publici au avut un oarecare merit. Atat a pus guvernul la dispozitie sistemului bancar in imprumuturi, capital, si scheme de schimb si de protectie a bunurilor. Toti acesti bani trebuie sa ajunga undeva, si merg intai in profitul bancilor si apoi, in mod indirect, la posesorii de case din clasa mijlocie. Oricine avand o ipoteca relativ mare tocmai a avut parte de o retragere mare, cu ratele lunare scazute la jumatate sau chiar mai jos. Atata timp cat rata dobanzii este mentinuta in mod artificial la o cota joasa, multi sunt tinuti departe de incertitudinea economica. Lumea se simte mai bine si ca urmare a cresterii bursei cu 1/3 in ultimele 6 luni. Asta merge catre pensii si catre alte investitii. Bancile pot incepe sa vanda din nou obligatiuni ipotecare; imprumuta mai mult, oamenii cumpara case, cresc vanzarile, taxele se recupereaza si gata, putem sa ne relaxam cu totii.

Cu exceptia faptului ca, bineinteles, nu este chiar atat de usor. Totul se face cu un pret, iar banii aceia folositi pentru a scapa banci falimentare, trebuie sa vina de undeva. Si pe masura ca economia reala elibereaza mai multe slujbe, guvernul trebuie sa plateasca si mai multi bani pentru ajutorul de somaj, incasand venituri mai mici din taxe, ca urmare a numarului din ce in ce mai mic de angajati. De aici “marea dezbatere” de saptamana trecuta cu privire la cine va taia mai mult cheltuielile: munca sau conservatorii. Purtatorul de cuvant al conservatorilor in probleme de sanatate, Andrew Lansley, a admis ca ar trebui sa existe o reducere de minim 10% a cheltuielilor in departamentele ce nu tin de sanatate. Acesta arata ca ritmul cheltuielilor va trebui sa creasca mult mai lent decat inainte, adica planul cheltuielilor este redus chiar daca, din punct de vedere al banilor lichizi, se inregistreaza o crestere.

Guvernul nu vrea sa recunoasca asta pentru ca se bazeaza pe bunul si flexibilul nostru prieten, inflatia, sa rezolve lucrurile. Banca Angliei este in curs de imprimare a miliarde de lire prin Quantitative Easting, iar efectul acestui demers va fi de subminare a puterii de cumparare a lirei. Guvernul spera ca asta va eroda deficitul, asteptat sa se ridice la peste  150 miliarde lire sterline.

Cine pierde? Ei bine, victimele sunt mereu aceleasi. Persoanele mai in varsta care traiesc in baza unor venituri fixe au vazut avutia lor transferata catre posesori de case de varsa mijlocie. Oricine a avut ghinionul de a economisi pentru viitor este jefuit pe fata, avand in vedere ca rata dobanzii este sub indicele OPI al inflatiei. Familiile tinere vor trebui sa se indatoreze enorm pentru a-si cumpara o casa, adica vor fi legati pe viata de o banca. Serviciile publice vor intra in declin pe masura ce inflatia erodeaza lirele pe care le investim noi in sanatate publica si educatie, iar cei din serviciile publice isi pierd slujbele.

Adevaratii castigatori sunt bancile mari-cele ce inca mai exista, evident. Recesiunea in general implica schimbari structurale in economie, iar marele castig pentru sectorul financiar de aceasta data este consolidarea. Ne-am pricopsit cu giganti financiari care ne trag in jos. Deja aveam banci care erau prea mari ca sa cada; acum avem banci atat de mari incat, in cadere, ar trage si guvernul cu totul dupa ele.

Iesim din recesiune cu un nou tip de economie: “cleptocratia” bancilor, care a capturat guvernul si pe legiuitori. Dupa o criza financiara de 2 ani, in mare masura creatie proprie, bancile au fost recompensate cu imense subventii, exceptari de la reglementari si ridicarea barierelor anti-monopol. Nici un guvern nu va tine piept bancilor, de teama sa nu se precipite o alta criza, ca cea care a urmat caderii Lehman, din Octombrie trecut. Bancile se pot intoarce la mesele lor de joc din nou, cu incredere ca guvernul le va salva pielea din nou, daca pierd. Observati cat de putini bancheri si-au pierdut slujbele si cu cata usurinta s-au intors, pana si bancile nationalizate gen RBS, la plata unor bonusuri de milioane de lire.

Poate acum avem noi 6 luni de “recuperare” din ultima trauma, dar am pus cu sigurnta bazele pentru o cadere si mai mare peste cativa ani. Am creat un monstru: banci care au incetat sa mai fie niste entitati capitaliste ce activeaza in piata, si care s-au transformat in mod eficient intr-o ramura a statului, cu o conducta de alimentare direct din portofelele noastre.

Bucurati-va!