I. Analiza situatie – imunitate parlamentara - urmarire penala si trimitere in judecata fata de deputati si senatori:

Texte de lege:

1. Constitutia Romaniei: ” ARTICOLUL 72- Imunitatea parlamentara


(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.”

2. Legea 96/ 2006 privind Statutul deputatilor si senatorilor, republicata

Cap. V -  Imunitatea parlamentarilor –

….

Articolul 23 - Regimul in procesul penal
(1) Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti ori arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte si numai dupa ascultarea lor.
(2) Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si perchezitiei. In cazul in care Camera constata ca nu exista temei pentru retinere va dispune imediat revocarea acestei masuri, cu votul secret al majoritatii membrilor Camerei. Dispozitia de revocare a retinerii se executa de indata de catre ministrul justitiei.
(4) Daca Parlamentul nu este in sesiune, Camera careia ii apartine deputatul sau senatorul in cauza va fi convocata de urgenta de catre presedintele acesteia. Biroul permanent al Camerei este competent a lua de urgenta masura provizorie a revocarii retinerii, pe care o va supune plenului de indata la intrunirea Camerei.
(5) Deputatii si senatorii pot fi chemati in fata parchetului si a instantei de judecata in calitate de martor. In cazul in care se solicita sa depuna marturie asupra unor fapte sau informatii de care au luat cunostinta in exercitarea mandatului parlamentar, care au caracter clasificat, marturia se va depune in conditiile Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu prealabila aprobare a Biroului permanent al Camerei respective.

Articolul 24 - Procedura in caz de retinere, arestare sau perchezitie
…

3. Regulamentele celor doua camere

II. Analiza situatie – imunitate parlamentara - aviz incepere urmarire penala fata membri ai guvernului sau fosti membri ai guvernului care detin calitatea de senatori sau deputati

Texte de lege incidente:

1. Constitutia Romaniei – “ARTICOLUL 109 Raspunderea Membrilor Guvernului
(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.

(2) Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.”

2. Legea 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, republicata

- aplicabilitatea legii in cauza este una partiala, unele articole fiind declarate neconstitutionale (a se vedea DECIZIA  nr.1.133 din 27 noiembrie 2007
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 - art. 22 din cap. III ”Procedura de urmărire şi judecare” al Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, art. 23 şi art. 24 din aceeaşi lege, precum şi ale art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială)

Curtea Constitutionala a fost sesizata sa se pronunte asupra conflictului juridic de natura constitutionala privind procedura de urmat în cazul cererilor referitoare la urmărirea penală a
membrilor şi foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor
şi care, la data cererilor, au şi calitatea de deputat sau de senator, prin raportare la art.109
alin.(2) din Constituţie ivit intre Preşedintele României, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi Parlamentul României, pe de altă parte, precum şi e Ministerul Public şi Parlamentul României  - Camera Deputaţilor,

Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizia nr. 270 din 10 Martie 2008 si a decis:

“ Curtea Constituţională constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională
între Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de o parte, şi
Parlament - Camera Deputaţilor şi Senat -, pe de altă parte, în legătură cu procedura de urmat în
cazul cererilor referitoare la urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator.

2.  În  aplicarea  dispoziţiilor  art.109  alin.(2)  teza  întâi  din  Constituţie,  Ministerul  Public  -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi a foştilor membri ai Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator.

3.  În  aplicarea  dispoziţiilor  art.109  alin.(2)  teza  întâi  din  Constituţie,  Ministerul  Public  -

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va sesiza Preşedintele României pentru a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului şi a foştilor membri ai Guvernului, care, la data sesizării, nu au şi calitatea de deputat sau de senator.

4. Curtea Constituţională constată că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi cele două Camere ale Parlamentului.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia  se  comunică Preşedintelui  României,  celor  două Camere  ale  Parlamentului, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerului Justiţiei şi  Consiliului  Superior  al  Magistraturii,  înainte  de  publicarea  acesteia  în  Monitorul  Oficial  al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de  5 martie  2008 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu,”

In motivarea deciziei sale Curtea Constitutionala a invocat urmatoarele:

“ Problema care a generat conflictul este rezultatul refuzului Ministerului Public de a trimite
celor două Camere ale Parlamentului documentele deţinute referitoare la posibila începere a
urmăririi penale privind pe unii sau foşti membri ai Guvernului care, la această dată, au şi
calitatea de deputat sau de senator. Acest conflict a fost determinat şi de modul diferit în
care autorităţile menţionate au interpretat şi au aplicat prevederile art.109 alin.(2) teza întâi
din Constituţie.

În sensul acestei prevederi constituţionale, înaintarea sesizării uneia dintre cele trei
autorităţi pentru a cere urmărirea penală nu se poate face nici aleatoriu şi nici preferenţial
de către Ministerul Public  - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi
aceasta pentru că, în conformitate cu dispoziţiile art.71 alin.(2) din Constituţie, calitatea de
deputat sau de senator este compatibilă cu exercitarea funcţiei de membru al Guvernului.
Aşa fiind, cumulul calităţii de deputat sau de senator cu cea de membru al Guvernului
atrage, după sine, în mod firesc, potrivit art.109 alin.(2), competenţa Camerei Deputaţilor
sau  a  Senatului  de  a  cere  urmărirea  penală,  după caz. De  aceea,  în  raport  de  cele
menţionate, în cazul în care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să
sesizeze una dintre cele trei autorităţi - Camera Deputaţilor, Senatul sau Preşedintele României -
pentru a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, soluţia este diferenţiată, după
cum acesta are sau nu şi calitatea de deputat sau de senator la data solicitării. În consecinţă,
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să se adreseze uneia dintre cele
trei autorităţi, după cum urmează:

a) Camerei Deputaţilor sau Senatului - pentru membrii Guvernului sau foştii membri ai Guvernului  (prim-ministru, ministru de stat, ministru, ministru delegat, după caz) care, la data sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator;

b) Preşedintelui României - pentru membrii Guvernului sau foştii membri ai Guvernului (prim-ministru, ministru de stat, ministru, ministru delegat) care, la data sesizării, nu au calitatea de deputat sau de senator.

Your browser may not support display of this image.

În acest fel, este stabilit, fără echivoc, un reper în funcţie de care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să sesizeze una dintre cele trei autorităţi publice competente pentru a cere urmărirea penală a membrilor Guvernului în funcţie sau a foştilor membri ai Guvernului.

De observat că, în caz contrar, s-ar ajunge la situaţia ca dispoziţiile art.109 alin.(2) teza întâi din Constituţie să devină inaplicabile în ceea ce priveşte dreptul Camerei Deputaţilor şi Senatului de a cere urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului care au şi calitatea de parlamentari, lăsându-se la latitudinea Ministerului Public să decidă, cu de la sine putere, căreia dintre cele trei autorităţi să îi adreseze sesizarea.

Curtea constată totodată că prin Decizia nr.93 din  16 iunie  1999, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.300 din  28 iunie  1999, a reţinut că în privinţa mandatului de
membru al Guvernului Constituţia nu a instituit imunitatea guvernamentală, ci o altă măsură de
protecţie, şi anume condiţionarea dreptului de a cere urmărirea lui penală pentru fapte săvârşite
în exerciţiul funcţiei. Dispoziţiile art.109 alin.(2) din Legea fundamentală instituie o măsură de
protecţie a mandatului exercitat de membrii Guvernului, având deci caracterul obiectiv al unei
garanţii constituţionale de ordin procedural, menită să ocrotească interesul public, şi anume
realizarea  actului  de  guvernare  prin  exerciţiul  mandatului.  Această măsură de  ocrotire  a
interesului public subzistă şi după încetarea mandatului membrilor Guvernului, aşa încât este
evident că, în privinţa infracţiunilor comise în exerciţiul funcţiei, punerea sub urmărire penală a
membrilor Guvernului trebuie să se realizeze cu respectarea aceloraşi norme procedurale.

Cât priveşte imunitatea parlamentară - ca "imunitate de procedură" - aceasta este un mijloc de  protecţie  împotriva  unor  măsuri  abuzive,  determinate  uneori  de  motive  politice.  Curtea constată că, în urma revizuirii Constituţiei, imunitatea parlamentară are un conţinut mai restrâns, aşa cum se deduce din art.72 alin.(2) din Constituţie. Astfel, deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi decât cu încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. În cauza de faţă, fiind vorba de sesizarea de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a uneia dintre cele trei  autorităţi pentru  a  cere  urmărirea  penală a  unor  membri  ai  Guvernului  care  au  şi calitatea de parlamentar, nu sunt aplicabile dispoziţiile art.72 alin.(2) din Legea fundamentală, ce se referă strict la imunitatea parlamentară….”