De-a lungul istoriei sale, Rusia a fost o putere conservatoare. Nu are structuri naturale de aparare de-a lungul granitelor sale, iar tara se intinde de-a lungul a 11 zone de fus orar. Rusia s-a adaptat din punct de vedere istoric la vulnerabilitatea sa, acaparand teritorii-tampon pentru a-si construi un sistem de aparare strategica cat mai eficient. Aceasta vulnerabilitate a dus la numeroase invazii ale marilor puteri in trecut. Tatarii, Napoleon, Charles al XII-lea si Hitler- cu totii au atacat Rusia. Aceasta istorie a influentat dezvoltarea sufletului rusilor, facandu-i defensivi si paranoici in exces, cu privire la eventualele pericole ce ar putea aparea la granitele lor. Rusia nu a trait Renasterea, Reformarea si Iluminismul. Acest fapt se traduce prin distantarea culturala fata de Vest incepand cu secolul 17.

In Vest, s-a dezvoltat o animozitate fatisa fata de tarii slavi inca din perioada iluminista, si chiar mai devreme. Totalitarismul Estului a fost privit ca o grava amenintare pentru imperiile comerciale din Vest. Cand Rusia este puternica, este un inamic greu de infruntat.. De aceea in perioada de dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial s-a creat o intreaga alianta defensiva pentru a face fata puterii Moscovei.

O alta parte a conflictului o reprezinta diversele surse ale puterii, pe care se bazeaza antagonistii. Rusia controleaza  zona de mijloc a Asiei Centrale si este puterea predominanta din punct de vedere al intinderii pe pamant. America si satelitii sai europeni reprezinta puterea predominanta din punct de vedere maritim a lumii. Aceasta asimetrie duce ambele factiuni la luarea unor masuri extreme pentru a contracara puterea inamicului. Puterea financiara a lumii o reprezinta elita bancara din Vest, care struneste economia mondiala. Toate natiunile aflate la periferia acestui sistem de control sunt supuse lui si nu participa la economia globala in aceeasi masura. Rusia este constienta de asta, si priveste avansul blocului economic european cu teama. Rusii sunt determinati sa impiedice includerea lor in Noua Ordine mondiala a NATO si UE, ca stat client –servil al puterilor financiare. Dupa razboiul din Osetia de Sud, ordinele erau date de stapanii banilor, pentru atacarea pietelor rusesti si pedepsirea victoriei din Caucaz. Bursa de valori moscovita a suferit o implozie la comanda. Pentru a contracara asta, Rusia investeste in modelul sau traditional  de politica externa: forta pura.

Globalizare vs Realism

Probleme de perceptie este aproape insurmontabila. Rusia interactioneaza cu lumea in baza unui realism amestecat cu oportunism. Tara are obiective ce pot fi atinse numai prin forta. NATO si UE urmaresc politici la care s-ar gandi numai puterile nihiliste post-moderniste.  Expansiunea blocurilor catre tari ce nu reprezinta membri potriviti porneste alarma rusilor, provocand confuzie, pentru ca aceasta miscare nu este justificata din punct de vedere strategic decat daca scopul este inconjurarea si izolarea Rusiei. Includerea celor 4 Visegrad (Ungaria, Polonia, Republica Ceha si Slovacia) a fost rezonabila si avea logica pentru rusi, neconstituind o amenintare pentru ei. Aceste state erau in mod traditional “de Vest”, nefacand parte din sfera de influenta a Rusiei, cu exceptia perioadei cand s-a desfasurat Razboiul Rece.

Problema in ochii Rusiei este expansiunea in vechea Basarabie ,Balcanii si Sud-Estul Europei, precum si in fostele teritorii otomane ce au populatie slava si ortodoxa. Rusia se vede ca fiind gardianul culturii crestine si se simte parinteste responsabila fata de crestinii slavi din regiune, unde a avut o mare influenta in mod traditional. Vazand aceste grupuri atrase in blocurile economice si militare ale Vestului, elita Rusiei s-a alarmat. Acesta nu este un comportament normal si realist din partea NATO si UE.

Problema pentru NATO si UE o reprezinta faptul ca, indiferent de masurile adoptate, fie ele amenintatoare sau nu din punctul lor de vedere, Rusia raspunde cu forta si santaj. Aceste 2 grupari nu realizeaza ca acesta este produsul asimetriei existente intre Rusia si Vest. Rusia nu poate lupta cu Vestul din punct de vedere propagandistic sau economic, astfel ca se poate baza numai pe forta si pe resursele controlate direct pentru a-si impune vointa. Incapacitatea de a accepta ca Rusia este motivata de nationalism duce la slabirea eficacitatii politicilor si planurilor blocurilor NATO si UE. Nu este rezonabil sa creada ca pot construi baze militare pana la granitele Rusiei, iar aceasata sa nu raspunda in nici un fel. Toate miscarile blocului vestic spre Rusia sunt interpretate ca incercari de a o prinde in capcana fara scapare a Imperiului Bancar Anglo-American.

Problema intimidarii a devenit cheia acestei confruntari. Rusia si-a recunoscut slabiciunea fiind “introdusa” in NATO prin aderarea acestor mici state Est-europene, si chiar in mod si mai absurd, a Georgiei, si pana in Caucaz chiar. Statele Unite nu sunt dispuse sa lupte in mod direct cu Rusia pentru acesti aliati marunti, iar Rusia a fost convinsa de asta de zeci de ani. Demonstratia oferita prin pedepsirea Georgiei a avut ca scop retezarea elanului maruntilor membri NATO care indraznisera sa ridice privirea catre Rusia, si pentru a se razbuna fata de furtul Kosovo de la Serbia. Romania incearca acum sa faca o nota aparte si redevine, inca o data dupa celebrul an 1968 cand s-a opus invaziei trupelor sovietive in Cehoslovacia, drept varful de lance al tarilor mici din Estul Europei, impotriva tendintelor expansioniste Rusesti, iar miza este Basarabia. Se poate spune ca lupta pentru libertate, ca Noua Ordine Mondiala, in sens bun sau rau al cuvantului, se duce in jurul acestei mize mici teritorial, Basarabia.

Factori mediatori si masuri menite sa reinstaureze increderea intre parti

NATO a inclus Rusia intr-un Obesrvator, pentru a se adresa anumitor temeri ale acesteia fata de expansiunea NATO. Consiliul NATO-Rusia a fost fondat in 2002 si permite Rusiei sa asculte discutiile si sa-si exprime punctul de vedere fata de membrii NATO. Crearea acestui mecanism a redus tensiunea, lasand posibilitatea fiecarei parti de a intelege demersurile celeilate. Acesta este un factor de mediere in perceptia problemei dintre Vest si Rusia; nu trebuie insa supraevaluat. Cu trecerea timpulu, Rusia vede ca, deci are un cuvant de spus in structura  NATO, acest cuvant nu are valoare.

Din moment ce UE este o entitate politica si economica, comunicarea cu Rusia este mai usoara. Exista ambasadori rusi in toate statele membre. Rusia si UE au intrat intr-un parteneriat si Acord de Cooperare in 1994, la putin timp dupa crearea UE. Acest acord a normalizat politicile economice dintre cele 2 forte si a permis o cooperare si un comert extinse. La sfarsitul lui 2008, UE si Rusia au inceput noi runde de negociere la un summit, in legatura cu un nou acord ce prinde contur. Rusia actioneaza in exploatarea rupturilor existente intre nevoile economice ale UE si cererile la nivel militar ale aliantei Trans-Atlantice. Aceasta ruptura incepe sa se inchida insa, iar pentru Rusia devine din ce in ce mai clar scopul ostil al acestei unificari [dintre UE si NATO].

Concluzii