Canalele financiare sunt pline de stiri despre o redresare, dar nu am depasit inca impasul. De fapt, decelerarea in rata declinului economic nu este deloc un semn al redresarii, ci o dovada ca economia se reseteaza la un nivel de activitate mai jos. Asta inseamna ca recesiunea va continua pentru ceva timp indiferent ce face Rezerva Federala.

Problema este caderea resimtita in pietele de securizare (garantare), care a avut ca efect ingrenunarea accesului la credite pentru consumatori si pentru firme. Inghetarea creditelor a cauzat o cadere drastica in retail, vanzari auto, mobilier, electronice, turism, comert global. Fiecare sector a fost zguduit. Facilitatile in imprumuturi, promovate de Seful  de la Rezerva Federala, Ben Bernanke, au ajutat la stabilizarea sistemului financiar si stimulentul la nivel fiscal oferit de Obama vor mai linisti putin situatia, dar acesta nu constituie solutia salvatoare pentru problematicul sistem al creditarilor. Daca sistemul nu este fixat, preturile bunurilor imobile vor continua sa scada drastic si sute de institutii financiare vor ajunge la faliment.

Iata ce spune Tyler Durden de la Zero Hedge:

“Pentru a intelege in totalitate fluctuatiile monedei si ale preturilor, trebuie inteles faptul ca securizarea debitului si crearea unui volum mare de moneda, aruncata mai apoi in piata, a fost initial alimentata de pofta de asumare a unor riscuri mari ce a permis cresterea valorii bunurilor. Este important de evidentiat faptul ca Rezerva Federala nu prea mai poate controla aceasta “imprimerie de bani” in momentul de fata, care era raspunzatoare pentru peste 90% din lichiditatile din sistem.”

Falsa prosperitate din ultima decada a fost in mare masura rezultatul sistemului de creditare care a creat un volum de credite imens prin instrumente de indatorare rudimentare. (Lichiditatile Rezervei Federale si imprumuturile bancare conventionale joaca un rol foarte mic in sistemul de creditare modern). Securizarea- care este conversia volumului de imprumuturi in garantii- constituie nucleul furtunii. A format baza bunurilor pe care bancile si fondurile de investitii si-au strans finantele aditionale, creand o priamida a debitelor foarte instabila, care nu a putut rezista asediului unei piete instabile. Dupa doua fonduri Bear Stearns care au cazut acum 20 de luni, pietele de securizare au inghetat, creditarea secatuind, iar economia marginala a intrat in impas. Acum investitorii stiu cat de riscante sunt intrumentele de garantare, exista sanse mici ca bunurile imobile sa-si recapete valoarea anterioara si ca piata debitelor structurate sa-si revina.

TALF [Facilitatea la creditare Bernanke] este o incercare de redresare a sistemului prabusit, prin oferirea membrilor a unor fonduri guvernamentale generoase, pentru achizitionarea de garantii ce au in spate ipoteci, imprumutiri studentesti, imprumuturi pentru achiztionarea de masini si carduri de debit. Investitorii isteti au ramas insa pe margine. Severitatea turnurii a linistit setea de risc. Astfel, Bernanke a esuat pe panta furnizarii de bani, a redus pana la 0 rata dobanzilor si a inundat sistemul financiar cu lichiditati. Actiunile sale au convins multi dintre experti asupra fatului ca tara se afla pe drumul hiperinflatiei, dar s-ar putea ca deznodamantul sa nu fie chiar asa de tragic, conform explicatiilor oferite de analiza economica trimestriala a Hoisington Management:

“In ciuda iminentului risc al deflatiei pe termen scurt, toata lumea este de parere ca “mai de vreme sau mai tarziu” inflatia va reveni inevitabil, probabil cu mare avant.”

“Aceasta viziune inflationista a lumii pare sa se bazeze pe 2 lucruri clare. In primul rand cresterile fara precedent inregistrate in registrele Rezervei Federale, sunt, prin definitie, inflationale. Rezerva Federala trebuie sa imprime bani pentru a insanatosi economia, dar pana in final acest proces va rezulta intr-un nivel mai ridicat al preturilor. In al 2-lea rand, un val fara precedent de cheltuieli bugetare si deficitele bugetare foarte mari vor stimula activitatea economica. Asta va servi la intensificarea eforturilor de redresare a nivelului preturilor si va duce la inflatie.

(Dar) sa presupunem pentru moment ca inflatia creste imediat. Cu somajul devenit fenomen la scara larga, salariile ar ramane in urma inflatiei. Totusi, veniturile reale ale gospodariilor ar intra in declin si ar reteza orice potential castig din achiziile consumatorilor.”

Bernanke poate imprima cati bani vrea, dar daca bancile isi stocheaza resursele, consumtorii fac economii, afacerile se reduc, atunci nu va mai fi nici o inflatie. Cresterea trebuie sa revina, astfel ca banii sa poata circula din nou intr-un ritm sanatos, ajutand la redresarea preturilor bunurilor imobiliare. Acest lucru nu se va intampla totusi in timp ce economia produce 600 000 de someri/luna, preturile caselor sunt in cadere si ritmul achizitiilor consumatorilor este foarte scazut.

Astfel, daca inflatia nu prezinta un risc imediat si economia continua sa se contracte, nu face Bernanke un lucru bun prin incercarea de a reporni pietele securizate?

Parerile sunt impartite in aceasta privinta. Pe de o parte, metoda Wall Street-ului de a imprastia creditele pare sa fie mai eficienta decat imrpumuturile conventionale (bancare), pentru ca banii sunt furnizati  de investitori. Problema este ca securizarea creeaza oportunitati pentru frauda, recompensand pe cei ce dau imprumuturi solicitantilor care nu au posibilitati de rambursare. Daca sistemul nu este reglementat in asa fel incat sa asigure mentinerea standardelor si criteriilor de acordare la un prag acceptabil ca si risc, in viitor vor fi si mai multe dezastre financiare. Fostul sef al FDIC, William Seidman, a anticipat aceasta problema inca din 1993, dupa incheierea crizei S&L, iar daca legiuitorii ar fi actionat in concordanta cu aceste previziuni, ar fi putut feri tara de prezentul dezastru.

Problema sistemului de creditare nereglementat este ca bancile si fondurile de investitii pot obtine salarii si bonusuri mari inainte sa se descopere ca imprumuturile au fost frauduloase si garantiile fara valoare. Chiar si asa, nici Congresul si nici Trezoreria nu au facut nici un pas in re-reglementarea sistemului financiar sau in a atrage raspunderea partilor vinovate. Orice merge. Bernanke a actionat ca mijlocitor al Sefului Wall Street-ului, subscriind imprumuturi neperformante, ajutand sa scape giganti in investitii cu sute de miliarde in imprumuturi obtinute pe spatele contribuabililor. Nimic din cele 12,8 trilioane $ in imprumuturi ale lui Bernanke sau pe care le-a incredintat institutiilor financiare nu a fost aprobat de congres. Rezerva Federala opereaza in afara oricarui mandat si in afara oricarei legi.

Dezbaterea cu privire la securizare merge departe. Securizarea amplifica mult avantajele, prin transformatrea debitelor in instrumente complexe. Este un mod de a incarca la maxim expansiunea creditarii. Joseph Stroupe rezuma problema intr-un articol recent din Asia Times:

“Amintiti-va ca erau 2 tabele cu privire la radacinile prezentei crize. O tabara sustine ca noua generatie de bunuri financiare- care au rezultat din proaspat inventatul proces financiar cunoscut ca si “securizare (garantare)” – sunt, de fapt, fara valoare, si ca reactiile exagerate ale investitorilor la criza au dus la colapsul evaluarii lor,  indus de panica.

Aceasta tabara crede ca modelul securizarii poate si trebuie revigorat si ca, atunci cand investitorii vor recapata incredere in bunurile financiare, acum vazute ca fiind “toxice”, atunci totul va fi din nou bine, bunurile “toxice” redevenind valoroase si atractive. Se crede ca tot ce ar trebui facut ar fi ca Guvernul sa conlucreze cu Wall Street-ul pentru a reporni in forta re-securizarea [regarantarea], un model care aceasta tabara refuza sa-l considere esuat, desi sute de miliarde de dolari cheltuite nu au reusit sa-l faca viabil pana in prezent.

Cealalta tabara considera toxicitatea ca fiind o caracteristica inerenta acestor nou dezvoltate bunuri, pur si simplu  prin natura lor si ca, odata ce investitorii au recunoscut  acest lucru, in acel moment valoarea lor a cazut. Aceasta tabara vede modelul securizarii ca fiind gresit din start, bazat fiind pe inflatia artificiala a bunurilor. “(Asia Times- profiturile mascheaza apropiata furtuna; W. Joseph Stroupe)

Bernanke spune ca pietele de securizare sunt inghetate si ca bunurile toxice ar trebui eventual sa-si recapete parte din valoarea initiala. Toate acestea constituie doar dorinte arzatoare…Investitorii evita aceste bunuri nu pentru ca le este teama, ci pentru ca bancile vor prea mult, dat fiind gradul ridicat de risc implicat. Analiza lui Stroupe este mai apropiata de adevar; preturile au cazut pentru ca investitorii recunost toxicitatea intrinseca a bunurilor insele. Piata nu este condusa de teama, ci de bun simt, de simtul normalitatii. 30 de centi la dolar este probabil tot ce valoreaza acestea.

Asezarea creditului acolo unde-i este locul

Realizeaza oamenii ca motivul pentru care valoarea caminului lor dispare si risca pierdera slujbelor il constituie imixtiunea Wall Street-ului in sistem si in inovatiile financiare? Turnura actuala nu este de fapt recesiune; este mai mult o rana auto-indusa, ca urmare a actiunilor speculantilor avari care au pus un pistol la tampla economiei si i-au zburat creierii. Bancile si Wall Street-ul au creat o gaura de capital atat de vasta incat intreaga economie incepe sa fie atrasa in abisul sau…Si totul ar fi putut fi evitat.