18 Mai 2009 , New York

Situatia prezenta este mult mai serioasa decat inainte de luna August a anului 2008….o posibila revenire a razboiului nu se va limita la zona Caucazului.

Noul Presedinte al Stalelor Unite nu a mentionat nici o schimbare majora in relatiile cu Georgia, dar, avand o pozitie dominanta in NATO, inca insista ca Georgia sa se alature curand Aliantei. Daca acest lucru se intampla, atunci lumea s-ar afla in fata unei amenintari mai mari decat Razboiul Rece.

“Avand in vedere noile realitati, razboiul Georgiei impotriva Osetiei de Sud s-ar putea transforma in curand in razboiul NATO impotriva Rusiei. Acesta ar putea fi cel de-al 3-lea razboi Mondial.” (Irina Kadzhaez, analist politic din Osetia de Sud, South Ossetia Information Agency, Aprile 2009).

Pe 12 Mai 2009, James Mattis, Comandant Suprem al Aliantei, responsabil in probleme militare si comandant al fortelor militare americane aliate, a luat cuvantul la simpozionul de 3 zile pe tema luptei aliatilor - care a avut loc in Norfolk, Virginia, acolo unde  Mattis isi are bazele – declarand: “Vreau sa intelegeti urgenta problemei. Si inamicul poate avea consultari in acest moment, ca si noi.”

Un ziar local a rezumat discursul sau astfel:”Mattis a conturat un viitor in care razboaiele nu vor avea o durata si un final previzibile. Necesare sunt o strategie completa si un context politic clare, care sa coordoneze planificarea militara.”

A omis, din motive diplomatice evident, sa numeasca in mod clar la ce natiune se refera atunci cand spune despre “inamic”, dac este lesne de ghicit tara vizata.

Saptamana trecuta Seful responsabil cu strategia militara in State, Generalul Kevin Chilton, a spus reporterilor, la un mic-dejun organizat de Grupul reporterilor pe probleme de aparare, pe 7 Mai, urmatoarele: ”Casa Alba isi rezerva posibilitatea de a raspunde cu forta, si chiar cu arme nucleare-daca o entitate straina ataca prin mijloace electronice retelele computerizate ale Statelor Unite …”

Un martor prezent la discutii a adaugat “generalul a inistat ca orice mijloace de interventie, inclusiv nucleara, sa fie la dispozitia comandantului responsabil in cazul unor atacuri ciberbetice.”

Chilton “a spus ca nu ar putea exclude posibilitatea unor interventii militare impotriva unie natiuni precum China, desi Beijing-ul are armament nuclear”; cu toate acestea, o alta natiune este vizata de oficialii militari, mai ales in discutiile despre un potential atac cibernetic asupra Statelor Unite –Rusia.

La finele lunii Aprilie si inceputul lunii Mai in 2007, guvernul Estoniei- care a aderat la NATO in 2004 si al carui presedinte era si este inca Toomas Hendrik Ilves, nascut in Suedia si crescut in Statele Unite (unde a lucrat pentru Radio Europa libera)- a raportat atacuri asupra unor site-uri , atacuri pentru care a fost acuzata Rusia.

La 2 ani de la incident, nu au putut fi  prezentate inca dovezi elocvente pentru acuzarea hacker-ilor rusi, si cu atat mai putin a guvernului Rusiei, desi oficialii americani si cei din vest cred asta in continuare.

Raspunsul autoritatilor americane a fost foarte brust si aspru in prima instanta, chiar inainte de a se demara investigatii, astfel ca s-ar putea crede ca si daca nu existau acele atacuri, cu siguranta trebuiau inventate…..

Imediat dupa incident, secretarul Fortelor Aeriene, Michael W, Wynne, a declarat:                  ”Rusia, inamicul nostru din razboiul Rece, pare sa fie prima care initiaza atacuri cibernetice.”

Sursa citata mai sus, apatinand Fortelor Aeriene, a adaugat faptul ca evenimentele din Estonia au dat nastere unor dezbateri in interiorul NATO si UE, cu privire la definitia actiunilor militare clare si ar putea constitui primul test al aplicabilitatii Art.5 din Carta NATO cu privire la apararea colectiva in sfera non-kinetica.”

Art.5  din carta NATO  este o prevedere cu privire la apararea militara colectiva., de fapt o clauza de razboi, ce pana la acest moment a fost invocata o singura data, pentru a sustine si argumenta interventia in conflictul din Afganistan.

In aceste conditii, referirile la actest articol trebuie luate in serios.

Intr-o vizita in Estonia in noiembrie trecut, seful de la Pentagon,, Robert Gates, s-a intalnit cu Primul –ministru al tarii, Andrus Ansip, si au “discutat comportamentul rusesc si noua cooperare pentru securitatea cibernetica…”

S-a raportat ca “Ansip a spus ca NATO va opera conform prinipiului Art.5 al tratatului Aliantei, care statbileste ca un atac asupra unui aliat este privit ca atac asupra tuturor,” si “suntem convinsi ca Estonia, ca membru al NATO, va fi foarte bine aparata.”

La inceputul acestei luni, Pentagonul a anuntat ca va lansa ceea ce se poate numi “forta digitala de lupta a viitorului,” la Fort Meade in Maryland, sub controlul Comandamentului strategic al Statelor Unite, al carui sef, Gen. Kevin Chilton, a fost citat anterior in amenintarea sa cu privire la intrebuintarea fortei, inclusiv a celei nucleare, intr-un posibil conflict.

Initiativa a fost caracterizata intr-un areportaj dupa cum urmeaza:

“Lt.Gen. Keith Alexander, de asemenea in comanda Pentagonului, a spus ca Statele Unite sunt determinate sa conduca efortul global de utilizare a tehnologiei computerizate pentru anihilarea dusmanilor.”

In aceeasi zi a declaratiei Gen. Alexander cu privire la “anihilarea dusmanilor” a aparut un alt reportaj in care se mentineaza ca “un satelit- a carui existenta este aproape secreta- a fost lansat pe 12 Mai, pentru a servi la detectarea tintelor atacurilor cu rachete.” Este vorba despre “un Sistem de tehnologie avansata  spatial de urmarire si spraveghere, pentru reducerea riscurilor (STSS-ATRR), satelit care face parte dinntr-un sistem cu bazele in spatiu, apatinand Agentiei de aparare cu rachete.

Senzorii de la bordul satelitului STSS-ATRR si de la sol vor comunica cu alte sisteme pentru a dezvolta sistemul de  aparare impotriva atacurilor cu rachete.”

Satelitii militari intrebuintati pentru neutralizarea unie natiuni potential rivale- nu atat pentru a lansa un atac, ci pentru a raspunde unuia- dau o nuanta de ambiguu distinctiei dintre proiectele scuturilor anti-racheta din spatiu si militarizarea spatiului prin orice mijloace.

Un comentariu rusesc postat recent vede lucrurile chiar din aceasta perspectiva: “retragerea din tratatul ABM semnat in 1972 a insemnat o trecere la testarea si dezvoltarea unui sistem global de aparare impotriva rachetelor, care in acelasi timp sa indeparteze potentialul de amenintare din partea Chinei si, partial, al Rusiei.

Washington- ul inca incearca sa elimine restrictiile legale internationale cu privire la formarea unui sistem, care l-ar face, teoretic, invulnerabil la un act de razbunare, si chiar la un atac cu lansari de rachete.

Rose Gottemoeller, Asistenta Secretarului de stat American, a afirmat saptamana aceasta ca  “Statele Unite nu sunt pregatite sa renunte la focoasele nucleare pastrate in depozite.”

In plus fata de planurile americane de desfasurare a unor sisteme anti racheta la nivel aerian, naval, spatial si terestru, in primul rand in jurul si impotriva Rusiei (Poloniei, Republicii Cehe, Norvegiei, Marii Britanii, Japoniei si actualei Alaska), Pentagonul isi va pastra in rezerve focoase nucleare pentru activare, fara a avea un mecanism de monitorizare din partea inspectorilor rusi si a negociatorilor experti in dezarmare.

Pe 6 Mai, Euronews a luat un interviu Minestrului de externe al Rusiei, Sergei Lavrov, care a avertizat: ”Modul in care [scutul anti-rachete american] este conceput nu are nici o legatura cu programul nuclear al Iranului. Vizeaza fortele strategice ale Rusiei, desfasurate in partea europeana a Federatiei Ruse.”

Ca si adaugare la ingrijoraea Rusiei si a altor natiuni, pe 30 Aprilie Statele Unite au pus bazele unui Coamnadament naval, aerian si de protejare impotriva rachetelor (NAMDC) la Centrul naval de sprijin din Dahlgren, Virginia.

‘NAMDC este organizatia de varf a Marinei, combinata cu divizia aeriana si apararea contra rachetelor (IAMD). NAMDC serveste ca centru unic de excelenta pe probleme de razboi, sincronizand si integrand eforturile intregii Marine in intreg spectrul de interventie, incluzand apararea in toate ariile potential vizate.”

Ultimele 2 saptamani au reprezentat o perioada fertila pentru povesti pe acest ton si, pentru a atrage atentia mai aproape de zona terestra, pagina de internet americana ce posta informatii despre strategii militare a raportat, citand o sursa din Rusia ca “Statele Unite au achizitionat 2 avioane de lupta Suhoi SU-27 din Ucraina” pentru “a le intrebuinta in instruirea pilotilor militari americani “ si ca “ militarii americani le vor folosi pentru a testa echipamentul radar si sistemul electronic de razboi.”

Acesta a fost momentul in care clientul American din Ucraina, Viktor Yushchenko, a semnat  directive pentru  pregati aderarea la NATO, la cateva zile dupa vizita unei delegatii americane militare, venita in tara sa inspecteze o unitate de tancuri si sa planifice “reformarea sistemului de antrenament de lupta.”

In ceea ce priveste antrenamentul fortelor americane pentru a raspunde armat fortei aeriene a Rusiei, dezvoltarea planului ucrainian este cel mai nou element pe o lista destul de consistenta.

Imediat dupa ce Ucraina a devenit membru al NATO, Escadronul al 81-lea American de lupta a zburat la Constanta, Romania (in care tara Pentagonul a achizitinat 4 baze de atunci incoace), pentru a initia antrenamentele de lupta impotriva MIG-urilor 21s rusesti.

Conform spuselor unui pilot prezent, “ a fost destul de bine-stai intr-un MIG 21 care va fi pilotat de un pilot specializat in doar cateva zile. Acesta constituie o arma a Uniunii Sovietice. Acesti piloti zburau inca inainte de caderea Uniunii. Au o perspectiva si o experienta destul de consistente.”

In Iulie anul urmator, 2008, Escadronul al 49-lea de lupta al Statelor Unite a fost trimis la Baza aeriana din vecinatatea Bulgariei, Graf Ignatievo, pentru a asigura oportunitatea “pentru fortele aeriene de a invata tacticile si capacitatile unii de la ceilalti.

“Pilotii avioanelor F-15, ai MIG-urilor 29s si 21s impartasesc din cunostinte si din experienta lor, pe masura ce exercitiul se desfasoara in prima saptamana de antrenament.”

Un colonel al fortelor Aeriene americane a declarat urmatoarele: ”Numai 2 din cei 38 de membri ai echipajului au avut snsa de a zbura impotriva unor MIG-uri . Pana ce exercitiul va ajunge la final, toata lumea va fi avut ocazia fie sa piloteze unul, fie sa zboare la intrecere cu unul.”

La o luna dupa aceea, Escadronul al 22-lea de expeditie si lupta  al Fortelor Aeriene americane a ajuns in Romania pentru exercitiile Viper Lance, care au marcat “prima data cand pilotii americani de F-16 s-au antrenat in Romania” si “unde pilotii de MIG-uri 21 si F-16 au zburat in formatiuni integrate  pentru a efectua manevre de baza de lupta, antrenamente nespecifice de lupta in aer si misiuni de atac aer-sol.”

De data aceasa citam un pilot de F-16 Vultur luptator: “Zborul meu pe bancheta din spate a unui Lancer [MIG_21] este o buna ocazie de a examina un alt tip de aeronava si este un privilegiu si o onoare. Vreau sa vad ce vad si ei din carlinga, si vreau sa capat o noua perspectiva asupra adversarilor nostri.”

Acum 2 saptamani un escadron de lupta American a zburat la Baza aeriana de la Bezmer, Bulgaria, unde un pilot American a spus: ”este pentru prima data cand un escadron de lupta [USAFE] ajunge in aceasata locatie….Cea mai buna parte a acestei experiente o constituie faptul ca pot fi de folos pilotilor ce se antreneaza pentru razboi.”

Pentru a pregati Statele Unite pentru lupte aeriene impotriva intregii flote aeriene de lupta a Rusiei, India a fost invitata , in anul 2007, la exercitiile anuale Steagul Rosu, tinute in Alaska, care constitue niste jocuri de razboi “menite sa-i antreneze pe pilotii din State, din NATO si din alte tari aliate pentru situatii reale de lupta. Acest lucru include utilizarea de elemente ‘inamice” si munitie adevarata pentru exercitiile de bombardament.

India a contribuit cu 6 avioane de lupta Suhoi SU-30MKI, care au fost “interesante in mod deosebit pentru exercitiu, fiind fabricate in Rusia- in mod traditional considerata “ostila”.

Pe 1 Mai, cu ocazia preluarii patrularii prin rotatie- ce are loc o data a 6 luni, a cerului baltic de deasupra Estoniei, Letoniei si Lituaniei, locatii aflate la 5 minute de al 2-lea oras al Rusiei ca dimensiuni, Sankt Petersburg- de catre Republica Ceha, un oficial ceh a mentionat ca “zona pe care o protejam este aproape de 3 ori mai mare decat Republica Ceha. Este un avampost NATO.”

Comandantul fortelor aeriene lituaniene, Arturas Leita, a anuntat ca “tarile baltice vor cere probabil prelungirea misiunii de patrulare NATO pana in anul 2018.”

Din 8-16 Iunie, Suedia va fi gazda unui exercitiu NATO, Loyal Arrow, descris ca fiind cel mai mare exercitiu al fortelor aeriene efectuat vreodata in Golful Sudezo-Fnlandez,” de asemenea nu foarte departe de Sankt Petersburg; la acest exercitiu vor participa un portavion britanic si peste 50 de aeronave de razboi.

Exercitiul va incepe la exact o saptamana dupa sfarsitul jocurilor de razboi Cooperative Lancer 09 ale NATO, coordonate de Statele Unite, desfasurate in Georgia, pe flancul sudic al Rusiei.

Discutand despre pericolul pe care il reprezinta Rusia, dar avand aplicabilitate genarala si fata de tot ce a fost in trecut, Ministrul Osetiei de Sud insarcinat cu probleme de presa si mass-media a citat-o pe Irina Kadzhaev, analist politic, drept avertisment:

“Azi situatia este cu mult mai serioasa decat inainte de August 2008. Amenintarea de atunci se referea numai la Osetia de Sud si Abkhazia, dar dupa ce Rusia a recunoscut independenta acestor state si dupa incheierea pactului ce permitea prezenta fortelor armate rusesti pe teritoriul lor, o posibilia revenire a razboiului nu se va limita numai la Caucaz.

“Noul Presedinte al Statelor Unite nu a adus nici o schimbare importanta in legatura cu Georgia, dar avand un rol dominant in NATO, insista inca pentru alaturarea Georgiei cat mai curad posibil la NATO. Daca se intampla asa, lumea va fi pusa intr-o situatie de amenintare mult mai serioasa decat crizele Razboului Rece.”

“Avand in vedere aceste noi aspecte ale realitatii prezente, razboiul Georgiei impotriva Osetiei de Sud s-ar putea cu usurinta transforma in razboiul NATO impotriva Rusiei. Acesta ar putea fi al 3-lea Razboi Mondial.”