Spune-ti ca se poate lupta prin atitudine, prin vot? Eu nu vad sperante mari in vot. Indiferent cine castiga, tot de afara suntem condusi.
Nu prea cred ca mai exista scapare.

Totusi, chiar daca sunt falsi ori “neaosi” evrei, scopul lor (cel putin prntru mine) este acelasi. Ceea ce-i invata talmudul, aia vor face.

cu stima,

“KHAZARII – AL TREISPREZECELEA TRIB

“În Khazaria, oile, mierea ?i evreii se afl? din bel?ug” (Muqaddasi, “Descriptio imperii moslemici”, sec al X-lea)

N. Grigorescu

ISTORIA EUROPEI ?i a lumii nu poate fi în?eleas?, în adev?rata ei semnifica?ie, f?r? cunoa?terea profund? a istoriei poporului evreiesc, istorie bazat? pe o religie “na?ional?” exclusiv?, care a servit ?i care constituie premisele religiei cre?tine ?i islamice. Aceste dou? religii au o oarecare coloratur? politic?, unificatoare, de apropiere, dar într-o m?sur? incomparabil mai mic? decât religia mozaic?, coagulat? pe plan mondial ?i caracterizat? printr-o solidaritate exemplar?. În general, religia nu schimb? etnia. Domina?ia politic? îndelungat? poate s? duc? la formarea unei noi etnii. O religie adoptat? voluntar, deci nu impus? prin for??, nu poate s? duc? la asemenea rezultate. Prob? sunt na?iunile europene ?i islamice care s-au r?zboit adesea între ele.

Religia mozaic? înf??i?eaz? o permanent? comemorare ?i exaltare a unui popor alc?tuit din 12 triburi (Simeon, Iuda, Beniamin, Ruben, Gad, Dan, Efraim, Manase, Isahab, Zebulon, A?er, Naftali) care au plecat din regiunea mesopotamic? a centrului Ur, s-au deplasat în ?ara hiti?ilor (Asia mic?) apoi au ajuns în Egipt de unde au emigrat mai apoi în Palestina, unde s-au organizat în dou? regate: Iuda ?i Israel. Dup? includerea Palestinei în Imperiul Roman, evreii semi?i s-au întins în tot Imperiul, mai ales dup? distrugerea templului de la Ierusalim.

Pu?ini mai sunt azi evreii semi?i împr??tia?i în lume, cum ar fi sefarzii din Spania. Diferite alte popoare au adoptat religia mozaic?. Între acestea, cel mai importat sunt khazarii, turcomani din stepele scititce, care ?i-au ales acest? religie în anul 740 a.d. cu toate c? nu aveau nimic în comun cu poporul semit. Statisticile arat? c? ast?zi, majoritatea preponderent? a celor 15-20 milioane de evrei din lume sunt de origine khazar?, numi?i Askenazi. Alunga?i de n?v?litori, ei au împânzit Europa ?i America, unde au o bun? situa?ie material? ?i o mare influen?? politic?. Aceast? situa?ie se datore?te organiz?rii extraordinar de eficiente a bisericii ?i comunit??ilor mozaice din lume, legate într-o federa?ie mondial?. A?adar, mozaismul este o societate formidabil?, demn? de toat? admira?ia, cu o structur? socio-politic? mai puternic? decât etnia ?i statul. Pe plan istoric, gloria khazar? nu poate lipsi din istoria “ebraic?” a fondatorului Moise, de?i vine de la un popor de ras? diferit?, care pe drept cuvânt poate fi calificat, a?a cum a f?cut-o Arthur Koestler, drept al 13-lea trib.

Din secolul al VII-lea pân? în secolul al X-lea d.Hr. grani?ele r?s?ritene ale Europei între Caucaz ?i Volga erau dominate de un stat evreiesc numi Imperiul khazarilor. Acest stat a jucat un rol important în istoria Europei medievale ?i deci ?i a celei moderne. Numai datorit? puternicelor atacuri ale khazarilor care au respins ofensiva arab? spre Caucaz, Imperiul Bizantin a reu?it s? supravie?uiasc?, ?i odat? cu el, civiliza?ia cre?tin?. ?ara khazarilor – cu popula?ie de origine turc? – ocupa o pozi?ie strategic? cheie la poarta dintre Marea Neagr? ?i Marea Caspic? unde se înfruntau marile puteri orientale. Ea servea drept tampon care s? ocroteasc? Bizan?ul de invaziile triburilor barbare din stepele nordice: bulgari, maghiari, pecenegi, vikingi (ru?i) ?i în acela?i timp, armatele khazarilor au st?vilit ofensiva arab? împiedicând cucerirea Europei orientale de c?tre musulmani. Date fiind împrejur?rile, nu ne poate surprinde faptul c? în 732 – dup? o victorie a khazarilor împotriva arabilor – viitorul împ?rat Constantin V s-a c?s?torit cu o prin?es? khazar?. Fiul lor, ajuns împ?rat a fost cunoscut sub numele de Leon Khazarul.

Dar cine erau ace?ti khazari remarcabili atât prin realiz?rile lor, cât mai ales prin convertirea la mozaism? Descrierile care au ajuns pân? în zilele noastre sunt destul de pu?ine ?i provin adesea din surse ostile. O cronic? georgian? îi identific? pe khazari cu armiile lui Gog ?i Magog. Originea numelui „khazar” au f?cut subiectul a numeroase specula?ii: foarte probabil, cuvântul provine de la r?d?cina turceasc? gaz = ”a r?t?ci” ?i înseamn? pur ?i simplu „nomad”. Derivate ale numelui „khazar” par a fi cuvintele „cazac” ?i „husar”, ambele însemnând c?l?re?; de asemenea cuvântul german „ketzer”, care înseamn? evreu. Dac? aceste interpret?ri sunt corecte, ele par s? demonstreze o dat? în plus importan?a acestui popor.

Câteva cronici persane ?i arabe ne ofer? date interesante despre khazari. De pild?, Yakubi, istoric arab din secolul al IX-lea traseaz? obâr?ia khazarilor pân? la Iafet, al treilea fiu al lui Noe. Una dintre primele referiri la khazari se afl? într-o cronic? sirian? datând de la mijlocul secolului al VI-lea. Alt izvor arat? c? ei fuseser? în centrul cu un veac înainte, fiind lega?i de huni. În anul 448, împ?ratul bizantin Teodosie II a trimis la Attila o solie în care se afla ?i oratului Priscus. Acesta, pe lâng? informa?iile pre?ioase privind obiceiurile ?i datinile hunilor, a transmis ?i anecdote despre un popor supus de huni pe care îi nume?te aka?iri – foarte aproape de ak-khazari (khazarii albi). Priscus ne spune c? Împ?ratul bizantin a încercat s? atrag? de partea lui acest neam r?zboinic, dar lacomul ?ef khazar nemul?umit de banii oferi?i a preferat alian?a cu hunii. Cronica lui Priscus confirm? ideea apari?iei khazarilor pe scena european? pe la mijlocul secolului al V-lea ca popor dominat de huni.

Odat? cu pr?bu?irea Imperiului hunilor, dup? moartea lui Attila, khazarii sc?pa?i de sub domina?ie, au invadat regiunile transcaucaziene ale Gruziei ?i Armeniei astfel c? în cea de-a doua jum?tate a secolului al VI-lea, au devenit for?a dominant? printre triburile de la nord de Caucaz pe care le-au supus rând pe rând. Cea mai puternic? rezisten?? au opus-o bulgarii, dar cum ?i ei au fost înfrân?i: o parte dintre bulgari au migrat pe teritoriul Bulgariei de azi iar al?ii s-au deplasat spre nord-est ?i au r?mas sub suzeranitatea khazarilor. Dar înainte de toate acestea, khazarii au fost domina?i timp de un secol de o putere efemer?: regatul turcut. De la ace?tia, khazarii au adoptat titlul conduc?torului lor, cel de „Kagan”. De fapt, organizarea politic? a khazarilor se aseam?n? cu cea a japonezilor din perioada shogunilor: Regele khazarilor poart? titlul de „Mare Khagan”, dar puterea efectiv? este de?inut? de loc?iitorul acestuia, numit „Kagan Bek”. De la bun început, imperiul khazar a fost constituit dintr-un mozaic etnic eterogen – khazarii propriu-zi?i fiind probabil o minoritate.

În anul 626, Împ?ratul Heraclie a încheiat prima alian?? cu khazarii, preg?tindu-?i campania împotriva Persiei. Khazarii i-au furnizat acestuia 40000 de c?l?re?i. În schimb, fiica Împ?ratului a fost promis? spre c?s?torie Kaganului Ziebel, c?s?torie care totu?i nu a mai avut loc din cauza mor?ii regelui khazar. La 20 de ani dup? Hegira, care a avut loc în anul 622, musulmanii cuceriser? deja Persia, Siria, Mesopotamia, Egiptul ?i asaltau Imperiul bizantin în chiar inima sa. Între anii 642 ?i 652, arabii au f?cut incursiuni puternice în Khazaria, fiind respin?i de fiecare dat?; ultima oar? în 652, într-o mare b?t?lie în care au pierit peste 4000 de arabi. Urm?torii 30 – 40 de ani a fost o perioad? de lini?te. De mai multe ori (în anii 669, 673-678, 717-718) arabii au asediat Constantinopolul pe mare ?i pe uscat. Dac? ar fi reu?it s? împresoare ora?ul venind ?i din nord, soarta acestuia ar fi fost pecetluit?. Între timp, khazarii ?i-au înt?rit puterea înspre Ucraina de azi. R?zboaiele arabo – khazare s-au reluat cu incursiuni de ambele p?r?i.

Evenimentul cel mai important în istoria khazarilor, care a avut consecin?ele cele mai importante în viitor, a fost cel al convertirii acestora la mozaism în anul 740. Care a fost motiva?ia acestui eveniment unic? Dac? ra?ion?m din punctul de vedere al politicii puterii, lucrurile par s? se clarifice. La începutul secolului al VII-lea lumea era polarizat? între cele dou? puteri ce reprezentau cre?tinismul ?i islamismul: Imperiul Bizantin ?i Califatul arab. Imperiul khazar reprezenta o „a treia for??” care se dovedise pe potriva celorlalte dou?, atât ca adversar cât ?i ca aliat – dar el nu-?i putea p?stra independen?a dac? accepta fie cre?tinismul fie islamismul. Prima alegere l-ar fi subordonat automat Imperiului Bizantin iar cea de-a doua califului de la Bagdad. Atât bizantinii cât ?i arabii f?cuser? eforturi pentru convertirea khazarilor, dar f?r? succes. În acela?i timp, khazarii înv??aser? c? religia lor ini?ial? (de tip animist) era primitiv? în compara?ie cu marile religii monoteiste, dar ?i incapabil? s? ofere conduc?torilor autoritatea spiritual? ?i juridic? de care se bucurau împ?ratul ?i Califul. Ce alt? solu?ie ar fi putut fi mai logic? decât s? îmbr??i?eze un al treilea crez, care în plus reprezenta temelia venerabil? a cre?tinismului ?i islamismului? E totu?i absurd s? ne închipuim c? ace?ti oameni au adoptat peste noapte o religie ale c?rei dogme nu le erau cunoscute. În realitate, khazarii îi cuno?teau bine datorit? unui aflux de cel pu?in un secol de emigran?i veni?i din Bizan?, în urma persecu?iilor religioase. La momentul convertirii, în Khazaria exista deja o comunitate evreiasc? important?.

Împrejur?rile care au condus la convertire sunt înv?luite în cea??, dar principalele izvoare arabe ?i ebraice au câteva elemente comune fundamentale. Într-o lucrare a cronicarului arab Masudi se spune c? în vremea lui Harun al Ra?id, împ?ratul bizantin i-a silit pe evrei s? emigreze; ace?ti evrei au sosit în ?ara khazarilor unde au g?sit “un neam inteligent dar neînv??at c?ruia i-au oferit religia lor. Localnicii au socotit-o mai bun? ?i au acceptat-o”. A doua relatare se afl? în “Cartea regatelor ?i drumurilor” de Al-Bakri (secolul XI). Cronicarul arab poveste?te astfel: Regele khazarilor, care fusese p?gân, îmbr??i?ase cre?tinismul (de fapt, khazarii adoptaser? formal ?i pentru o scurt? perioad? 737-740 islamismul în urma unei înfrângeri din partea arabilor; autorul arab a vrut s?-?i menajeze cititorii).

Apoi, ?i-a dat seama c? e fals ?i a vorbit cu dreg?torii s?i. Ace?tia i-au spus c? cei care sunt st?pâni pe c?r?ile sfinte sunt trei. Adun?-i laolalt?, cere-le s?-?i apere credin?a, ?i apoi urmeaz?-l pe acela care se va dovedi st?pân pe adev?r. Regele a trimis la cre?tini dup? un preot. La rege se afla un evreu, priceput la vorb?, care i-a pus întreb?ri preotului: “Ce zici de Moise ?i de Tora care i-a fost dezv?luit??” ?i preotul a spus c? “Moise e un prooroc ?i Tora gr?ie?te adev?rul”. Atunci evreul a spus: “Omul acesta a m?rturisit adev?rul crezului meu”. Iar regele l-a întrebat pe preot în ce crede ?i acesta a spus: “Eu zic s? Iisus Hristos este fiul Mariei, este Cuvântul ?i a dezv?luit tainele în numele lui Dumnezeu.”. ?i atunci evreul a spus regelui: “Omul acesta propov?duie?te o dogm? pe care n-o cunosc, dar încuviin?eaz? spusele mele”. Preotul nu a mai avut ce replica. Atunci regele a trimis ?i dup? un musulman, dar evreul a n?imit pe cineva s?-l otr?veasc?. Astfel evreul a reu?it s?-l câ?tige la credin?a lui pe rege. (F?r? îndoial?, istoricii arabi au vrut s? îndulceasc? amarul. Dac? înv??atul musulman ar fi participat la dezbatere, ar fi c?zut în aceia?i capcan? ca episcopul cre?tin, întrucât ambii acceptau adev?rul Vechiului Testament.)

Principalul izvor evreiesc const? în a?a-zisa “coresponden?? khazar?”. E vorba de un schimb de scrisori, în ebraic?, între Hasdai Ibn Saprut, evreul care era prim-ministrul Califatului Cordobei, ?i Iosif, regele khazarilor. Autenticitatea acestei coresponden?e a format obiectul unei controverse, dar acum e acceptat? de majoritatea istoricilor. Schimbul de scrisori a avut loc cândva între anii 954 ?i 961. Hasdai a auzit mai întâi de existen?a unui regat evreiesc independent de la ni?te negustori din Persia, dar ini?ial nu i-a crezut. Ulterior, bizantinii i-au confirmat relatarea negustorilor, ad?ugând numeroase am?nunte ?i date referitoare la Regatul khazarilor ?i la regele de atunci – Iosif. Drept care Hasdai s-a hot?rât s? trimit? soli cu o scrisoare la Iosif. Scrisoare con?inea întreb?ri referitoare la organizarea statului khazar precum ?i întrebarea “c?ruia dintre cele 12 triburi în apar?ine poporul khazar?”

În r?spunsul primit de la regele khazar, acesta ofer? o relatare am?nun?it? a convertirii – poate chiar legendar?, c?ci trecuser? deja 2 secole de la aceasta. Regele Iosif vorbe?te de str?mo?ul s?u Bulan, c?ruia i-a ap?rut în vis un înger care l-a îndemnat s? se închine la singurul Dumnezeu adev?rat. De asemenea, îngerul îi cere s? cl?deasc? un l?ca? de închin?ciune în care s? poate s?l??lui Atotputernicul, sf?tuind-ul s? atace Armenia pentru a face rost de aurul ?i argintul necesar. Dup? aceste fapte de arme (invadarea Armeniei) faima regelui s-a r?spândit în toate ??rile. Împ?ratul bizantin ?i califul musulmanilor au trimis solii cu daruri de pre? ?i cu oameni înv??a?i care s?-l fac? s? treac? la credin?a lor. Dar regele Bulan a trimis ?i dup? un evreu înv??at ?i i-a pus laolalt? pe ace?tia s?-?i apere credin?ele lor. Iat? dar înc? o dat? o mas? rotund? a clericilor – cu diferen?a c? musulmanul nu a fost otr?vit pe drum. Tiparul dezbaterii este acela?i: dup? discu?ii lungi ?i inutile, regele amân? întâlnirea cu trei zile, apoi îi cheam? pe oponen?i separat. Îl întreab? pe cre?tin care dintre celelalte dou? religii sunt mai aproape de adev?r, iar acesta spune c? cea a evreilor. Din partea musulmanului prime?te acela?i r?spuns.

Din r?spunsul regelui Iosif mai afl?m ?i o genealogie a poporului s?u. De?i se dovede?te a fi un na?ionalist evreu feroce, el nu pretinde – ceea ce ar fi fost imposibil s? sus?in? – c? neamul s?u ar fi de origine semitic?. El îi urm?re?te ascenden?a nu pân? la Sem ci pân? la Iafet, al treilea fiu al lui Noe, sau mai precis pân? la str?nepotul lui Iafet, Togarma – pe care îl consider? str?mo?ul tuturor triburilor turcice. Iosif afirm? c? Togarma a avut zece fii, iar numele acestora corespund triburilor: uiguri, durstu?i, avari, huni, vasilieni, tarniaci, khazari, zagoreni, bulgari, sabiri (câteva dintre popoarele stepelor). Tr?s?tura caracteristic? a acestei genealogii o constituie amestecarea Genezei cu tradi?ia tribal? turcic?. Tot din scrisoarea regelui Iosif, putem trage concluzia c? iudaizarea khazarilor s-a f?cut în mai multe etape: ini?ial, ace?tia au adoptat o form? primitiv? de iudaism, întemeiat? numai pe Biblie ?i excluzând Talmudul, pentru ca peste vreo dou? genera?ii s? accepte iudaismul talmudic. Dealtfel, karai?ii – o sect? iudaic? care nu accepta Talmudul – a supravie?uit în Khazaria pân? în vremurile moderne.

Dup? o perioad? de lini?te ?i înflorire, asupra khazarilor s-a dezl?n?uit un nou pericol: vikingii – varegii. Ace?ti navigatori îndr?zne?i înaintau spre sud pe mare ?i pe râuri, purtând r?zboaie de prad?. Timp de peste un secol ?i jum?tate, acordurile comerciale ?i r?zboiale au alternat. Foarte încet, scandinavii ?i-au schimbat caracterul, slavizându-se prin amestecul cu supu?ii ?i vasalii lor ?i adoptând în cele din urm? credin?a cre?tin-ortodox?. La sfâr?itul secolului al X-lea s-a format astfel poporul rus. Dealtfel, khazarii au exercitat o oarecare influen?? asupra varegilor. Acest lucru ni-l arat? ?i faptul c? primii conduc?tori varegi de la Novgorod au adoptat titlul de “kagan”. Totodat?, în ora?ul khazar Itil exista o colonie important? de varegi, în timp ce în Kiev era ?i o comunitate de evrei khazari. În ce prive?te ora?ul Kiev, acesta a fost ini?ial sub suzeranitate khazar?, dar a trecut mai apoi în st?pânirea varegilor. Kievul avea s? devin? leag?nul primului stat al ru?ilor.

Un alt popor cu care khazarii au avut leg?turi strânse au fost maghiarii. Ace?tia au fost alia?ii khazarilor înc? de la apari?ia Imperiului khazar. Maghiarii – stabili?i pe Don – au avut rolul de a-i ajuta pe khazari s? st?vileasc? înaintarea varegilor spre sud-est. Rela?iile dintre khazari ?i maghiari s-au strâns tot mai mult: în primul rând, khazarii le-au dat un rege care a întemeiat prima dinastie maghiar?, în al doilea rând, mai multe triburi khazare – revoltate împotriva conduc?torilor – s-au unit cu maghiarii, transformându-le astfel caracterul etnic. În secolul X, în Ungaria se vorbeau înc? atât maghiara cât ?i khazara. Dealtfel, limba maghiar? a preluat numeroase cuvinte de origine khazar?. ?i dup? stabilirea maghiarilor în Panonia, leg?turile cu Khazaria au continuat, mul?i evrei khazari fiind primi?i în Ungaria.

Odat? cu cre?terea puterii ruse?ti, ?i mai ales dup? convertirea ru?ilor la cre?tinism, leg?turile dintre Constantinopol ?i Khazaria s-au deteriorat. Simptomatic? pentru aceast? atitudine a fost predarea Chersonului c?tre ru?i. În anul 965, khazarii au suferit o înfrângere grav? din partea ru?ilor, pierzându-?i imperiul. Totu?i ei ?i-au p?strat independen?a – dar în ni?te grani?e mai restrânse – ?i credin?a. Jertfirea alian?ei cu khazarii s-a dovedit în cele din urm? a fi un act de miopie politic? pentru Bizan?. Khazarii izbutiser? s? ?in? piept valurilor de n?v?litori turci ?i arabi, protejând astfel Imperiul Bizantin. Ru?ii îns? nu reprezentau îns? un pericol pentru r?zboinicii nomazi ai stepelor. Dealtfel, ca urmare a presiunilor nomazilor, centrele puterii ruse?ti s-au deplasat spre nord iar Kievul a intrat într-un declin rapid. În vidul de putere creat, au n?v?lit popoarele turcice, care s-au instalat în Anatolia, dup? marea b?t?lie de la Manzikert.

Este interesant s? vedem cu erau recepta?i khazarii de c?tre popoarele cu care s-au învecinat. În Cronica ruseasc? se vorbe?te despre “?ara evreilor” care înfruntau armatele cnejilor ru?i. Se vorbe?te de asemenea despre un evreu uria? care a venit cu o armat? pân? în stepele ?e?ar sub muntele Sorocin (nu se ?tie locul acestor toponime) si numai vitejia generalului Vladimir i-a salvat pe ru?i. De asemenea, printre evreii occidentali circulau pove?ti privind un regat al “evreilor ro?ii”, numi?i astfel probabil din pricina pigmenta?iei u?or mongole a multor khazari. Un alt fragment de folclor semilegendar l-a inspirat pe Benjamin Disraeli (politician ?i romancier englez) s? scrie un roman istoric “Uimitoarea poveste a lui Alroy”. În secolul al-XII-lea s-a n?scut în Khazaria o mi?care mesianic? ce ?i-a propus s? înceap? o “cruciad?” evreiasc? pentru cucerirea Palestinei. Ini?iatorul mi?c?rii erau un evreu khazar pe nume Solomon ben Duji (sau Ruhi sau Roy). Acesta a trimis scrisori tuturor evreilor din ??rile înconjur?toare spunând c? a sosit timpul ca Dumnezeu s?-i adune la Ierusalim.

Peste 20 de ani, fiul lui Solomon ben Duji, pe nume Menahem ?i-a luat porecla David al-Roy ?i titlul de Mesia. El a reu?it s? adune o armat? considerabil? – în care grosul îl constituia evrei khazari – ?i a izbutit s? ocupe o fort?rea?? lâng? Mosul. De aici spera s?-?i conduc? armata spre ?ara Sfânt?. David a stârnit numeroase valuri, dar ierarhia rabinic? din Bagdad a manifestat ostilitate fa?? de mi?carea lui. David al-Roy a fost asasinat, iar mi?carea lui s-a destr?mat curând. Conform unei teorii recente, steaua lui David – simbolul statului Israel – a început s? fie un simbol na?ional de la cruciada lui David al-Roy.

La mijlocul secolului al XIII-lea, regatul khazar a c?zut victim? marii invazii mongole declan?at? de Ginghis Han. Chiar ?i atunci, a rezistat cu îndârjire pân? ce s-au predat to?i vecinii s?i. Dar atât înainte cât ?i dup? ridicarea mongolilor, khazarii au trimis multe l?stare ?i ramifica?ii în ??rile slave nesubjugate, contribuind astfel la f?urirea marilor centre evreie?ti din Europa r?s?ritean? – ?i mai apoi Occidental?. Am amintit deja despre diaspora khazar? din Ungaria. Cronicarul bizantin Ioan Cinnamus vorbe?te de trupe evreie?ti din cadrul armatei ungare, în anul 1154. Dealtfel, ini?ial Ungaria era bilingv? iar sistemul de conducere era inspirat din dualismul monarhic al khazarilor: ?ara era condus? de un rege ?i de un “gyula”, comandant al armatei. Acest sistem a durat pân? la sfâr?itul secolului al X-lea când regele ?tefan a adoptat religia catolic? ?i l-a învins pe un “gyula” r?zvr?tit care, evreu fiind, nu vroia s? se cre?tineze. Acest episod a pus cap?t dualismului monarhiei dar nu ?i influen?ei comunit??ii khazaro-evreie?ti din Ungaria. Mult timp dup? cre?tinare, evreii de?ineau func?ii importante în regatul ungar. Pe lâng? ocupa?ia mongol?, ciuma neagr? a gr?bit migra?ia khazarilor spre vest. Dup? cum am amintit, în Kiev a existat o comunitate khazar?. În Ucraina ?i Polonia sunt numeroase toponime derivate de la “khazar” sau de la “jid” (evreu) – Jidovo, Kozarzewek, Kozara, Kozarzow, Jidovska etc. Toponime asem?n?toare se g?sesc ?i în Mun?ii Carpa?i ?i Tatra precum ?i în Austria. În timp ce majoritatea evreilor khazari au emigrat spre apus, unele grupuri au r?mas acolo unde erau, în Crimeea ?i Caucaz, formând enclave evreie?ti ce au supravie?uit pân? în epoca modern?.

Foarte mul?i dintre khazari au emigrat în Polonia ?i Lituania, la începutul existen?ei lor. Aceast? politic? a fost generat? de atitudinea occidental? a conduc?torilor polonezi care doreau s?-?i modernizeze ?ara (în afar? de evrei, au fost accepta?i foarte mul?i emigran?i germani). În Carta acordat? de Boleslav în 1264, evreii aveau dreptul s?-?i ?in? propriile ?coli, sinagogi ?i judec?torii; puteau de?ine propriet??i funciare ?i de practica orice comer? doreau. În timpul domniei regelui ?tefan Bathori (1575-1586), evreii aveau dreptul la un parlament propriu ?i de a percepe impozite de la coreligionarii lor.

Pentru a în?elege importan?a comunit??ii khazaro-evreiasc? din Polonia ?i situa?ia ei privilegiat?, urm?torul fapt este concludent: În a doua jum?tate a secolului al XIII. papa Clement IV adreseaz? o enclicl? unui prin? polonez în care deplânge faptul c? în mai multe ora?e poloneze sunt numeroase sinagogi, unele mai înalte decât bisericile, mai maiestuoase ?i mai frumos împodobite. În leg?tur? cu num?rul evreilor, istoricii moderni apreciaz? c? ace?tia erau circa 500.000 în Regatul polono-lituanian, la mijlocul secolului al XVII-lea. Conform enciclopediei iudaice, în acela?i timp, num?rul total al evreilor de pe glob nu atingea decât un milion. Aceste date par s? indice c? în cursul evului mediu, majoritatea credincio?ilor mozaici erau khazari. Ace?tia au constituit baza comunit??ilor ebraice din Rusia, Polonia, Lituania, Ungaria, România, unde au întemeiat acea comunitate evreiasc? care a devenit majoritatea dominant? a evreimii mondiale de azi. Chiar dac? aceste comunit??i au primit emigran?i ?i din alte regiuni, elementul khazar a r?mas majoritar. Aceast? teorie, sprijinit? de dovezi puternice, ar merita o discu?ie mai serioas?. Din p?cate, ea este omis? – fie din ne?tiin??, fie dintr-un anumit orgoliu “semitic”.

Mul?i istorici au încercat s? subestimeze contribu?ia khazarilor la istoria evreiasc?, considerând c? evreii din Europa de Est au imigrat la un moment dat din Occident. Spre sfâr?itul primului mileniu, cele mai însemnate a?ez?ri evreie?ti erau în Spania maur? (evreii sefarzi, care, dup? cum am v?zut erau trata?i cu toleran?? de c?tre mauri) Fran?a ?i Renania. Unele comunit??i existau înc? de pe vremea romanilor. Ba chiar un grup de evrei a trecut în Anglia, fiind invita?i de Wilhelm Cuceritorul care avea nevoie de capitalul lor (în 1290 urmau s? fie expulza?i). În toate aceste cazuri (exceptând Spania) este vorba de comunit??i relativ mici ca num?r, care în plus au fost decimate în urma persecu?iilor religoase. Concep?ia tradi?ional? privind emigra?ia evreilor germani spre Polonia este o simpl? legend? – sau mai bine zis o ipotez? ad-hoc inventat? de cei care nu cuno?teau istoria khazar?. Nu exist? nici un fel de dovezi privind un asemenea exod. De fapt, spre sfâr?itul secolului al XIV-lea, practic nu mai existau evrei în Fran?a ?i Germania (în orice caz, un num?r infim).

Evreii care au întemeiat comunit??ile moderne din Anglia, Fran?a ?i Olanda erau de alt? origine: evrei sefarzi sili?i s? fug? din Spania în urma persecu?iilor religioase de dup? reconquist?. Alte dovezi împotriva presupusei origini germane a evreimii r?s?ritene le ofer? structura idi?ului, limbajul popular al maselor evreie?ti. Idi?ul e un amestec curios de ebraic?, german? medieval? ?i elemente slavone ?i se scrie cu litere ebraice. La prima vedere, cantitatea mare de împrumuturi germane din idi? pare s? contrazic? teza privind originea khazar? a evreimii r?s?ritene. Dar lucrurile stau tocmai dimpotriv?. În primul rând, nici o component? lingvistic? provenind din Germania apusean? nu se g?se?te în idi?. Componenta german? care a intrat în idi? este de origine german? r?s?ritean?. S? ne amintim de puternica prezen?? a emigran?ilor germani în Polonia ?i lucrurile se vor clarifica. Numai germanii erau mai influen?i decât evreii din punct de vedere economic ?i cultural. Nu e greu de în?eles de ce imigran?ii khazari au fost sili?i s? înve?e nem?e?te dac? vroiau s? r?zbat? în via??: limba german? era o necesitate fundamental? în orice contact cu ora?ele.

O explica?ie complementar? e ?i imigra?ia redus? a unor elemente evreie?ti din Germania, dar care prin superioritatea lor cultural?, au avut o influen ?? important? asupra coreligionarilor lor din r?s?rit. Caracteristic e ?i faptul c? singura sec?iune a evreilor khazari care nu au acceptat idi?ul a fost secta karai?ilor – dar aceasta era doar excep?ia, nu regula.

În concluzie. Evreii din prezent se împart în dou? categorii: sefarzi ?i a?kenazi. Sefarzii descind din evreii care tr?iser? în antichitate în Spania pân? când au fost expulza?i de acolo ?i s-au instalat în ??rile mediteraneene ?i mai pu?in în Occident. Ei vorbeau un dialect hispano-ebraic, numit “ladino” ?i ?i-au p?strat propriile tradi?ii ?i mituri. Num?rul lor este estimat la circa 500000. În acela?i timp, evreii a?kenazi – de origine khazar? – num?r? circa 11 milioane. (Ca un am?nunt picant, s? pomenim faptul c? A?kenaz se numea un frate al lui Togarma pe care, dup? cum spunea Iosif al khazarilor, ace?tia îl revendicau drept str?mo?ul lor.) Termenul de “antisemitism” este a?adar f?r? noim?, consituind o concep?ie fals? împ?rt??it? atât de evrei, cât ?i de cei care i-au persecutat.

Povestea imperiului khazar, prezentat? mai sus, începe s? apar? ca “cea mai crunt? fars? pe care a pus-o la cale istoria” (Arthur Koestler).

Referin??: “Al treisprezecelea trib: khazarii”, Arthur Koestler, editura Antet.

Cu cat vor fi mai bine informati oamenii, vor gasi resursele unei atitudini coerente.