Asa cum am scris si aici http://www.urbaniulian.ro/2009/03/19/senatorul-urban-se-opune-utilizarii-romanilor-ca-subiecte-ale-unor-experimente-medicale/, am continuat sa sustin cauza celor care pot deveni fara voia lor cobai in scopuri stiintifice fiind testate pe ei tot felul de medicamente sau operatii.
Am placerea sa va anunt faptul ca la sugestia mea si ca urmare a depunerii amendamentului, Comisia Speciala Comuna de analiza a Codurilor a decis eliminarea din proiectul de Cod Civil a articolelor 67 - 74 privind tratamentele medicale experimentale mai ales avand in vedere ca Romania nu este pregatita din punct de vedere al infrastructurii si al logisticii sa faca asemenea demersuri si interventii.





Concret, articolele prevedeau urmatoarele:

Inviolabilitatea corpului uman

Art.64 – (1) Corpul uman este inviolabil.
(2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică şi psihică. Nu se poate aduce atingere integrităţii fiinţei umane, decât în caz de necesitate terapeutică şi numai în acest scop.
Examenul caracteristicilor genetice

Art.65 – (1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi întreprins decât în scopuri medicale sau de cercetare ştiinţifică, efectuate în condiţiile legii.

(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuată decât în cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, după caz, sau în scopuri medicale ori de cercetare ştiinţifică, efectuate în condiţiile legii.

Interzicerea unor acte patrimoniale

Art.66 – Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absolută, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.

Intervenţiile asupra unei persoane majore. Condiţii
Art.67 – (1) Nicio persoană nu poate fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop terapeutic sau în scop de cercetare ştiinţifică, decât după ce aceasta şi-a dat consimţământul în scris, în mod liber şi în cunoştinţă de cauză, şi numai dacă nu i se aduce atingere vieţii sau integrităţii sale fizice şi psihice.

(2) Persoana în cauză trebuie să fie în prealabil şi în mod corespunzător informată cu privire la scopul, natura, consecinţele şi riscurile intervenţiei medicale.

(3) Până în momentul intervenţiei medicale consimţământul poate fi revocat oricând, chiar şi verbal, dacă, după împrejurări, revocarea scrisă nu era cu putinţă.

(4) Cel care a suferit daune nejustificate în urma unei intervenţii are dreptul la o reparaţie echitabilă care să compenseze pierderile sau constrângerile fizice şi psihice suferite. Indemnizaţia se stabileşte de comun acord, iar în lipsă, de către instanţa judecătorească.
Consimţământul exprimat anterior intervenţiei medicale

Art.68 – În cazurile excepţionale, când persoana în cauză nu-şi poate da consimţământul la efectuarea unei intervenţii terapeutice, poate fi luată în considerare, după împrejurări, voinţa anterior exprimată de către aceasta.

Intervenţia medicală făcută în stare de necesitate

Art.69 – (1) În cazul în care este ameninţată grav viaţa, sănătatea sau integritatea unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul în timp util, aceasta poate fi supusă unor tratamente sau intervenţii în scop terapeutic, cu condiţia ca ele să fie efectuate în beneficiul său direct.
(2) Cu toate acestea, este interzisă folosirea de tratamente, intervenţii sau tehnici neomologate ori ale căror consecinţe ar fi intolerabile pentru persoana în cauză, după caz.
Intervenţiile în scop terapeutic asupra unui minor

Art.70 – (1) Intervenţiile în scop terapeutic asupra minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau asupra unei persoane lipsite de discernământ din cauza unui handicap, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar se pot efectua numai cu consimţământul reprezentantului, al ocrotitorului legal sau, după caz, al mandatarului ori curatorului, precum şi cu autorizarea instanţei tutelare dacă intervenţiile respective prezintă un risc serios pentru sănătatea persoanei ori dacă ar putea avea efecte grave şi ireversibile. Dispoziţiile art.67 alin.(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

(2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani poate consimţi singur la efectuarea intervenţiilor în scop terapeutic. Cu toate acestea, este necesar şi consimţământul părinţilor sau, după caz, al ocrotitorului legal, precum şi autorizarea instanţei tutelare dacă intervenţia în scop terapeutic prezintă un risc serios pentru sănătatea minorului ori dacă aceasta ar putea avea efecte grave şi ireversibile.

(3) Dacă minorul care a împlinit vârsta de 14 ani refuză să-şi dea consimţământul, intervenţiile nu se pot face decât cu autorizarea prealabilă a instanţei tutelare, în condiţiile art.74, cu excepţia cazurilor urgente în care viaţa sau integritatea fizică a minorului este grav ameninţată, situaţie în care consimţământul  părinţilor sau, după caz, al ocrotitorului legal este suficient.

Intervenţiile în scop de cercetare ştiinţifică asupra unui minor     Art.71 – (1) Intervenţiile în scop de cercetare ştiinţifică asupra unui minor sau asupra unei persoane lipsite de discernământ din cauza unui handicap, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv se pot efectua, în condiţiile legii, numai cu consimţământul reprezentantului, al ocrotitorului său legal sau, după caz, al mandatarului ori curatorului. Dispoziţiile art.67 alin.(2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

(2) Refuzul minorului sau al persoanei lipsite de discernământ împiedică efectuarea acestor operaţii.

Condiţiile generale ale intervenţiilor în scop de cercetare ştiinţifică

Art.72 – Intervenţiile în scop de cercetare ştiinţifică pot fi efectuate numai dacă nu există o altă metodă cu efecte comparabile, dacă riscurile pentru persoana în cauză nu sunt disproporţionate în raport cu avantajele posibile ale cercetării şi dacă intervenţia este acceptabilă din punct de vedere ştiinţific şi al eticii medicale.

Condiţiile intervenţiilor în scop de cercetare ştiinţifică asupra unui minor

Art.73 – Intervenţiile în scop de cercetare ştiinţifică asupra unui minor sau asupra unei persoane lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, se pot efectua numai dacă, pe lângă condiţiile prevăzute la art.72 rezultatele previzibile sunt de natură fie să aducă un beneficiu real şi direct sănătăţii sale, fie să contribuie în mod semnificativ şi cu un risc minim pentru persoana în cauză, la dezvoltarea ştiinţei medicale.

Autorizarea instanţei judecătoreşti

Art.74 – (1) Instanţa tutelară va putea autoriza, la cererea persoanei interesate, efectuarea operaţiilor în scop terapeutic sau de cercetare ştiinţifică, dacă persoanele al căror consimţământ este cerut de lege sunt în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau refuză în mod nejustificat să-şi dea acordul.

(2) Instanţa va administra orice probă admisă de lege şi va putea asculta membri ai familiei, rude, afini sau alte persoane, ţinând seama de relaţiile personale şi interesul pe care îl manifestă faţă de cel în cauză.

foto:projects-abroad.org