S.O.S. LEUCEMIE !

Ultimele statistici arata ca aproape 8.000 de romani sufera de leucemie. Anual, 500 de copii din Romania sunt diagnosticati cu diferite tipuri de cancer, cele mai frecvente fiind leucemiile. La noi rata de supravietuire in astfel de cazuri este de doar 60 la suta, in comparatie cu 92 la suta, cat este in SUA, iar cifrele scad pana la 35 la suta cand vorbim despre diagnosticarea tarzie a unei astfel de boli. Mai grav, cancerul reprezinta cea de-a doua cauza de deces in randul copiilor cu varste intre 4 si 15 ani din Romania. O tara pe care ne laudam ca o conducem in stil european si care este totusi, una dintre putinele tari de pe continent care nu are un registru al donatorilor onorifici de maduva. Motiv pentru care romanii care au nevoie de un transplant medular si nu au un donator inrudit trebuie sa stranga sume enorme pentru a fi supus unei astfel de interventii chirurgicale in strainatate. De cele mai multe ori, procedura costa intre 150.000 si 200.000 de euro. O suma enorma pentru orice familie din Romania. De cele mai multe ori, din pacate, banii sunt stransi de familiile pacientilor mult prea tarziu, iar sansa la viata este compromisa. Mi s-a adus recent la cunostiinta un astfel de caz: Raluca Topor, o fetita de 12 ani din Deva, care suferea de leucemie acuta limfoblastica a murit intr-o clinica din Italia, in urma unui transplant de maduva la care a fost supusa prea tarziu. Trupul sau, macinat de leucemie de patru ani de zile, nu a raspuns transplantului. Au aparut complicatii si, la cateva zile de la interventie fetita a murit. Parintii ei au avut nevoie de un an de zile pentru a strange cei 200.000 de euro necesari operatiei. Au reusit in final, dupa ce au mobilizat un judet intreg, iar mai apoi intreaga Romanie, prin apeluri umanitare. Dar in tot acest timp, sansele Ralucai la viata au scazut.

In Europa, 90 la suta din bolnavii de leucemie supravietuiesc. La noi, jumatate mor. De ce la ei exista sansa la viata, iar pentru romani aceasta poate fi data doar in schimbul unor sume fabuloase? Motivele sunt diverse: cantitatile de citostatice, antibiotice, antivirale, antifungice si alte medicamente indispensabile pentru tratamentul leucemiei sunt insuficiente si, de multe ori nu sunt asigurate la timp: daca un pacient merge la inceputul lunii la spital, nu poate face tratamentul complet si corect pana dupa 15 ale lunii cand vine comanda de medicamente pe luna respectiva. Mai mult, unui medic care ingrijeste mai multi pacienti hematologici de toate felurile ii revine doar o portie de medicamente, cu care poate asigura corect doar tratamentul unui singur pacient cu leucemie acuta. Ce se intampla daca din totalul de pacienti, jumatate sufera de leucemie acuta? Nu mai vorbim de cazurile in care ultima solutie devine tratamentul in strainatate: intr-o cursa contr-cronometru pentru viata, birocratia isi spune cuvantul si foarte putini sunt cei care beneficiaza de decontari din partea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Uneori sunt refuzati direct, invocandu-se lipsa de bani, alteori timpul nu mai are rabdare si oamenii mor inainte de a primi un ajutor din partea statului.

Cati copii trebuie sa moara ca sa ne dam seama ca trebuie sa facem ceva pentru acesti oameni? Cati parinti trebuie sa-si mai ingroape copiii pana cand statul roman va gasi o cale sa ii ajute pe bolnavii de leucemie? Cate mii de romani trebuie sa mai sufere in incercarea de a strange bani pentru ca omul drag sa-si traiasca viata pana cand si in Romania sansa la viata isi va gasi un loc? Cred ca e timpul sa spunem STOP INDIFERENTEI fata de leucemie si sa facem ceva. Sa gasim o solutie prin care acesti bolnavi sa fie tratati corect si cu succes la noi in tara. Avem medici buni, avem centre de transplant in Bucuresti, Timisoara, Targu Mures. Trebuie doar ca noi, alesii romanilor, sa ne folosim de puterea pe care o avem si sa punem lucrurile la punct.

Irina Chiroiu