Poate Parlamentul sa scrie ce legi are chef?

“Unii oameni cred ca Pamantul este rotund, altii cred ca este plat…dar, daca este plat, se va face el rotund la comanda regelui? Si daca e rotund, il va aplatiza comanda regelui?..NU!”

Cand Robert Bolt a scris acest truism in piesa sa, “Un om pentru toate anotimpurile”, protagonistul sau, Thomas More, incerca sa convinga juratii de la procesul in care era acuzat de inalta tradare, ca  toate guvernele au limitari si ca fapta de care era el acuzat era mai presus de capacitatea de a judeca si de a interveni a Parlamentului. Sir Thomas facea apel la legea bunului simt si la legile naturii, atunci cand s-a adresat juatilor sai. Guvernul nu poate schimba legile naturii. Dupa cum stiti, nu a avut mai mult succes decat cei care argumenteaza in zilele noastre ca, Congresul nu este omnipotent, ca are puteri limitate constitutional si prin legile moralei si legile naturale.

Jefferson a impletit legea naturala cu ideile Declaratiei de independenta atunci cand a scris ca drepturile noastre sunt “inalienabile si ca vin de la Creatorul nostru. Nu doar ca legea federala recunaoste acest lucru, dar toata experienta americana recunoaste legea naturala ca fiind sursa de baza a libertatilor noastre si o restrictie pentru guvern. Astfel, panoplia traditionala de drepturi americane  ne apartine prin nastere si nu se poate interfera cu nici un act al Congresului sau ordin al Presedintelui.

Doua dintre drepturile de baza sunt dreptul liberei exprimari si dreptul contractual. O lege inaintata de Parlament care pedepseste libera exprimare (cum este Actul privind patriotismul din Congresul American, sau legea pasapoartelor biometrice din Parlamentul Romnaiei, care  considera ca fiind o faradelege sa  se discute despre primirea unor mandate de perchezitie) nu este lege deloc, din moment ce legea in sine incalca dreptul natural de a vorbi , de a umbla liber, care este protejat in mod expres de Constitutie. Autorii Primului Amendament din Constitutia USA au inteles cum stau lucrurile, scriind: “Congresul nu va formula nici o lege care sa ingradeasca libertatea de a vorbi.” Acestia au acceptat premisa legii naturii, prin care din umanitatea noastra deriva toate libertatile. Libertatea de a vorbi este evident ca preceda ca existenta Amendamentului constitutional , iar  autorii Primului Amendament au inteles acest truism, dovada stand formularea.

In mod similar, o lege care schimba termenii unui contract privat nu este lege, din moment ce incalca dreptul natural de a incheia intelegeri, contracte prin care se leaga partile semnatare. Cei ce au conceput Primul Amendament stiua si acest aspect. Constitutia interzice in mod expres statului si guvernului federal “sa altereze, sa slabeasca obligatiile contractuale”. Si acesta este un drept natural existent inca inainte de formularea clauzelor constitutionale, care interzice interferentele guvernului.

Constitutia defineste doar 17 puteri delegate pentru probleme de tipul cursului valutar, comertului interstatal, oficiilor postal, apararii nationale. Constitutia a interpus si 2 bariere tuturor puterilor federale. Al 9-lea si al-10-lea Amendament luate impreuna statuteaza ca puterile neenumerate in Constitutie ca fiind atribuite guvernului federal, sunt retinute de catre popor si de State.

Scopul Constitutiei este, a fost si va fi sa defineasca guvernul, sa impuna restrictii guvernului si sa garanteze libertati. A impartit in mod expres puterea intre guvernul central si State si, in interiorul guvernului federal, a facut separarile pntru cele 3 ramuri.

Este elementara specificarea faptului ca, Constitutia mandateaza Congresul cu scrierea legilor si decide cum sa se cheltuiasca banii proveniti din taxe si impozite, presedintele impune legile, pe masura ce Congresul le scrie, iar instantele interpreteaza aceste legi, pentru a asigura conformitatea cu Legea Suprema a tarii.

Pe cat de elemetar suna, pe atat de greu se mai regases in zilele noastre cele mentionate. Dupa 230 de ani, americanii au ajuns in stadiul in care presedintele refuza impunerea, intarirea legilor pe care el insusi le-a semnat, isi deleaga Secretarul Trezoreriei sa faca legi care intervin in contracte private, si semneaza ordine executive care violeaza intimitatea, ingradesc libera vorbire si incalca drepul de proprietate. Azi, americanii au un Congres care deleaga presedintelui puterile sale cu privire la cheltuirea banilor proveniti din taxe si impozite, din imprumuturi facute in numele contribuabililor, Congres care a scris legi care vizeaza aerul pe care il respiri, apa pe care o bei, cuvintele pe care le spui si care elibereaza persoanele de care esti legat pri contract de obligatiile contractuale. Iar instantele noastre, din cand in cand mai cresc taxele, conduc inchisori, re-delimiteaza granitele districtelor scolare, refuzand sa indrepte neregulile infaptuite de celelalte autoritati.

Juramantul pe care toata lumea din guvern il depune, de a sustine Constitutia si de a spune adevarul in fata instantelor, pur si simplu nu este luat in serios. In ciuda limbajului simplu in care sunt exprimate drepturile si obligatiile, in ciuda unui atent compromis facut intre Hamiltoni, care voiau ca intreaga putere sa apartina guvernului federal si Jeffersoni, care doreau ca toata puterea sa apartina statelor, si in ciuda drepturilor noastre inalienabile date de Dumnezeu, guvernul federal de azi nu cunoaste limite pentru puterile sale.

Totusi Constitutia este legea suprema in stat. Ne vom confrunta cu haosul daca cei in mainile carora am dat puterea pentru siguranta si intrebuintare inteleapta, fac abuzuri. Un guvern care isi violeaza legea suprema devine arbitrar, iar cel mai mare pericol care deriva din asta este incalcarea libertatilor noastre.Rolul Parlamenttului este acela de a nu permite un furt de liberati si de proprietati ale contribuabililor.