În motivele de expunere care preced modificarea codului de procedură civilă se arată la punctul G “Scopul noii reglementări procesual-civile în materia executării silite constă în executarea promptă şi efectivă a titlurilor executorii obţinute în cadrul procesului de fond ori, după caz, recunoscute ca atare de lege sau consfinţite de instanţa judecătorească, în condiţiile respectării stricte a drepturilor procesuale ale părţilor, atât ale creditorului şi debitorului, cât şi ale oricărei alte persoane interesate” iar la punctul G.1. şi următoarele se prevăd diferite principii care ar sta la baza noii reglementări.

Anumite principii noi sunt bine venite, cum ar fi:

-instituirea caracterului de drept comun în materia executării silite de orice fel;

-consacrarea competenţei generale a executorului judecătoresc de a efectua executarea silită;

-delimitarea judicioasă a categoriilor de hotărâri definitive şi executorii, renunţându-se la categoria hotărârilor irevocabile care pe plan european nu este consacrată;

-reglementarea subiecţilor de drept participanţi la executarea silită;

-consolidarea rolului Ministerului Public în faza executării silite;

-intervenţia altor creditori în procedura executării silite;

-introducerea unor reglementări noi privind amânarea şi restrângerea executării silite;

-reglementarea termenului de prescripţie şi a dreptului material la acţiune, ceea ce este bine venit.

Dar în ceea ce priveşte anumite principii noi introduse, respectiv:  executarea promptă şi efectivă a titlurilor executorii, a actelor întocmite de executorul judecătoresc-incheieri executorii sau definitive, date cu sau fără citarea părţilor, precum şi intervenţia altor creditori în urmărirea silită- indiferent dacă aceştia au sau nu un titlu executoriu, după caz., ne exprimăm mari îndoieli cu privire la realizarea efectivă şi promptă a executării silite într-un termen rezonabil, aşa cum prevede şi art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dat fiind formalismul excesiv preponderent contencios în care se va transforma executarea silită.

Totuşi, executarea silită ca fază a doua a procesului civil are menirea de a asigura condiţiile şi principiile practice şi mai ales de eficienţă a oricărui titlu executoriu şi nu trebuie să se transforme într-o fază post-procesuală reglementată excesiv de formalism prin care părţile - de regulă, debitorul poate să-şi dea sau nu acordul sau să conteste în mod excesiv orice act de executare silită.

Din moment ce debitorul este obligat, printr-un titlu executoriu să-şi execute obligaţia prevăzută în acesta şi poate formula contestaţie la executare, în condiţiile art.687 – 695, sunt inexplicabile sintagmele prevăzute de promotorul legii, prin care inoculează debitorului posibilitatea de a formula contestaţii excesive şi succesive, datorită faptului că se foloseşte foarte des sintagma „ Încheierea poate fi atactă cu contestaţiei la executare”,după fiecare articol în care este prevăzut că executorul va face încheiere. Aşa cum am arătat posibiltatea contestaţiei la executare este consacrată într-un capitol separat al prezentului proiect, nefiind necesară repetarea excesivă a acestui lucru..

O asemenea legiferare va genera un caracter, de regulă, dublu contencios. Astfel, executorul în cele mai multe cazuri cheamă părţile să-şi exprime punctul de vedere şi trebuie să consemneze prin încheiere poziţia acestora, care de cele mai multe ori este ireconciliabilă, acestea fiind situate pe poziţii total opuse, ceea ce nu va duce la urgentarea executării silite. După consemnarea prin încheiere a dezacordului părţilor acestea au din nou posibilitatea de a formula contestaţie.

Încheierile pe care executorul judecătoresc trebuie să le întocmească cu prilejul începerii, amânării, suspendării, încetării, eliberării, distribuirii precum şi în alte cazuri,   din care unele trebuiesc date cu citarea părţilor, nu fac altceva decât să prelungească excesiv perioada de executare silită. La rândul lor şi aceste încheieri pot fi contestate.

Apreciem că eficienţa, promptitudinea, celeritatea, eficacitatea executării silite va fi puternic afectată negativ de aceste termene şi de folosirea sintagmei anterior menţionată.

Pe lângă acest aspect de prelungire a perioadei de executare, executarea va avea un caracter mult mai contencios transformâmdu-se într-o veritabilă fază procesuală.

În condiţiile în care în actuala legislaţie în vigoare se constată formularea în multe cazuri a două, trei sau chiar mai multe contestaţii la executare în cadrul aceluiaşi dosar execuţional, în care nu există atâtea acte de procedură care trebuiesc întocmite conform prezentului proiect, considerăm că pe viitor numărul contestaţiilor la executare se va mării considerabil.

Ca practicieni a executării silite, părerea noastră este că proiectul codului de procedură civilă nu va duce la supleţea şi promptitudinea procedurii executării silite, ci la un formalism excesiv birocratic. Scopul executării silite este de a-l determina pe debitor să-şi îndeplinească obligaţia şi nu acela de a întocmi acte care pot fi contestate de acesta, la nesfârşit.

Prin transformarea unei importante părţi din executare silită în fază procesuală contencioasă, se va ştirbii cu siguranţă autoritatea instituţiei executorului judecătoresc.

O altă deficienţă a prezentului proiect este aceea că sancţinile împotriva exeutorului judecătoresc sunt mai multe decât cele împotriva debitorului, ceea ce nu este normal.

Măsurile ce se pot lua împotriva executorului judecătoresc sunt prevăzute în Legea nr.188/2000 privind executorii judecătoreşti, modificată şi completată, şi nu trebuie să fie prevăzute în codul de procedură civilă., aşa cum nu este prevăzut nici în cazul celorlalte profesii juridice cu liberă practică (avocaţi, notari, lichidatori, etc.).

În condiţiile în care art.6 din Legea 188/2000 prevede că executorul judecătoresc nu poate refuza lucrările cu care a fost sesizat, onorariul fiind plafonat prin ordin al ministrului justiţiei, iar în măsura în care venitul executorului poate fi contestat şi cenzurat, apare o flagrantă contradicţie cu dispoziţiile art.39 din Constituţia României, art.4 din Codul Muncii şi art.4 pct.2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.S-ar justifica intervenţia instanţei în cazul în care cuantumul onorariului depăşeşte limita prevăzută de lege.

Ne exprimăm opinia că actualul proiect de modificare a codului de procedură civilă teoretizează foarte mult diverse faze ale executării silite, făcând reguli pentru anumite cazuri particulare, care se pot ivi în executarea silită, în acest fel execepţia devenind regulă, scăpând din vedere instituţii precum PLATA. Nicăieri nu se prevede şi nu se reglementează instituţia plăţii prin care debitorul se poate elibera de datorie, lucru care se întâmplă foarte des în activitatea unui birou de executor judecătoresc.

În concluzie, vă rugăm să ţineţi cont de amendamentele propuse.

modificar-cod

preambul-modificari

Urban I. Iulian
Senator de Ilfov
Grupul Parlamentar al PDL din Senat
Vicepresedinte al Comisiei Juridice din Senatul Romaniei
member of American Lawyers Quarter
member of International Association of Commercial Collectors
member of Aca International
member of International Bar Association
Membru de onoare al UNMR
Presedintele Asociatiei www.AsistentaPentruConsumatori.ro
www.urbaniulian.ro
mobile : 0722.726.450
e-mail : iulian.urban@gmail.com

CABINET SENATOR : Preciziei Business Center
Bucharest, Blvd. Preciziei,
no.1, 6 district
BIROU SENATORIAL OTOPENI
Otopeni, Calea Bucurestilor, Nr. 16, Bloc B24, Et. 1, Ap. 14
Telefon 0314253465; 0314253466
Fax: 0314253467; 0314253468

BIROU SENATORIAL BALOTESTI
Soseaua Unirii, nr. 152, Balotesti, Ilfov
Telefon : 021 317 40 90
FAX : 021 317 40 90

BIROU SENATORIAL BUFTEA
tel: 0310222486
Adresa:    Blvd. Mihai Eminescu, nr.11,Buftea, judet Ilfov

senior legal adviser Urban & Asociatii