Referitor: Cartea a V-a

Reforma sistemului de executare silită, aşa cum a fost prevăzută în art. 602 şi 604 din proiectul noului Cod de procedură civilă, reprezintă o armonizare cu cel existent la nivelul spaţiului european, la baza acestora aflându-se următoarele motive:

• Un prim motiv ar fi, în firea lucrurilor, că, aşa cum există o singură instanţă de judecată, unde te poţi adresa  pentru lămurirea tuturor litigiilor, tot aşa este normal să existe un singur organ de executare, care să ducă la îndeplinire toate prevederile  din titlurile executorii, care pot fi executate. În caz contrar, ar fi un concurs de  executări, fiind un haos generalizat.


• Un al doilea motiv, cel mai important, aşa cum se prevede în articolul 6 din Convenţia apărării Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, este acela că „...orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra  încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa…”.

Plecând de la aceste prevederi, pe cale de consecinţă, trebuie ca fiecare persoană care se adresează justiţiei să beneficieze de o judecată echitabilă, făcută în mod public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.

Executorul judecătoresc, intr-un sistem judiciar de drept privat, într-o ţară europeană, îndeplineşte mai multe criterii ce fac din această profesie, o profesie respectată de către societatea civilă, beneficiara actului de justiţie în general, ridicând încrederea in justiţie prin celeritate şi seriozitate.

Criteriile pe care un executor judecătoresc le îndeplineşte în toate ţările europene, sunt:

• exercită activitatea intr-o profesie liberă şi independentă asigurând imparţialitatea necesară procedurii de executare silită;


• fiecare executor judecătoresc are o înaltă pregătire juridică;


• activitatea desfăşurată de către acesta este dependentă de aplicarea unui statut format pe reguli în materie de disciplină şi deontologie profesională, riguroase;


• din punct de vedere profesional, este subordonat unei uniuni naţionale;


• acceptarea unei pregătiri permanente, continue.

Aceste criterii au fost ridicate la standarde europene, comune, dând naştere unui model de statut al executorului judecătoresc modern, astfel încât,  chiar şi ţările candidate la intrarea în Uniunea Europeană sunt interesate de acesta, în vederea implementării în dreptul lor intern.

Actul de executare trebuie înfăptuit de către un organ independent, imparţial şi instituit de lege, care nu poate fi altul decât executorul judecătoresc, acesta îndeplinind toate aceste atribute.

În ceea ce priveşte executorul bancar, acesta nu îndeplineşte nici unul din atributele mai sus menţionate.

În primul rând, executorul bancar nu este independent, el este angajatul băncii. Fiind angajat, el se supune hotărârilor şefilor lui ierarhici şi conform atribuţiilor fişei postului, instituţiei unde îşi desfăşoară activitatea (fiecare unitate bancară având, la rândul ei, propriul regulament de funcţionare), neavând posibilitatea de a acţiona în  mod liber şi conform unui regulament unitar.

În al doilea rând, nu putem discuta de imparţialitatea executorului bancar; acesta, fiind angajatul băncii, implicit  are ca şi sarcină de serviciu  apărarea intereselor băncii, nicidecum a fi echidistant faţă de părţile supuse actului de executare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat  că printr-un termen rezonabil se înţelege nu numai desfăşurarea duratei procesului, ci în acest termen intră inclusiv termenul de aducere la îndeplinire a prevederilor hotărârii, în integralitatea ei. Deci actul de executare silită nu este privit ca un act separat, ci un act  care face parte implicit din acest termen rezonabil de desfăşurare a unui proces, considerându-se că un proces este finalizat doar atunci când hotărârea este dusă la îndeplinire în  integralitatea ei.

În al treilea rând, reformarea sistemului judiciar de executare impune clarificarea în mod unitar a drepturilor, obligaţiilor, precum şi a statutului executorului judecătoresc la nivel naţional, prin aceasta producându-se un control unitar al activităţii de executare silită.

În al patrulea rând, apreciem că nu este european ca o parte aflată în conflict în faza executării silite, să facă şi executarea.

În toate ţările membre ale U.E. accesul în profesia de executor judecătoresc se face după susţinerea unui examen organizat în colaborare cu Ministerul de Justiţie, la nivel naţional, neexistând nici o discriminare la accesul in profesie, între persoane care deţin acelaşi tip de diplomă.

În acest moment, în cadrul sistemului judiciar de executare silită, pe lângă executorul judecătoresc, există şi alte categorii de executori, angajaţi ai unor instituţii de credit, ce au ca atribuţii ducerea la îndeplinire a prevederilor titlurilor executorii emise de către angajator, prin aplicarea dispoziţiilor Cărţii a V - a din Codul de procedură civilă.

Ştiut fiind că procedura de executare silită face parte din noţiunea de “proces” şi reprezintă o continuare a procesului civil, mai precis faza a doua  a acestuia, se ajunge la concluzia că toate aceste categorii de executori au fost create poate fără un prealabil studiu în domeniu, iar existenţa acestora într-un sistem judiciar de drept privat poate expune statul român la o serie de procese la C.E.D.O. din partea persoanelor debitoare din cadrul acestei proceduri de executare silită, unde s-ar putea invoca dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aceste categorii de executori nu se regăsesc în nici un sistem judiciar de executare silită din Europa, întrucât principiul echitabilităţii, stabilit în textul art.6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, nu ar putea fi respectat.

Jurisprudenţa CEDO a statuat, în mod constant, că garanţia ducerii la îndeplinire a unui titlu executoriu este în strânsă corelaţie cu independenţa şi imparţialitatea executorului judecătoresc.

Să nu uităm că în lumina dispoziţiilor înserate în Cartea a V–a a proiectului Codului de Procedură Civilă, în mod unitar, toate titlurile executorii vor trebui învestite cu formulă executorie, ceea ce înseamnă că prin prisma textului acestei instituţii cetăţeanul aflat în procedura executării silite înţelege că statul, prin preşedintele său, asigură aplicarea echitabilă, independentă, imparţială a legislaţiei şi garantează, practic, prin ansamblul de legi, aplicarea art. 6 din Convenţia pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

România se poate alinia legislaţiei europene devenind un stat de drept din punct de vedere al jurisdicţiei europene, ca în exemplele următoare:

• În Belgia, conform art.516 din Codul Judiciar, ”….singuri, executorii judecătoreşti sunt competenţi să completeze, să întocmească, să comunice toate somaţiile şi să pună în executare deciziile judecătoreşti şi de asemenea toate actele sau titlurile ce au aplicată formula executorie”.

• 
  
  
  
  • 
    
    
    

    Precizare: În Belgia nu există alte categorii de executori.

    
    
    
    
  
  
  
  

• În Franţa, conform art.18 al Legii din 9 iulie 1991 se arată că, ”singurii ce pot proceda la executarea silită şi la măsurile conservatorii, sunt executorii judecătoreşti însărcinaţi cu procedura de executare silită“.

• 
  
  
  
  • 
    
    
    

    Precizare: În Franţa, în afara executorilor judecătoreşti, funcţionează doar executorii fiscali “tresor public”.

    
    
    
    
  
  
  
  

• În Olanda conform art.2 din Legea din 26 ianuarie, privind executorii judecătoreşti prevede că ,”un executor judecătoresc  este un ofiţer public şi este încredinţat cu sarcini alocate sau rezervate acestuia în virtutea legii…”

• 
  
  
  
  • 
    
    
    

    Precizare: În Olanda, pe lângă executori judecătoreşti, există doar executorii fiscali.

    
    
    
    
  
  
  
  

• În Ungaria, toate executările se fac de către executorii judecătoreşti.

Soluţia pentru care s-a optat în proiectul noului Cod de procedură civilă, art. 602, este una europeană.

Având în vedere aspectele prezentate, vă adresăm rugămintea de a susţine şi aproba în continuare tezele proiectului noului Cod de procedură civilă, aşa cum au fost redactate, în strânsă armonie cu principiile statului de drept şi ale unui sistem juridic modern, transparent şi eficient, în scopul perfecţionării activităţii de executare silită şi a creării unui corp profesional de elită, care să contribuie la întărirea statului de drept în ţara noastră.

Cu deosebită consideraţie,

Preşedintele Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti,

Crafcenco Marius