NI SE PREGĂTEŞTE LEGALIZAREA EUTANASIEI?
Multe reglementări din proiectul noului cod penal sunt discutabile sau chiar complet eronate, dar nici una dintre ele nu mi-a produs o senzaţie de fiori reci pe şira spinării cum s-a întâmplat citind articolul 188.
Sub denumirea ”Uciderea la cererea victimei”, acest articol prevede că:
”Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.”
Fapta la care face referire acest articol al proiectului codului penal poartă denumirea consacrată de ”eutanasie”, termen pe care codul evită să-l utilizeze, din motive lesne de înţeles.
Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, ediţia 1998, prin ”eutanasie” se înţelege ”Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea”.
Textul art. 188 din proiectul codului penal vizează fapta oricărei persoane care ar ucide, la cererea ei, o persoană bolnavă incurabil, iar condiţiile prevăzute corespund, în esenţă, conceptului de eutanasie.
Codul penal actual nu prevede o reglementare de acest fel, drept consecinţă uciderea oricărei persoane, inclusiv a unei persoane bolnave incurabil, la cererea acesteia, este considerată infracţiune de omor simplu sau omor calificat, conform articolelor 174 sau 175.
Potrivit codului penal actual, uciderea unei persoane ce suferă de o boală incurabilă, la cererea ei, poate fi considerată de instanţă o circumstanţă atenuantă judiciară (facultativă), caz în care pedeapsa aplicabilă poate fi închisoarea de la 3 la 10 ani în cazul omorului simplu (art. 174 C.pen.), respectiv pedeapsa de la 3 la 15 ani în cazul omorului calificat, făcându-se aplicarea art. 76 litera b) din codul penal în vigoare.
Conform proiectului noului cod penal uciderea la cererea victimei se va pedepsi cu închisoare de la 3 la 7 ani. Mai mult decât atât, dacă instanţa va reţine şi circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 76 alin. (1) din proiect, pedeapsa va putea fi redusă cu o treime, limitele devenind închisoare de la 2 ani până 4 ani şi 8 luni. Pentru o astfel de pedeapsă se va putea dispune şi suspendarea executării ei sub supraveghere.
Ministerul Justiţiei justifică introducerea în noul cod penal a articolului 188 prin trei argumente: primul este acela că o reglementare similară există şi în alte ţări europene, al doilea se referă la preocuparea ca uciderea la cererea victimei să nu se pedepsească prea sever conform noului cod, iar al treilea intenţia ca uciderea la cerere să nu fie luată în considerare ca antecedent pentru omorul calificat în temeiul art. 187 litera e) din proiectul codului nou.
În legătură cu aceste argumente ar fi de observat următoarele:
1. Simplul fapt că există o anumită reglementare în alte ţări nu constituie în sine un argument suficient pentru preluarea ei, dacă starea infracţională din ţara noastră nu o justifică. Pentru dezincriminarea prostituţiei s-a invocat ca argument numărul mic de persoane condamnate pentru această infracţiune. Dacă în România există puţine persoane condamnate pentru omor la cerere, sau chiar deloc după câte se pare, o logică similară ar trebui să justifice lipsa necesităţii normei de incriminare distinctă a eutanasiei.
2. Preocuparea legiuitorului de a se a nu se aplica pedepse prea mari infractorilor, mai ales în cazul unei infracţiuni contra vieţii persoanei, nu ni se pare tocmai înţeleaptă. În realitate, aşa cum am arătat mai sus, proiectul noului cod penal va determina reducerea substanţială a pedepselor pentru omorul la cerere şi anume: de la 3 la 10 ani (codul actual) la 3 la 7 ani (codul nou) în caz de omor simplu, iar în caz de omor calificat de la 3 la 15 ani (codul actual) la 3 la 7 ani (codul nou), cu posibilitatea reducerii pedepsei până la limitele de la 2 ani la 4 ani şi 8 luni.
3. Neluarea în considerare a omorului la cerere ca antecedent al omorului calificat va avea consecinţe greu de acceptat. De exemplu, dacă o persoană ar ucide la cerere trei persoane, mai înainte de a fi fost descoperită, pedeapsa aplicabilă acestui infractor conform noului cod penal ar fi calculată astfel: câte o pedeapsă pentru fiecare faptă (să presupunem 3, 5 şi 7 ani), iar pedeapsa finală va fi de 7 ani (la care se va putea adăuga un spor neobligatoriu egal cu jumătate din suma celorlalte două), adică în total cel mult 11 ani.
Chestiunea eutanasiei se numără printre cele mai sensibile chestiuni, care ar reclama o examinare atentă şi o dezbatere mai largă, inclusiv în opinia publică. Nicidecum nu ar trebui să treacă neobservată şi să fie reglementată pompieristic în procedură de urgenţă.
În opinia noastră textul din art. 188 al proiectului de cod penal nu este dictat de o nevoie reală şi urgentă în societatea românească în momentul de faţă şi ar trebui eliminat.
Pedepsirea eutanasiei ca formă atenuată de omor generează mai curând o preocupare nefericită spre acest subiect, dând implicit sugestii nefaste în acest sens.
Dar mai cu seamă ea deschide calea spre legalizarea deplină a eutanasiei, tot astfel cum dezincriminarea prostituţiei deschide calea legalizării ei.
În România bântuită de criză, unde majoritatea populaţiei se zbate în sărăcie, unde ni se repetă mereu că pensionarii sunt prea mulţi comparativ cu populaţia activă, unde bolnavii sunt prea numeroşi, iar oficialităţile anunţă că vor trebui să-şi plătească parţial spitalizarea, noua prevedere a codului penal sună a prevestire sinistră.
V. Stănescu
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
obiectiva said
am March 21 2009 @ 9:04 pm
EU ZIC sa ne eutanasiati pe toti si sa ramana aia de SUS sa se conduca intre ei.
constantin said
am March 22 2009 @ 9:21 am
Eutanasierea este deja inceputa si este practicata de toti cei care s-au perindat la putere din 89 pana in prezent, inclusiv.
Serban said
am March 22 2009 @ 9:53 am
Eu sunt pentru legalizarea euthanasiei. Nimeni nu poate avea un drept asupra vietii unei persoane in afara de respectiva persoana. Daca respectiva persoana gaseste viatia insuportabila – din motive strict de ordin medical – este dreptul ei sa solicite asistenta medicala pentru o sinucidere in conditii decente. Nimeni, nici statul, nici politicienii, nici biserica nu au dreptul moral de a impiedica acest lucru. Este o chestiune de “habeas corpus”.
Legea ar trebui sa fie preocupata, nu de impiedicarea euthanasiei, ci de a impiedica o crima (deci act savarsit impotriva vointei victimei) de a se disimula in falsa euthanasie.
Martin Luta said
am March 22 2009 @ 9:54 am
Problema merita o discutie serioasa, nu argumente rapide bazate pe prejudecati. Cei care au vazut CUM
se moare de cancer generalizat ar trebui sa aiba ceva de spus. O alta contributie ar putea fi adusa de Biserica, in sensul alinierii treptate si totale a legislatiei la adevarurile si preceptele religiei.
Bardan said
am March 22 2009 @ 10:32 am
Anagrama cuvantului ”EUTANASIA” este: IAU, E SATAN!
Ni se pare firesc ca tot Omul sa aiba control asupra vietii sale. Intreruperea vietii la cerere, in urma unei boli incurabile, constituie un drept al Omului cu privire la propria sa viata. Problema care se pune este cea a coruptiei, a abuzurilor care se vor face negresit daca se va adopta aceasta lege.
Dar cititi va rog in anagrama cuvantul MEDICU = UCIDEM!
Cu siguranta se va ajunge si aici. Pentru nu se poate termina opera fara sa cante soprana…
cbabeanu said
am March 22 2009 @ 12:13 pm
Cine se opune unei discutii cinstite despre euthanasie dovedeste ca e imbecil.Sinuciderea asistata medical pt bolnavii cu boli incurabile si care sint supusi unor chinuri sau infirmitati incompatibile cu demnitatea umana, vor avea, mai devreme sau mai tirziu, dreptul de a se sinucide pt a li se curma suferinta.
IoanaS said
am March 22 2009 @ 12:14 pm
Eu sunt pentru legalizarea eutanasierii. Am vazut ce poate face cancerul dintr-un om…
HIM said
am March 22 2009 @ 4:41 pm
asi incepe prin a eutanasi amare buba a tarii: cei 2.000.000 de purtatori de carnet rosu de dupa 1989 si mostenitorii lor…
si apoi vom avea o societate fara boli incurabile…
To be or not to be... said
am March 22 2009 @ 7:45 pm
Martin, am vazut cum se moare de cancer generalizat si pot sa spun ca amindoua persoanele in cauza au avut SPERANTA ca Dumnezeu ii va ajuta, pina in ultima zi din viata lor…Deci, dupa mine, eutanasia nu e o solutie pentru cancer. Poata fi o solutie pentru moartea cerebrala …dar nici aia nu e intotdeauna dovedita corect, cel putin la noi nu e…
Chestiunea nu e simpla deloc said
am March 22 2009 @ 8:06 pm
Nu se poate transa chestiunea usor. Sunt multe argumente in ambele sensuri. Si exista si riscuri majore. Dau un exemplu: un act medical poate contine un diagnostic gresit. Se poate intampla oricarui medic. Dar diagnosticul poate fi gresit si intentionat.
I se aduce la cunostinata pacientului acest diagmostic gresit (neintentionat sau intentionat) si pacientul da in scris ca doreste eutanasia. La autopsie se descopera ca diagnosticul fusese gresit. Ce facem?
BIS said
am March 23 2009 @ 8:17 am
Prima, omeneste este firesc sa ajutam si sa acordam compasiunea noastra fata de bolnavi, nu sa-i incurajam sa se omoare. Exista institutii de ajutor si ingirjire paliativa pentru bolnavii in faza terminala, precum este spitalul pentru bolnavii de cancer al Fundatiei Sfinta Irina din Voluntari.
A doua, legalizarea eutanasiei poate duce foarte usor la abuzuri. Cat va fi pana vom incepe eutanasierea bolnavilor aflati in incapacitate mintala pe motiv ca ‘le curmam suferinta’?
Razboi întru Cuvânt » DEMENTA MAI-MARILOR LUMII CRESTE PE ZI CE TRECE… (Noutati 21-23 martie 2009) said
am March 23 2009 @ 5:18 pm
[...] NI SE PREG?TE?TE LEGALIZAREA EUTANASIEI? [...]
Eugen said
am March 24 2009 @ 2:04 am
Sunt intru totul de acord cu legalizarea eutanasiei, evident doar in cazuri de coma irecuperabila, boli in stadiul terminal etc.
faqt said
am March 24 2009 @ 9:19 am
Nu potzi dispune decat daca eshti proprietar…???
eee… daca administrezi…potzi… (daca ai mandat sa…)
Viatza …ne e daruita. Nu e “moshtenire” de la parintzi…
Cei ce ajung sa-shi doreasca eutanasierea… chiar n-au “administrat ” prost talantul???
Suicidul e condamnat de toate religiile lumii… Euthanasierea e o alta forma de suicid, realizat cu contributzia unei persoane “complice”… Nu cred ca e acceptabila spre legiferare…
Emil said
am March 24 2009 @ 9:15 pm
Dezbaterea privind problema eutanasiei nu este pentru contextul romanesc actual. Cine o lanseaza are interese meschine, iar cine o sustine o face inconstient, nu stie la ce se inahama… crede ca ii va merge mai bine daca nu are pe nimeni in jur care sa aiba nevoie de sprijinul lui. Nu este usor sa ai in grija un bolnav incurabil in faza terminala, dar cum altfel iti cultivi umanitatea, ceea ce este mai de pret in tine. Noi, romanii, ar trebui sa multumim Cerului ca paliatia (ingrijirile paliative) exista in tara noastra si se dezvolta incet si sigur. Cererile sunt mari, dar cunosc multi medici care prefera sa faca voluntariat in acest domeniu. Trebuie incurajata dezvoltarea acestei ramuri atat pe parte medicala cat si sociala si religioasa. Fiindca ceea ce se intampla acolo este deosebit, miracole peste miracole, nu ca vindecari, ci ca acceptare a vointei lui Dumnezeu in viata noastra! Este modalitatea zilelor noastre de a intelege ca moartea face parte din viata noastra si ca nu trebuie sa fugim de ea sau sa ne ascundem, cum paradoxal o fac cei care sustin sau pretind eutanasia.
Pr. Emil, un prieten
Eugen said
am March 25 2009 @ 3:47 am
Desi nu revin aproape niciodata pentru a reciti comentariile, de data asta am facut-o.
Si remarc cu o deosebita surprindere ca postul mi-a fost ‘ciuntit’ si cenzurat convenabil, desi nu continea absolut nimic ce poate fi considerat ca ‘cenzurabil’. Mai multe comentarii de dinaintea celui al meu au fost sterse in intregime, e drept ca erau complet imbecile.
Nu stiu ce sa mai cred despre administratorii acestui site…
Butu Radu-Bogdan said
am March 25 2009 @ 11:12 am
Buna-ziua.
Vrem sa recunoastem sau nu, omul NU se trage din maimuta, cum doresc unii sa creada. Omul este fiinta creata de Dumnezeu, trup si suflet.
In acest context, intreb retoric pe cei care sustin eutanasia, spunand ca omul are drept asupra propriei vieti:
Cum este posibil aceasta, daca nu tu ti-ai dat viata? Nu poate omul avea drepturi asupra a ceva ce nu-i apartine. Dumnezeu ti-a dat viata, El e singurul care decide momentul mortii tale.
As face o comparatie, desi cam nepotrivita: daca omul nu are drept asupra unui teren al altuia, cum poate sustine ca are drept asupra vietii sale? Dumnezeu i-a facut acest dar, nu si l-a facut singur.
Deci nu poate sa-si ia viata proprie, nici pe a altuia, indiferent de motive, pentru ca ar lua ceva care este strain, ceva care apartine altcuiva, adica lui Dumnezeu.
Decizia cand sa murim nu ne apartine! Radu
rftghost said
am March 25 2009 @ 3:11 pm
@Butu Radu-Bogdan. jigodie, spune spurcaciunile tale unuia care moare de cancer la sistemul nervos si nu il mai ajuta nici morfina, sau unuia care ii putrezeste carnea pe el de viu, sau unuia care e paralizat pe viatza si e inca tanar.
Esti un cretin abrutizat religios si o scursura. Te-a facut pe tine draq din rahat.
Mergi tu cu teoria ta de cretin si explica-i unei mame care ii moare copilu nounascut in brate ca e voia zeului tau ca acel copil sa moara.
Nu-ti doresc decat sa ajungi sa fii inconjurat de trogloditi ca si tine si sa ai nevoie de eutanasie. Atat.
Eugen said
am March 26 2009 @ 12:03 am
Stimate domn Butu Radu-Bogdan,
Desi stiu ca de obicei polemicile cu persoane religioase sunt evitate, intrucat acestea prefera sa abandoneze ratiunea si sa argumenteze utilizand doar ‘credinta’, in fapt un amalgam de idei neverificabile si teorii depasite istoric, unele frizand absurdul.
Voi lua totusi punctual argumentatia dumitale.
“Buna-ziua.” – nu se scrie cu cratima, insa pesemne ca la biserica nu e relevant cum scriem, ci important e sa credem.
“Vrem sa recunoastem sau nu, omul NU se trage din maimuta, cum doresc unii sa creada.”
Aceasta nu este o dorinta arbitrara a multora, ci un fapt stiintific.
O dorinta apriga de a crede fara vreun fundament oarecare este cea conform careia omul si toate celelalte vietati au fost “create” si plantate de un zeu pe Pamant. Si tu stii asta cu siguranta absoluta, pentru ca asa au crezut acum cateva mii de ani niste pastori de capre la maginea desertului si au scris asta intr-o carte.
“Cum este posibil aceasta, daca nu tu ti-ai dat viata? Nu poate omul avea drepturi asupra a ceva ce nu-i apartine. Dumnezeu ti-a dat viata, El e singurul care decide momentul mortii tale. [..] Dumnezeu i-a facut acest dar, nu si l-a facut singur.
Deci nu poate sa-si ia viata proprie, nici pe a altuia, indiferent de motive, pentru ca ar lua ceva care este strain, ceva care apartine altcuiva, adica lui Dumnezeu.”
Nu stiu ce sa cred, pari nehotarat in ce priveste persoana care detine posesiunea asupra vietii. Chiar urmand ipoteza ta, Dumnezeu a daruit-o omului sau doar i-a “imprumutat-o”? Pentru ca daca a daruit-o, un dar devine posesia celui care l-a primit.
Astfel, daca eu primesc in dar un “teren”, asa cum ai exemplificat, eu pot dispune ulterior de el dupa bunul meu plac. Il pot fructifica, vinde, inchiria, dona, distruge etc. Cel care mi l-a daruit nu ma poate trage la raspundere pentru modul in care l-am administrat, intrucat nu mai este posesia lui. In consecinta voi fi nevoit sa exclud ipoteza “darului”, neintrunind calitatile necesare, si voi considera ca viata a fost data omului cu imprumut.
Astfel, Dumnezeu a dat in folosinta, sau in imprumut, omului viata, fara ca acesta sa o ceara (vanzare fortata), pe o perioada neprecizata (clauze ambigue) si cu posibilitatea de a-i retrage dreptul la utilizare fara motiv si fara notificare prealabila, chiar daca omul a utilizat bunul primit in cel mai potrivit fel cu putinta.
Cum poti oare sa te inchini unui zeu care procedeaza astfel, si in acelasi timp sa detesti bancherii?
“Decizia cand sa murim nu ne apartine!”
O incheiere cu adevarat glorioasa. Evident ca ne apartine, din moment ce e in discutie legiferarea ei.
norica dalu said
am April 1 2009 @ 7:27 am
Am citit pareri multe aici- pro si contra.Sincer cred ca numai cine mananca amara paine a durerilor terminale poate sa pretinda si are tot dreptul sa o faca sa-si hotarasca singur farama de viata pe care o mai are de trait. Durerea te dezumanizeaza dar nu intr-atat incat sa uiti sa-l intrebi pe cel care imparte vietile dupa bunul lui plac DE CE ?
Raspunsuri la o asa intrebare nu are cine-ti da-asta-i cert! In cazul acesta , cand viata asta care-mi E DATA- cum ar spune cei prea credinciosi- mi-e imposibil de trait de ce sa n-o “inapoiez”? Cine are nevoie de asa un “maret” dar pe care-l porti cu tine ca un blestem de care nu poti scapa?
EUTANASIA- DA! Dreptul omului de a hotari ce face cu VIATA LUI… ce face cu EL CA OM! Darul cand se transforma in cel mai diavolesc blestem nu merita a fi purtat mai departe!