PRIMIREA DE ”STIMULENTE” DE CATRE MEDICI SI PROFESORI NU ESTE INCRIMINATA DE NOUL COD PENAL – CONFIRMĂ CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

În legătură cu comunicatul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din 12.03.2009, precizăm următoarele:

I.  Cu privire la dezincriminarea luării de mită în cazul unor categorii de persoane (medici, profesori etc.)

Ministerul Justiţiei admite că proiectul noului cod penal dezincriminează darea şi luarea de mită în cazul unor categorii de persoane cum ar fi notarii, avocaţii sau executorii judecătoreşti, dar neagă că dezincriminarea ar opera şi în alte cazuri.

Adevărul este cel afirmat de noi şi anume că sunt dezincriminate şi faptele de dare şi luare de mită comise de alte categorii de persoane, cum ar fi medicii şi profesorii. Că aşa stau lucrurile ne confirmă avizul Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la proiectul codului penal, aviz trimis Senatului României. Cităm din acest document:

”La art. 175 apreciem că definiţia termenului de ”funcţionar”este excesiv de restrânsă, astfel încât lasă în afara ariei de cuprindere a infracţiunilor de corupţie toate activităţile din domeniul privat şi toate acele activităţi care nu sunt exclusiv de domeniul public (de exemplu faptele de corupţie săvârşite de personalul din instituţiile sanitare sau de învăţământ de stat).

De asemenea, sunt lăsate în afara reglementării privind sancţionarea infracţiunilor de corupţie faptele săvârşite de persoane care exercită o profesie de interes public.

Prin urmare, considerăm că se impune o reglementare mai apropiată de cea din Codul penal în vigoare, una dintre soluţii fiind aceea a înlăturării din dispoziţiile art. 175 alin. (1) a expresiei ”care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat”.

Textul art. 175 al proiectului de cod penal:

”Art. 175 Funcţionar

(1) „Funcţionar” este persoana care exercită, permanent sau temporar, atribuţii care îi permit să ia decizii, să participe la luarea deciziilor sau să influenţeze luarea acestora în cadrul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat.

(2) De asemenea, este considerat funcţionar în sensul legii penale persoana care exercită o activitate pentru care a fost învestit de o autoritate publică şi care este supusă controlului acesteia.”

• 
  
  
  
  1. Cu privire la dezincriminarea primirii de foloase necuvenite.
  
  
  
  

Comunicatul Ministerului Justiţiei susţine că primirea de foloase necuvenite nu a fost dezincriminată, ci noua reglementare a luării de mită include şi fapta care în prezent constituie infracţiunea de primire de foloase necuvenite. Se mai arată că incriminarea luării de mită este concordantă cu prevederile unor documente internaţionale incidente în speţă.

Confruntând prevederile documentelor internaţionale invocate cu norma de incriminare a luării de mită din proiectul codului penal remarcăm următoarele:

Art. 3 al Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată de România, prin Legea nr. 27/2002, prevede că:

„fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, conform dreptului său intern, atunci când s-a săvârşit cu intenţie, fapta unuia dintre agenţii săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească un act în exercitarea funcţiilor sale.

Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene 2003/568/JAI din 22 iulie 2003, referitoare la lupta împotriva corupţiei în sectorul privat.

Potrivit acestui text, Statele membre trebuie să sancţioneze fapta „de a solicita sau de a primi, direct sau prin intermediul unui terţ, un folos necuvenit de orice natură, pentru sine sau pentru un terţ, ori de a accepta promisiunea unui asemenea avantaj, pentru a îndeplini ori a se abţine de la îndeplinirea unui act, cu încălcarea atribuţiilor sale”.

Textul art. 283 alin. 1 al proiectului de cod penal:

Art. 288    Luarea de mită

(1) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.

Din analiza comparativă a textelor citate rezultă două concluzii:

a) Reglementarea din proiect nu este concordantă cu textul documentelor internaţionale citate, ci este contrară acestora, deoarece aceste documente definesc luarea de mită ca faptă comisă anterior îndeplinirii actului de către funcţionar, caracterizată prin scopul special ce trebuie să fie urmărit (de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească un act ).

b) Includerea în conţinutul infracţiunii de luare de mită a primirii ulterioare îndeplinirii actului de către funcţionar, ca recompensă,  gratitudine etc. a unor foloase, fără ca ele să fi fost pretinse ori acceptate de funcţionar înainte de îndeplinirea actului, ar reprezenta o eroare juridică majoră, ce nu poate fi susţinută cu argumente credibile.

III. Cu privire la nivelul pedepselor pentru infracţiunile de corupţie

Ministerul Justiţiei afirmă că reducerea pedepselor pentru infracţiunile de corupţie s-a făcut din următoarele considerente:

”a) pedepsele aplicate în concret de instanţe pentru această categorie de infracţiuni;

b) necesitatea corelării cu dispoziţiile din partea generală referitoare la mecanismele de sancţionare a pluralităţii de infracţiuni dar şi la limitele de pedeapsă prevăzute pentru aplicarea modalităţilor alternative de individualizare a executării sancţiunilor;

c) necesitatea reflectării în limitele legale de pedeapsă a ierarhiei fireşti a valorilor sociale care fac obiect de ocrotire penală;

d) necesitatea revenirii la tradiţia Codurilor penale în anterioare (Codul penal de la 1864, cel din 1936 şi Codul penal în vigoare în forma avută la adoptarea sa în 1968)”

În opinia noastră, aceste considerente nu sunt convingătoare, cel puţin în cazul infracţiunilor de corupţie, pentru că :

a) Pedepsele aplicate în concret de instanţe pot fi disproporţionat de reduse ele însele, ca expresie a unor disfuncţionalităţi ale sistemului judiciar şi în atare cazuri nu pot servi ca fundamentare a reducerii a pedepselor prevăzute de lege.

În această privinţă în Raportul intermediar al Comisiei Europene din 12.02.2009 se arată că în privinţa României ”Continuă să fie raportate cazuri… de clemență nejustificată a instanțelor și de jurisprudență inconsecventă în cazurile de corupție la nivel înalt.”.

Cu alte cuvinte, Comisia Europeană ne atrage atenţia asupra pedepselor nejustificat de reduse pentru cazurile de corupţie la nivel înalt, iar această stare anormală este folosită ca argument pentru reducerea pedepselor prevăzute în codul penal.

b) Posibilitatea de corelare cu mecanismele de sancţionare a pluralităţii de infracţiuni nu este afectată de stabilirea unor limite de pedeapsă mai ridicate pentru faptele de corupţie decât cele prevăzute în proiectul codului penal (de pildă, închisoare de la 3 la 10 ani pentru luare de mită). Invocarea posibilităţii aplicării suspendării executării pedepsei pentru infracţiunile de corupţie ca şi criteriu de stabilire a pedepselor legale este în sine nefericită, trădând o preocupare a legiuitorului de a deschide calea unor soluţii în acest sens.

c) Ierarhia firească a valorilor sociale este numai un criteriu  în stabilirea limitelor pedepselor. Pe lângă acesta legiuitorul trebuie să aibă în vedere şi alte criterii, îndeosebi amploarea fenomenului corupţiei din România în această perioadă. Aşa cum am arătat în materialul publicat, codul penal francez (art. 435-1) pedepseşte luarea de mită cu 10 ani închisoare plus amendă de 150.000 euro, deşi nu se confruntă cu un fenomen al corupţiei similar celui din România.

d) În privinţa revenirii la tradiţia codurilor penale din perioada antebelică sau comunistă dinainte de 1968 lăsăm cititorii să aprecieze dacă un asemenea model mai poate fi relevant în chestiunea sancţionării faptelor de corupţie în contextul actual.

Supunând judecăţii opiniei publice aceste observaţii, ne exprimăm disponibilitatea de a formula în continuare opinii asupra proiectelor de legi, cu convingerea că Ministerul Justiţiei va aprecia cum se cuvine interesul presei şi publicului în dezbaterea şi perfecţionarea legislaţiei.

Deficienţele semnalate aici, alături de altele, justifică utilitatea demersului nostru şi îndreptăţesc concluzia că proiectul noului cod penal nu este perfect, ci necesită ajustări şi modificări, precum şi o dezbatere temeinică şi transparentă în parlament.

V. Stănescu

foto:dspcluj.ro