Banner

In legatura cu petitia RRom/Tigan

Tweet this

http://www.www.www.urbaniulian.ro/?p=23385




Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa: iulian.urban@gmail.com

Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro


9 Comentarii pana acum»

  1. Lorelei said

    am March 5 2009 @ 9:04 pm

    “Razvan si Vidra” de Bogdan Petriceicu Hasdeu infatiseaza destinul singurului domnitor moldovean tigan, Stefan Razvan.

  2. DAYRO said

    am March 6 2009 @ 1:32 am

    pt. Lorelei: bine ca a murit

  3. Civic Media said

    am March 6 2009 @ 6:02 am

    O POSIBILA SOLUTIE LA PROBLEMA TIGANEASCA
    Written by Administrator
    Nov 04, 2007 at 12:00 AM

    Romulus din Roma!

    Problemele minoritatii tiganilor din estul Europei au fost remarcate aproape imediat dupa caderea comunismului. Extinderea Uniunii Europene a facut ca problemele tiganilor sa devina probleme comunitare. Din ce in ce mai multe fonduri au inceput sa fie directionate catre organizatiile neguvernamentale care se ocupa cu imbunatatirea situatiei tiganilor. Conform informatiilor furnizate de Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii (Romani CRISS) aceasta asociatie a incasat intre anii 1994-2007, 350.000 de euro si 730.000 de dolari SUA pentru proiectele desfasurate. Pentru anul 2007 Roma Education Found a alocat 2.722.000 de euro pentru proiecte care sa sprijine educatia tiganilor din Romania – fondurile acestui program s-au ridicat in anul 2004 la 42 milioane euro. Programul Roma Education Found a fost lansat in paralel cu Deceniul de Incluziune a Romilor. Ideea acestor proiecte pentru tigani a luat nastere in anul 2003, cu ocazia conferintei “Romii intr-o Europa care se extinde: Provocari pentru viitor”. Decada a fost initiata in cursul conferintei de presedintele Open Society Institute – New York, George Soros si presedintele de atunci al Bancii Mondiale, James Wolferson. In acest program s-au angajat Romania, Bulgaria, Ungaria, Croatia, Republica Ceha, Slovacia, Macedonia si Serbia care au adoptat prima declaratie comuna in care s-au angajat sa imbunatateasca conditiile de viata ale tiganilor. Romania a aprobat in anul 2001 Hotararea de Guvern 430 privind Strategia de Imbunatatire a Situatiei Romilor, iar Mariea Ionescu, presedinta Autoritatii Nationale a Romilor (ANR), s-a plans permanent ca fondurile alocate de guvern pentru indeplinirea Planului general de masuri sunt aproape inexistente. “Alocarile bugetare romanesti au constituit numai contributii la programele PHARE ale Comisiei Europene” declara Mariea Ionescu, pentru Transitiononline. Insa fondurile au fost substantiale: in 2001 Phare a furnizat 7.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.330.000; in 2002 Phare a furnizat 6.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.600.000; in 2003 Phare a furnizat 9.000.000 euro si Guvernul Romaniei 2.300.000; in 2004 Phare a furnizat 8.500.000 euro si Guvernul Romaniei 1.000.000. (G.D.)

    Tabara de tigani, ieri

    ETERNA TIGANIADA?

    Acest articol, aparut in revista Cultura, a fost obiectul unor reclama?ii f?cute la institu?ia ilegitim? moral, dar corect? politic, numit? Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii (CNCD). Postam acest articol pentru corecta informare a tuturor celor ce refuz? s? li se dicteze ce s? gândeasc?.

    Tabara de tigani, azi
    Problema sociala reprezentata de tigani nu este de ieri de astazi, ci de cand europenii au intrat in contact cu aceasta etnie. Romii sunt o populatie care nu se lasa asimilata, ci opune o rezistenta deosebit de puternica la orice forma de civilizatie si la orice proces de civilizare, o populatie lipsita (cu exceptii individuale, desigur) de orice simt civic fata de patria de adoptie, traind intr-o continua stare de promiscuu optimism.

    Nu numai in Romania, ci oriunde au ajuns, tiganii au reusit sa inspire o lipsa de incredere aproape totala si sa isi construiasca si imaginea de infractori de profesie. Aceasta pentru ca la tigani nu exista alta lege decat a lor, iar respectul pentru celalalt, pentru strain, pentru „gagiu“, este fie egal cu zero, fie conditionat de interese imediate sau de prietenii individuale.

    Societatea in jurul lor evolueaza, lumea se schimba, clima se modifica, tiganii raman insa aceiasi, spre disperarea celor din jurul lor. Caci nimeni nu ii iubeste pe tigani (fara doar si poate cu exceptia acelora care nu au intrat niciodata in contact cu ei). Aceasta constanta in inapoiere face ca problema romilor sa devina din ce in ce mai presanta.

    In Romania, tara cu o destul de numeroasa comunitate tiganeasca, ultimii 50 de ani au fost marcati de o serie de solutii, toate ineficiente. In timpul regimului comunist, s-a incercat urbanizarea fortata a romilor. Acest efort nu numai ca a fost inutil din punctul de vedere al formarii unei culturi civice elementare a tiganilor, dar a dus si la pagube, greu reparabile, ale centrelor istorice din orasele noastre.

    Dupa decembrie 1989, tiganii au fost subiectul unor griji „la standarde occidentale“. Au aparut multe si inutile organizatii nonguvernamentale ale romilor, partide politice ale acestora si, desigur, posturi si institutii guvernamentale. A devenit, intr-un fel, obligatoriu sa ai, ca demnitar roman, un consilier pe problema romilor, sau sa dai cu subsemnatul pe la diferitele manifestari organizate de acestia.

    Televiziunilor li s-a cerut sa nu ii mai discrimineze pe tigani. Nu mai e voie sa mai auzim si sa vedem prea multe stiri negative cu privire la romi. Este imoral sa spui tiganului ca este tigan, daca acel tigan este infractor, caci, cum spun filosofii moralisti ai vremurilor noi: „infractiunea nu are apartenenta etnica.“

    Diferite organizatii nonguvernamentale, bine stipendiate de occidentali ingrijorati ca Romania este plina de „fascisti“, fac „rasismometre“ care sa masoare gradul de „rasism“ din venele majoritarilor. Cu intrebari bine ticluite, de genul „V-ar deranja sa aveti vecini romi?“ se verifica nivelul nazismului valah. Sa il fi pus naiba pe unul sa fi raspuns ca „da“, ca „Hitler“ scria pe fruntea lui…

    Tot majoritarii au inceput sa fie educati in spiritul asumarii culturii tiganesti. Este de bon ton sa placa muzica tiganeasca, iar diverse cantarete reciclate scot albume de muzica lautareasca. Daca exista inca un snobism cultural al omului alb, acela se rezuma doar la rezistenta (si aceea, elitista) in fata asa-ziselor manele.

    Dar cu tiganii ce s-a intamplat? Exista targuri de locuri de munca pentru ei, exista locuri gratuite in scoli si universitati, se fac campanii in mass-media, campanii care nu pot sa nu atinga coarda sensibila, cu mici puradei pe care bunicii ii mobilizeaza sa mearga la scoala. Mai lipseste putin si politia va duce cu de-a sila pe romi la scoala sau la munca.

    Mai mult chiar, in Romania au aparut nu mai putin de doua „capete incoronate“ ale tiganilor: un rege si un imparat. Daca romii nostri, care au redus populatia de lebede a Vienei, ar fi ascultat si ceva Strauss, probabil am fi avut si un Voievod al tiganilor… Dar nu e timp pierdut.

    Totusi, s-a schimbat ceva? Vecinii romi, desi trebuie acceptati – ca sa nu fim considerati rasisti, nu? –, continua sa ignore comunitatea in care traiesc confundand blocul cu satra. Politia, neputincioasa din o mie si una de motive (unele dintre ele tinand si de politicile noastre „antirasiste“), nu poate sa faca nimic. Sate tiganesti cu vile imense se racordeaza ilegal la curentul electric, iar orice sanctionare a romilor se lasa cu plansete, vaiete ce ajung la Consiliul Europei, doar nu la bulibasa. Tiganul nostru s-a desteptat, nu atat de mult cat sa se civilizeze, ci cat sa se planga la CEDO ca este chinuit de majoritari. Acum cativa ani, tigancile aruncau cu propriii lor copii in politisti, acum arunca cu reclamatii la UE.

    Rata infractionalitatii in randul romilor a scazut potrivit stirilor de la radio. Acolo sunt prezentate stiri doar cu infractori, cetateni romani. La televiziuni, in schimb, faptul ca sunt prezentate si chipurile infractorilor, face ca statistica sa fie tot defavorabila cetatenilor romani de etnie roma. Din ratiuni de „corectitudine politica“ propun angajarea de cosmeticieni pe langa fiecare Inspectorat judetean de Politie.

    Dar iata ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana face ca problema tiganilor sa fie pusa si altfel decat stangist-sentimental. Mai intai a fost baronesa Emma Nicholson, care s-a legat de obiceiul primitiv al casatoririi minorilor romi impotriva vointei lor. Un gest ce sfideaza legile sfinte ale multiculturalismului social-liberal, dar care arata ca pragmatismul european nu e mort de tot.

    Apoi, au inceput europenii nostri sa isi dea seama, intr-un mod ce sfideaza legile antirasiste, ca desi posesori de pasaport romanesc, romii nostri sunt… tigani. Poate ca asemenea revelatii nu ar fi survenit daca Occidentul nu ar fi fost umplut de cersetori, hoti de buzunare, proxeneti, talhari, prostituate si „vrajitoare“ de etnie tiganeasca. Astfel, anul trecut, intr-un mic orasel de pe langa Milano, oamenii, obositi sa tot fie furati si agresati de etnia noastra cu probleme, au pornit o rascoala spontana. Au fost opriti la timp de carabinieri.

    Dupa un an de zile, tot la Milano, o satra tiganeasca este atacata din nou. De data aceasta, nimeni nu a putut evita varsarea de sange. Un gest, desigur, reprobabil, care insa ar trebui sa ne determine sa privim cumva inspre cauzele sale. Caci dincolo de vinovatia imediata a celor care au provocat astfel de conflicte sangeroase (la Milano, la Hadareni si in alte locuri) trebuie asumata si vinovatia acelor comunitati de romi. Sa nu ne ascundem dupa degete; cei care au provocat toate aceste tensiuni interetnice sunt de fapt chiar victimele, care nu au inteles si nici nu inteleg ca nici furtul, nici cersetoria, nici alte infractiuni nu sunt cai prin care se poate obtine acceptarea sociala.

    O posibila solutie si o tema de reflectie

    Tiganii nu pot fi integrati, nu pot fi asimilati. De aceea, unica solutie viabila este stimularea aparitiei unei constiinte etnice a romilor, urmata, printr-un proces artificial (pe modelul statelor africane) de constituirea unui stat al romilor. Un Stat in care sa isi rezolve ei insisi problemele.

    Probabil ca un asemenea proiect pare utopic. Eu cred ca merita incercat si mai cred, sincer, ca un popor care a reusit sa supravietuiasca cu incapatanare istoriei, asa cum au facut-o romii, merita un loc al lor, pe care sa il stapaneasca singuri.

    Astfel, tiganii se vor bucura de felul lor de a fi, dar si noi ne vom simti un pic mai linistiti in zbuciumata noastra civilizatie.

    Alexandru-Bogdan Duca

    http://romanianneocon.wordpress.com/

    Vezi si ZIUA: Tiganii Europei * Falimentul discriminarii pozitive

    Pentru articolul de mai sus, autorul a fost reclamat de catre organizatia Romani Criss la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. Cititi mai jos apararea sa in fata noului “tribunal al poporului” din Romania lui Orwell, pledoarie in care este explicata pe larg problema tiganeasca.

    CNCD, o Politie a Gandirii pe cale de a fi desfiintata

    Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, o institutie anti-statala si chiar anti-nationala – daca tinem cont de decizia ce priveste eliminarea Icoanelor din Scoli, contestata azi in instanta – recidiveaza in practica sa de Politie a Gandirii. Un tanar scriitor neoconservator, Alexandru-Bogdan Duca, a fost chemat la “tribunalul poporului” pentru a da explicatii pe marginea articolui de mai sus, la reclamatia unei organizatii etnice: Romani Criss. In articolul incriminat, Duca trateaza problema tiganilor in Europa. Cazul sau este “judecat” si de un anume Istvan Haller, din cadrul Colegiului CNCD. “Intamplator”, acesta face parte din Consiliul Director al Romani Criss fapt nespecificat in Declaratia sa de interese (vezi aici). De altfel, numitul Istvan Haller este si unul dintre sustinatorii eliminarii icoanelor si altor simboluri religioase din Scoli, in ambele sale calitati, de “reclamant” – din partea organizatiei cu intense activitati anti-romanesti, Liga Pro Europa, condusa de turnatoarea si activista PCR si GDS Smaranda Enache -, si de “judecator”, din partea CNCD. O adevarata institutie ilegitima, dupa cum reliefeaza si Alexandru-Bogdan Duca mai jos, CNCD practica de altfel discriminarea romanilor la maximum. Astfel, din componenta Colegiului Director fac parte urmatorii: Csaba Ferenc ASZTALOS, Corina Nicoleta COMSA, Dezideriu GERGELY, Istvan HALLER, Gheorge IONITA, Dragos Tiberiu NITA, Anamaria PANFILE, Paula Roxana TRUINEA, Ana Monica VASILE, conform site-ului CNCD. Dupa cum se observa, din 9 membri 3 sunt de etnie maghiara, deci 33%. Aceasta cu toate ca procentajul de unguri in Romania este de 6,6%, conform recensamantului din 2001 aflat pe site-ul MAE. Ca atare, pentru a se respecta acest procent, in cadrul Colegiului Director al CNCD ar fi putut fi permisa prezenta unui singur cetatean roman cu ceva origini maghiare. Pentru ca ne simtim insultati si discriminati ca cetateni contribuabili la bugetul statului roman, vom milita pentru desfiintarea cat mai rapida a CNCD, un organism ce se impotriveste practic statului de drept catre care tanjim.

    Reamintim aici ARTICOLUL 30 (1) din Constitutia Tarii: “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credin?elor ?i libertatea crea?iilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, in ce ne priveste. Si, acelasi articol 30 (7) “Sunt interzise de lege def?imarea ??rii ?i a na?iunii, îndemnul la r?zboi de agresiune, la ur? na?ional?, rasial?, de clas? sau religioas?, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen?? public?, precum ?i manifest?rile obscene, contrare bunelor moravuri”, in ce priveste cazurile unui Patapievici & comp sau ale presei maghiare antisemite si antiromanesti (Vezi “Romanii fura, evreii vor sa ne ocupe”) ignorate constat de cele 33 de procente din cadrul Colegiului CNCD.

    Redam mai jos “apararea” lui Alexandru-Bogdan Duca in fata Colegiului si reclamant si judecator, o pledoarie magistrala care nu poate duce decat la o singura concluzie de bun simt: necesitatea desfiintarii grabnice a Politiei Gandirii CNCD.

    „Cunoa?te?i Adev?rul ?i Adev?rul v? va face liberi”

    Acest text a fost prezentat Colegiului CNCD ca ”aparare”.

    Alexandru-Bogdan Duca

    „Un lan? începe cu o prim? verig?. O dictatur? începe cu un prim cuvânt cenzurat”

    Am fost chemat în fa?a Consiliului Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii pentru a r?spunde unor-unei acuze de rasism. Ca cet??ean român ?i ca adept convins al tradi?iei politice democratice, sunt obligat s? respect ?i s? m? conformez legisla?iei statului meu chiar ?i atunci când aceast? legisla?ie încalc? drepturile fundamentale, demnitatea uman? ?i favorizeaz? existen?a unor institu?ii ale statului ce sunt str?ine principiilor unei democra?ii autentice.

    Sunt obligat s? m? prezint în fa?a CNCD-ului, îns? acest lucru nu presupune c? în?eleg ?i accept legitimitatea moral? a unei asemenea institu?ii. De asemenea, observând activitatea de pân? acum a acestui Consiliu, nu pot decât s? trag urm?toarea concluzie (tragic?, pentru mine): Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii este, oficial, o institu?ie a statului, dar neoficial este o institu?ie aservit? unei ideologii, cunoscute sub mai multe nume: relativism cultural, corectitudine politic?, multiculturalism.

    Ca urmare, unica diferen?? între o audiere la CNCD ?i una la Departamentul de cercet?ri penale a Securit??ii Statului este dat? numai ?i numai de cuantumul pedepselor ?i de comportamentul anchetatorilor. În rest, tot în fa?a unei institu?ii aservite ideologic voi r?spunde.

    Acestea fiind zise, voi trece la ap?rarea propriu-zis? a textului meu, „Eterna ?iganiad?”, ap?rut în num?rul 87, din data de 30 august 2007, al revistei „Cultura”.

    Împotriva acestui articol au fost formulate trei plângeri – sau o plângere semnat? de trei persoane. De ce spun aceasta? În plicul cu cita?ia am g?sit trei materiale con?inând acela?i text, materiale semnate de trei persoane diferite ?i înregistrate, fiecare în parte, ca plângere distinct? de c?tre regisratura CNCD. Dincolo de dilemele logice sau chiar teologice, ridicate de un asemenea dosar, nu pot spune decât c? sunt fericit c? trebuie s? r?spund, de fapt, doar unei singure plângeri.

    Ce con?ine aceast? plângere? Con?ine prezentarea articolului meu, precum ?i motivarea juridic? a reclama?iei pe Ordonan?a de Guvern num?rul 137, din anul 2000 (articolul 2, paragraful 4, respectiv articolul 15).

    Cum autorul-autorii reclama?iei-reclama?iilor nu au binevoit s? sublinieze în textul meu afirma?iile pe care domniile lor le consider? rasiste sau def?im?toare, prezentând în schimb, pe un ton absolut neutru, aproape întreg textul articolului meu, sunt pus în situa?ia de a în?elege c? întreg articolul meu, de la un cap?t la altul, cade sub inciden?a Ordonan?ei de Guvern mai sus citate. Deci, fie sunt un rasist „total” (fiind incriminabile pân? ?i semnele de punctua?ie), fie nu s-a în?eles nimic din articolul meu – nici în privin?a inten?iei, nici în cea a ideilor expuse. Tind s? cred c? a doua ipotez? este cea valabil?. Aici, nu mai sunt mul?umit de stilul plângerii-plângerilor împotriva mea. Practic, nu ?tiu de unde s? încep ?i unde s? îmi termin apologia… A?a c? voi face exegez? pe text!

    Articolul incriminat este un text ce întrune?te o dubl? calitate. Este, evident, din punct de vedere stilistic, un text ce cocheteaz? cu stilul pamfletar. Pe de alt? parte, ?inând cont de statutul intelectual al revistei cu care am onoarea s? colaborez, dar ?i de background-ul meu intelectual, acest text ?ine cont ?i de o anumit? rigoare cultural? ?i ?tiin?ific?.

    Dar s? trec la ap?rarea textului meu:

    „Problema sociala reprezentata de tigani nu este de ieri de astazi, ci de cand europenii au intrat in contact cu aceasta etnie. Romii sunt o populatie care nu se lasa asimilata, ci opune o rezistenta deosebit de puternica la orice forma de civilizatie si la orice proces de civilizare, o populatie lipsita (cu exceptii individuale, desigur) de orice simt civic fata de patria de adoptie, traind intr-o continua stare de promiscuu optimism.” Primul paragraf al articolului incriminat încearc? s? prezinte punctul meu de vedere cu privire la problema social? reprezentat? de ?igani. Ideea principal? a acestui paragraf este aceea c? romii sunt o popula?ie ce nu se las? asimilat?. Pus în amuzanta situa?ie de a m? întreba singur ce mi se poate imputa, m? „transform” în activist rom – respectiv „inchizitor” CNCD – , c?utând formule mai sensibile sau incorecte politic. În acest paragraf îmi permit s? m? acuz de faptul de a fi afirmat despre romi cum c? sunt lipsi?i de spirit civic fa?? de patria de adop?ie, ca ?i de faptul c? tr?iesc într-un promiscuu optimism.Ie?ind din „pielea” acuzatorilor mei, voi trece la ap?rarea acestor dou? afirma?ii. Lipsa spiritului civic al romilor este dat? de îns??i natura lor semi-nomad?. Departe de a fi o crim? pentru care s? fie judeca?i de majoritari, aceast? lips? a spiritului civic (manifestat? prin dezinteresul fa?? de înregistrarea la starea civil?, de exemplu – chestiunea existen?ei unui mare num?r de ?igani f?r? acte de identitate fiind una real?), este totu?i o problem? ce necesit? rezolvare mai ales în contextul în care România e una din ??rile ce face parte deja din familia democra?iilor occidentale.Cât despre formula „promiscuu optimism”, ea, probabil, poate deranja numai pe cei ce nu sunt familiariza?i cu frumuse?ea stilistic? a limbii române. Când eu, ?i cititorii revistei „Cultura” – revist? ce se adreseaz? unui public peste medie –, folosim expresia „promiscuu optimism”, nu avem inten?ia de a profera injurii, ci de a prezenta într-o formulare cât mai concis? un fenomen cultural, în cazul acesta specific ?ig?nesc: capacitatea de a trece prin joc ?i dans printr-o via?? aflat? sub semnul promiscuit??ii. Expresii similare, cu privire la români, pot fi g?site atât în scrierile lui I.L Caragiale, cât ?i în cele ale lui Emil Cioran, dar ?i la publici?ti contemporani precum Traian Ungureanu, care vorbe?te despre o „discriminatorie”(?) tehnic? a neputin?ei la români, sau Horia-Roman Patapievici, ce ofer? o defini?ie scatologic? a sufletului românesc în volumul „Politice”.

    Cum articolul meu, preluat f?r? acceptul meu sau al redac?iei de c?tre o agen?ie de ?tiri independent?, a fost identificat mai întâi acolo, nu pot decât s? protestez (evident, f?r? rezultat) învinuindu-mi acuzatorii c? au aplicat o hermeneutic? cultural? gre?it? textului meu. Îms? cum acuzatorii mei mi-au oferit „?ansa” de a identifica singur capetele de acuzare împotriva mea, aceast? acuz? se poate aduce tot împotriva mea, nu?

    S? trecem mai departe…

    „Nu numai in Romania, ci oriunde au ajuns, tiganii au reusit sa inspire o lipsa de incredere aproape totala si sa isi construiasca si imaginea de infractori de profesie. Aceasta pentru ca la tigani nu exista alta lege decat a lor, iar respectul pentru celalalt, pentru strain, pentru „gagiu“, este fie egal cu zero, fie conditionat de interese imediate sau de prietenii individuale.Societatea in jurul lor evolueaza, lumea se schimba, clima se modifica, tiganii raman insa aceiasi, spre disperarea celor din jurul lor. Caci nimeni nu ii iubeste pe tigani (fara doar si poate cu exceptia acelora care nu au intrat niciodata in contact cu ei). Aceasta constanta in inapoiere face ca problema romilor sa devina din ce in ce mai presanta.” Aceste paragrafe ar putea c?dea, integral, sub inciden?a articolelor citate din Ordonan?a de Guvern, num?rul 137. Aceasta, bineîn?eles, în contextul în care a? fi scris acest fragment f?r? dovezi. Faptul c? nimeni nu îi iube?te pe ?igani poate fi dovedit istoric:În anul 1561, în timpul regelui Francisc I al Fran?ei, Adunarea St?rilor Generale, întrunit? la Orleans ordona…nimicirea ?iganilor. Aceast? decizie va fi reluat? în anul 1612.Prigonirea ?iganilor va începe în nordul Italiei în jurul anului 1572, cea a ?iganilor din Suedia la nici 50 de ani de la venirea lor acolo. Dieta de la Augsburg, din 1497, stabilea pentru Imperiul Roman de na?iune german? c? a alunga pe ?igani „este permis, s?-i omori, perfect legal”. În ??rile române, robirea ?iganilor a fost un fenomen firesc pân? în prima jum?tate a secolului al XIX-lea. Lista datelor istorice cu privire la prigonirea constant? a romilor ar putea continua. S-ar putea scrie o carte plin? de asemenea evenimente dureroase. Îns? nu este scopul meu acesta. Scopul meu este acela de a dovedi ceva…?i sper c? l-am dovedit.Deci… nimeni nu i-a iubit pe ?igani.Dar îi iubesc acum? S? d?m doar exemplul comunit??ii cet??enilor români din Italia. Ei sunt subiectul unor reac?ii dure din partea autorit??ilor ?i opiniei publice italiene din pricina ratei ridicate (impresionante) de infrac?ionalitate. Faptul c? vinova?ii sunt, în marea lor majoritate, cet??eni români de etnie ?ig?neasc? nu mai este ascuns de nimeni. Reac?iile extremiste ale unor organiza?ii italiene de descenden?? fascist?, ac?iunile neorganizate ale cet??enilor italieni (precum cea din Milano, din decembrie 2006), dar ?i reac?iile oficiale ale administra?iei italiene (prim?ria Paviei, care d? câte o mie de euro romilor ca s? p?r?seasc? ora?ul) arat? clar c? de fapt toat? aceast? poveste nu prive?te pe persoanele de etnie român? ci pe cele de etnie ?ig?neasc?.Diferite sondaje de opinie, reac?ia public? favorabil? cam tuturor celor ce sunt chema?i la CNCD pentru vina, real? sau nu, de a fi f?cut afirma?ii rasiste vizavi de ?igani, vin ?i ele în sus?inerea punctului de vedere expus în articolul meu.Reac?ii civice favorabile comunit??ilor ?ig?ne?ti? Practic inexistente. Iar dac? exist?, nu am cuno?tin?? despre ele.În concluzie: nimeni nu îi iube?te pe ?igani.E bine sau r?u? E un fapt istoric ?i social ce trebuie asumat pentru a fi rezolvat. Iar absurda corectitudine politic? face greu posibil? rezolvarea acestui fapt. „În Romania, tara cu o destul de numeroasa comunitate tiganeasca, ultimii 50 de ani au fost marcati de o serie de solutii, toate ineficiente. In timpul regimului comunist, s-a incercat urbanizarea fortata a romilor. Acest efort nu numai ca a fost inutil din punctul de vedere al formarii unei culturi civice elementare a tiganilor, dar a dus si la pagube, greu reparabile, ale centrelor istorice din orasele noastre.” O vizit? prin centrele istorice ale Bucure?tiului, ale Buz?ului sau ale Constan?ei poate constitui o dovad? a veridicit??ii afirma?iilor mele. „Dupa decembrie 1989, tiganii au fost subiectul unor griji „la standarde occidentale“. Au aparut multe si inutile organizatii nonguvernamentale ale romilor, partide politice ale acestora si, desigur, posturi si institutii guvernamentale. A devenit, intr-un fel, obligatoriu sa ai, ca demnitar roman, un consilier pe problema romilor, sau sa dai cu subsemnatul pe la diferitele manifestari organizate de acestia.”

    ?tiu c? nu este corect politic s? critici corectitudinea politic?. Îns? mai ?tiu c? România este înc? o ?ar? democratic? în care o ideologie sau alta nu poate c?p?ta putere de lege (de?i chiar multe din manifest?rile CNCD-ului demonstreaz?, din p?cate, contrariul).

    „Televiziunilor li s-a cerut sa nu ii mai discrimineze pe tigani. Nu mai e voie sa mai auzim si sa vedem prea multe stiri negative cu privire la romi. Este imoral sa spui tiganului ca este tigan, daca acel tigan este infractor, caci, cum spun filosofii moralisti ai vremurilor noi: „infractiunea nu are apartenenta etnica.“

    Aceia?i poveste… Corectitudinea politic? are prioritate chiar ?i în fa?a adev?rului. Infrac?iunea nu are apartenen?? etnic?, îns? infractorii o au.

    Rezolvarea unei probleme, cum este cea a comunit??ii ?ig?ne?ti din România, se face înfruntând-o în fa?? ?i nu ascunzând fariseic adev?rul.

    „Diferite organizatii nonguvernamentale, bine stipendiate de occidentali ingrijorati ca Romania este plina de „fascisti“, fac „rasismometre“ care sa masoare gradul de „rasism“ din venele majoritarilor. Cu intrebari bine ticluite, de genul „V-ar deranja sa aveti vecini romi?“ se verifica nivelul nazismului valah. Sa il fi pus naiba pe unul sa fi raspuns ca „da“, ca „Hitler“ scria pe fruntea lui…”

    E drept, acest citat nu apare în reclama?ie-reclama?ii. Îns? acest text trebuie men?ionat în apologie fiind, din multe puncte de vedere, un fragment cheie.

    Sup?rarea mea din articol nu era orientat? contra ?iganilor, ci mai ales contra lipsei de voin?? a organiza?iilor ce î?i revendic? autoritatea de a rezolva problemele acestei minorit??i. Sup?rarea mea vizeaz? ?i demersul, pe care îl consider pur ideologic, de „formare” a majorit??ii în locul educ?rii minorit??ii.

    Este dreptul meu s? contest, în numele celui mai sfânt ?i venerabil principiu al democra?iei, cel al majorit??ii, orice form? de subminare a unei majorit??i în numele binelui cultural al unei minorit??i sau, în cazul nostru, în numele incapacit??ii institu?ionale de a rezolva în mod decent problema ?iganilor. Acest drept al meu justific? întregul articol, dar iese în eviden?? chiar din interpretarea acestui paragraf.

    „Tot majoritarii au inceput sa fie educati in spiritul asumarii culturii tiganesti. Este de bon ton sa placa muzica tiganeasca, iar diverse cantarete reciclate scot albume de muzica lautareasca. Daca exista inca un snobism cultural al omului alb, acela se rezuma doar la rezistenta (si aceea, elitista) in fata asa-ziselor manele.”

    Acest paragraf este motivat de acela?i dispre? fa?? de orice form? de „dresare” a unei majorit??i…

    Ce mi s-ar putea repro?a aici? Probabil c? expresia „omul alb”. Desigur c? amintirea rasismului nazist ar putea s? fac? o asemenea formul? mai greu digerabil?, îns? lipsa de respect fa?? de caucazieni, statutul de „c?l?u la pensie” care este acordat de corec?ii politic fie americanilor WASP, fie europenilor autohtoni m? determin? s? p?strez aceast? formulare.

    Cât despre cânt?re?ele reciclate, dac? se simt jignite, s? m? dea în judecat?…

    „Dar cu tiganii ce s-a intamplat? Exista targuri de locuri de munca pentru ei, exista locuri gratuite in scoli si universitati, se fac campanii in mass-media, campanii care nu pot sa nu atinga coarda sensibila, cu mici puradei pe care bunicii ii mobilizeaza sa mearga la scoala. Mai lipseste putin si politia va duce cu de-a sila pe romi la scoala sau la munca.”

    Acest paragraf este o ironizare a m?surilor de „discriminare pozitiv?”, m?suri cu efect pozitiv minor, îns? cu un efect de imagine total nefavorabil acestei minorit??i.

    „Mai mult chiar, in Romania au aparut nu mai putin de doua „capete incoronate“ ale tiganilor: un rege si un imparat. Daca romii nostri, care au redus populatia de lebede a Vienei, ar fi ascultat si ceva Strauss, probabil am fi avut si un Voievod al tiganilor… Dar nu e timp pierdut.”

    Aici, ironia este orientat? atât înspre comunitatea ?ig?neasc? care pare s? nu în?eleag? realit??ile timpului, cât ?i înspre autorit??ile statului, dispuse s? accepte formule care, dac? nu ar fi derizorii, s-ar dovedi, mai mult ca sigur, flagrant neconstitu?ionale.

    „Totusi, s-a schimbat ceva? Vecinii romi, desi trebuie acceptati – ca sa nu fim considerati rasisti, nu? –, continua sa ignore comunitatea in care traiesc confundand blocul cu satra. Politia, neputincioasa din o mie si una de motive (unele dintre ele tinand si de politicile noastre „antirasiste“), nu poate sa faca nimic. Sate tiganesti cu vile imense se racordeaza ilegal la curentul electric, iar orice sanctionare a romilor se lasa cu plansete, vaiete ce ajung la Consiliul Europei, doar nu la bulibasa. Tiganul nostru s-a desteptat, nu atat de mult cat sa se civilizeze, ci cat sa se planga la CEDO ca este chinuit de majoritari. Acum cativa ani, tigancile aruncau cu propriii lor copii in politisti, acum arunca cu reclamatii la UE.”

    Iat? un paragraf unde am de ce s? îmi fac mea culpa. Am dat vina pe romii reclaman?i la CEDO sau CNCD. Aici puteam spune: „unii romi”. În fapt, unica activitate în care organiza?iile care ?i-au asumat r?spunderea comunit??ii ?ig?ne?ti au rezultate este cea a depunerii de reclama?ii ?i a lans?rii acuzelor de discriminare. Un exemplu ar fi chiar cel al cazului meu (fiind victima acuzelor nu unor simpli cet??eni indigna?i, cum aparent ar putea s? se în?eleag?, ci a uneia din multe organiza?ii nonguvernamentale bugetofage, fabricante de afi?e ?i rasismometre- m? refer la RomaniCriss).

    Cât despre majoritatea romilor, aceia sunt victimele celor care cheltuiesc banii aloca?i lor pe… ?coli de var?, conferin?e interna?ionale, rasismometre ?i alte juc?rioare ideologice.

    Ce este mai grav e c? se ajunge în punctul în care orice încercare de g?sire a adev?rului poate s? fie considerat? drept… discriminatoare.

    În fapt, se ?tie foarte bine c? orice minoritate discriminat? (în mod real sau nu) beneficiaz? de aten?ie ?i de sprijin financiar. ?i, atunci când e prea greu s? rezolvi cu adev?rat ni?te probleme, un pic de etno-business, legal sau nu (îns? în mod cert imoral), nu stric?.

    Cât despre satele ?ig?ne?ti racordate ilegal la curent electric, satele inexistente legal ?i alte asemenea realit??i, presa a mai scris pân? acum.

    „Rata infractionalitatii in randul romilor a scazut potrivit stirilor de la radio. Acolo sunt prezentate stiri doar cu infractori, cetateni romani. La televiziuni, in schimb, faptul ca sunt prezentate si chipurile infractorilor, face ca statistica sa fie tot defavorabila cetatenilor romani de etnie roma. Din ratiuni de „corectitudine politica“ propun angajarea de cosmeticieni pe langa fiecare Inspectorat judetean de Politie.”

    Cu acest paragraf, reiau ironiile asupra corectitudinii politice. Nu cred c? exist? o ideologie care s? fie mai potrivit? ca subiect al ironiilor ?i al glumelor reu?ite ca aceast? tragic-amuzant? „corectitudine politic?”.

    Partea cea mai amuzant? este aceea c? e posibil ca Inspectoratele de Poli?ie s? se sesizeze ?i s? ia în serios op?iunea angaj?rii unor cosmeticieni.

    „Dar iata ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana face ca problema tiganilor sa fie pusa si altfel decat stangist-sentimental. Mai intai a fost baronesa Emma Nicholson, care s-a legat de obiceiul primitiv al casatoririi minorilor romi impotriva vointei lor. Un gest ce sfideaza legile sfinte ale multiculturalismului social-liberal, dar care arata ca pragmatismul european nu e mort de tot.” Ca o parantez?: pot reclama la CNCD pe romii care î?i c?s?toresc copiii înc? de la vârste fragede? ?i, dac? îi reclam, se va întâmpla ceva?

    „Apoi, au inceput europenii nostri sa isi dea seama, intr-un mod ce sfideaza legile antirasiste, ca desi posesori de pasaport romanesc, romii nostri sunt… tigani. Poate ca asemenea revelatii nu ar fi survenit daca Occidentul nu ar fi fost umplut de cersetori, hoti de buzunare, proxeneti, talhari, prostituate si „vrajitoare“ de etnie tiganeasca. Astfel, anul trecut, intr-un mic orasel de pe langa Milano, oamenii, obositi sa tot fie furati si agresati de etnia noastra cu probleme, au pornit o rascoala spontana. Au fost opriti la timp de carabinieri.”

    Din p?cate pentru to?i, aceast? poveste continu?….

    „Dupa un an de zile, tot la Milano, o satra tiganeasca este atacata din nou. De data aceasta, nimeni nu a putut evita varsarea de sange. Un gest, desigur, reprobabil, care insa ar trebui sa ne determine sa privim cumva inspre cauzele sale. Caci dincolo de vinovatia imediata a celor care au provocat astfel de conflicte sangeroase (la Milano, la Hadareni si in alte locuri) trebuie asumata si vinovatia acelor comunitati de romi. Sa nu ne ascundem dupa degete; cei care au provocat toate aceste tensiuni interetnice sunt de fapt chiar victimele, care nu au inteles si nici nu inteleg ca nici furtul, nici cersetoria, nici alte infractiuni nu sunt cai prin care se poate obtine acceptarea sociala.”

    Spre cinstea lui-lor, autorul-autorii reclama?iei-reclama?iilor nu a-au men?ionat acest paragraf. El îns? trebuie men?ionat în apologie pentru c? ridic? o alt? chestiune important? „la fileu”. Este vorba de chestiunea responsabilit??ii.

    Prea u?or ap?r?torii romilor dau vina pe „fasci?tii” care comit asemenea gen de pogromuri. Prea u?or se formuleaz? acuza de rasism. Prea u?or totul este redus la un conflict inter-rasial, lucru ce duce implicit la „rezolvarea problemei” prin acuzarea unilateral? a uneia dintre p?r?i.

    Dar este foarte pu?in probabil ca s?tenii de la H?d?reni, de exemplu, s? fie familiariza?i cu implica?iile sociale ale darwinismului, sau s? fie cititori ai „Mitului secolului XX”. Ceea ce este mult mai probabil e faptul c? reac?iile (condamnabile!) ale acestor oameni s? fie provocate de cauze mult mai pu?in intelectuale: furti?aguri ?i comportament anti-social.

    Doar dac? vom avea curajul s? privim adev?rul în fa??, vom face ca asemenea gesturi s? nu se mai repete.

    „Tiganii nu pot fi integrati, nu pot fi asimilati. De aceea, unica solutie viabila este stimularea aparitiei unei constiinte etnice a romilor, urmata, printr-un proces artificial (pe modelul statelor africane) de constituirea unui stat al romilor. Un Stat in care sa isi rezolve ei insisi problemele.Probabil ca un asemenea proiect pare utopic. Eu cred ca merita incercat si mai cred, sincer, ca un popor care a reusit sa supravietuiasca cu incapatanare istoriei, asa cum au facut-o romii, merita un loc al lor, pe care sa il stapaneasca singuri.Astfel, tiganii se vor bucura de felul lor de a fi, dar si noi ne vom simti un pic mai linistiti in zbuciumata noastra civilizatie.”

    Acestea sunt concluziile articolului incriminat. Evident, ni?te concluzii foarte rasiste! S? dore?ti unui popor s? î?i asume dimensiunea na?ional? ?i statal? – iat? un blestem rasist care merit?, eventual, pedeapsa maxim?! Glumesc, desigur.

    Deoarece acuzatorul-acuzatorii meu-mei oficial-oficiali nu face-fac nici aici comentarii personale, voi încerca s? îmi g?sesc, tot singur, „capetele de acuzare”. Singur? Ah! În acest caz nu e nevoie. Pe forumul blogului meu, unde am postat acest articol, un anume domn Avi Funk, care declar? c? ar fi fost cel care a sesizat organiza?ia RomaniCriss cu privire la articolul meu, spunea c? aceast? solu?ie, a întemeierii unui stat ?ig?nesc, nu este altceva decât o reeditare a… planului Madagascar. Iat?-m? un vrednic urma? al lui Himmler! (tot port ochelari ?i sunt tuns zero).

    În fapt, acesta este un exemplu de interpretare fals? a inten?iei. Nu este nici un moment vorba despre deplasarea for?at? – adic? despre deportarea – romilor într-o anumit? zon?, ci de procesul istoric al întemeierii unui stat. Proces care implic? ?i care, în mod evident, porne?te de la voin?a ?i ini?iativa ?iganilor.

    Voi r?spunde unei asemenea acuze povestind despre felul în care mi-a venit aceast? idee. Ideea cu pricina (n?stru?nic?! o spun în cor ?i prietenii, dar ?i adversarii mei) a venit în urma unei seri de discu?ii cu ni?te activi?ti romi, la ?coala de Var? (corect? politic ?i multiculturalist?) „Transilvania”, de la Ilieni, jude?ul Covasna.

    Logica mea a fost una simpl?: problema comunit??ii ?ig?ne?ti este aceea c? nu are o coeren?? identitar? ?i nici un discurs unitar. La fel, romii nu au un obiectiv istoric ?i nici mituri politice fondatoare. Probabilitatea ca fixarea unui obiectiv istoric precum cel al f?urii unui stat s? duc? la o coerentizare a discursului romilor (procesul de „State building” ca generator ?i garant al procesului de „Nation-.building”) m-a determinat spre formularea unei astfel de solu?ii.

    Acum s? trecem la acuza „general?” care mi se poate aduce: crima de a fi generalizat vorbind despre etnia ?ig?neasc?! Resping o asemenea acuz? pentru simplul motiv c? ea este motivat? strict ideologic.

    Numai un adept al relativismului cultural ar putea s? m? acuze de acest „p?cat” al generaliz?rii. Pentru un democrat autentic îns?, majoritatea este cea care d? tonul ?i confer? criteriul cel mai valid de judecat?. Acest principiu democratic este utilizat în toate c?r?ile de ?tiin?? politic?, inclusiv în „Cultura Civic?” a lui Gabriel Almond ?i a lui Sidney Verba, lucrare clasic? pentru orice specialist în ?tiin?ele sociale. O lectur? a ei (?i nu numai a ei – îns? evit s? citez prea mul?i autori în via?? pentru a nu-i vedea victime ale reclama?iilor la CNCD sau la alte institu?ii de „poli?ie a gândirii” similare), de?i mai mult ca sigur ar deranja ni?te min?i ideologizate, ar l?muri asupra metodelor de cercetare în ?tiin?ele sociale.

    Ca bun democrat, ca bun credincios cre?tin catolic, resping orice form? de dictatur? a relativismului.

    Acestea fiind zise, închei aici prezentarea ?i apologia articolului meu.

    În virtutea celor spuse mai sus, solicit retragerea acuza?iilor (dar exist? ele?). De asemenea, îi-îl rog pe reclamantul-reclaman?ii meu-mei s? apeleze la c?i mai „academice” de atacare a unui text scris, decât formularea de reclama?ii pe la institu?ii ale statului care, în forme mai mult sau mai pu?in subtile, contribuie la subminarea democra?iei din România.

    De asemenea, invit Colegiul Consiliului Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii s? î?i revizuiasc? activitatea înspre respectarea principiilor apar?inînd, cu adev?rat, de drept democra?iei. Chiar autodizolvarea acestei institu?ii ar fi un gest pe care îl voi saluta cu mult? bucurie.

    Din punctul meu de vedere, m? consider nevinovat de acuzele de discriminare ?i rasism ?i declar c? voi ataca în instan?? orice eventual? sanc?ionare a mea de c?tre CNCD.

    De asemenea, voi continua s? m? manifest ca un critic f?r? rezerve al relativismului, multiculturalismului, corectitudinii politice, ca ?i al altor marote ideologice care, invocând frica fa?? de totalitarismele clasice, impun forme mai perverse de totalitarism.

    ***

    O institu?ie ilegitim?: Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii

    de Alexandru-Bogdan Duca

    Credea?i c? pute?i s? spune?i ceea ce gândi?i? Credea?i c? limitele libert??ii dumneavoastr? de expresie sunt îngr?dite doar de bun-sim?, de ra?iune ?i educa?ie? Credea?i c? timpurile în care Partidul, Conduc?torul, Ducele sau Fuhrerul au totdeauna dreptate au apus? Ei bine, v? în?ela?i! E drept, Partidul, Conduc?torul, Ducele sau Fuhrerul nu mai au dreptate, îns? exist? o dreptate (dincolo de adev?r, bineîn?eles, dar ce este adev?rul?) pe care, la noi în ?ar?, o formuleaz? ?i o afirm? o institu?ie precum Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii.

    Între corectitudine politic? ?i control politic

    Nuu! Nu s-a abrogat articolul 30 din Constitu?ia României. Avem libertate de exprimare, dar – nu e a?a? – suntem liberi s? spunem „ce trebuie” ?i nu ce credem. Cine decide ce trebuie s? spunem? Con?tiin?a noastr?? Este prea dominat? de religiosul fundamentalist. Ra?iunea noastr?? E plin? de individualism ?i de egocentrism. Bunul-sim?? E o construc?ie care are la baz? stereotipurile rasiste ale „celor 7 ani de-acas?”.

    Exist? îns? ni?te conven?ii interna?ionale, ni?te hot?râri de guvern, ni?te organiza?ii nonguvernamentale ?i, desigur, ni?te institu?ii ale statului care au grij? s? ne formeze s? spunem ce trebuie ?i, dac? îndr?znim s? apel?m la bunul-sim? personal, s? ne trag? p?rinte?te de urechi. Exist? un „Frate mai Mare” care are grij? de noi.

    Dar s? vedem ce este cu acest Consiliu Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii. Aceast? institu?ie este inventat? de guvernul N?stase pentru a „da bine” în fa?a diferitelor organiza?ii nonguvernamentale ?i a armatelor de politicieni „corec?i politic” din Occident. Foarte probabil, domnul Adrian N?stase, un specialist în drepturile omului ?i un analist ra?ional al acestora, nu se a?tepta s? vad? n?scându-se un monstru dintr-o hot?râre de guvern menit? doar s?… dea bine în fa?a Europei.

    Faptul c? aceast? institu?ie nu este rezultatul unei dezbateri publice (la care, eventual, s? nu participe doar ONG-uri lacrimogene, ap?r?toare ale drepturilor omului ?i ale mangustelor) ?i nici m?car a unei dezbateri în Parlament arat? nelegitimitatea sa na?ional?. Cu toate acestea, vorbim înc? de un Consiliu Na?ional. Cât despre cât de „na?ional” este CNCD-ul, vom vedea ?i mai departe.

    Sofismul delictelor de opinie

    CNCD-ul a fost întrebuin?at, a?a cum îi st?tea bine oric?rei institu?ii a statului din timpul guvern?rii N?stase, în scopuri politice. Un caz flagrant este cel al domnului Mircea Mih?ie?, sanc?ionat cu amenda maxim? în decembrie 2004, pentru c? îndr?znise s? se lege (într-un text dur ca limbaj, dar corect în ideile sale principale) de electoratul Partidului Social-Democrat. De men?ionat c? domnia sa nici nu fusese chemat la audieri, decizia fiind luat? dup? capul membrilor acestei institu?ii. Victoria în alegeri a lui Traian B?sescu ?i r?sturnarea situa?iei din Parlament a f?cut ca ?i CNCD-ul s? schimbe macazul. Domnul Mih?ie? a trebuit s? pl?teasc? o amend?… îns? una mult mai mic?. Deh! Se schimbaser? st?pânii.

    Dar nu întrebuin?area politic? a acestei institu?ii este lucrul cel mai grav. Consiliul Na?ional pentru Combaterea Discrimin?rii nu e periculos pentru c? ar fi folosit în lupta politic? (acolo un rol însemnat are un cu totul alt Consiliu, cel pentru studierea arhivelor Securit??ii- CNSAS-ul). Lucrul cu adev?rat grav este acela c? prin îns??i natura sa, CNCD-ul este o institu?ie menit? s? judece ?i s? sanc?ioneze delicte de opinie. Care delicte de opinie? P?i de data aceasta trebuie s? ignor?m articolul 30 din Constitu?ia României? Nu. Deloc. Avem libertate de expresie tocmai pentru a avea ce îngr?di. Pare un sofism, dar e unica explica?ie logic? pe care o g?sesc acum. Dac? nu ar exista libertatea de expresie, ce altceva ar putea vâna domnii de la CNCD? Oricum, conceptul de „delict de opinie” este subtil evitat de membrii CNCD. Îns? doar conceptul…

    Sfori ?i p?pu?ari

    Dar s? vedem cine controleaz? de fapt CNCD-ul. Aceast? institu?ie a Statului, cu atribu?ii poli?iene?ti (poate da amenzi), este împlinirea visului tuturor organiza?iilor nonguvernamentale mai mult sau mai pu?in libere de con?tiin??. De asemenea, este sprijinul, cu „patalama” de la Stat, a tuturor organiza?iilor nonguvernamentale care, în numele unor minorit??i cu probleme mai mult sau mai pu?in reale, tr?iesc ?i prosper?, ?i nu pe bani pu?ini.

    CNCD-ul are, prin structura sa, multe afinit??i ideologice cu aceste organiza?ii. Multiculturalismul, corectitudinea politic?, noua toleran?? sunt crezuri comune atât pentru CNCD cât ?i pentru gruparea de organiza?ii nonguvernamentale de stânga ce viseaz? la o lume de robo?ei zâmbitori ?i tâmpi.

    Du?manii lor comuni sunt conceptul de majoritate (mai ales c? nu pot întruni majoritatea în favoarea opiniilor lor, decât doar atunci când se întâlnesc între ei), credin?a religioas? ca ?i orice form? de viziune filosofic? sau politic? ce e de p?rere c? mai exist? adev?r prin lumea aceasta. Împotriva Cre?tinismului, alian?a dintre CNCD ?i diverse ONG-uri, consolidat? în anticruciada menit? s? scoat? pe Hristos din spa?iul public, a avut un relativ succes. Nu pentru c? le-ar fi ie?it cum ?i-au dorit planul antihristic (aten?ie la structura cuvântului, dar ?i la sensul s?u biblic), ci pur ?i simplu pentru c? s-a v?zut clar c? între lumea ONG-urilor de stânga din România ?i CNCD s-a constituit o simbioz? ideologic?.

    Inchizi?ie f?r? tor?ionari

    Felul în care CNCD (nu) a reac?ionat la plângerile depuse de cre?tini fa?? de discriminarea la care sunt supu?i de diverse organiza?ii nonguvernamentale lipsite de con?tiin??, conflictul institu?ional dintre CNCD ?i alte institu?ii de stat (precum Ministerul Educa?iei, Cercet?rii ?i Tineretului) dar ?i sesiz?rile ?i programele finan?ate de ei arat? foarte clar cum aceast? institu?ie nu mai este „a statului”, ci doar o variant? soft de tribunal ideologic (de unde ?i epitetul de „inchizi?ie”, care i se poate acorda în mod legitim).

    Gândi?i-v? ?i la modul în care a putut acela?i CNCD s? dea credit unor acuze inepte la adresa icoanelor. Una dintre formul?rile peti?ionarilor cu câ?tig de cauz? la aceast? neo-inchizi?ie era, de exemplu, aceea c? icoana Maicii Domnului între?ine o „atmosfer? ostil? ?i degradant?”, contribuind la „inferiorizarea femeii”. Acestea nu sunt exemple care arat? doar cum gândesc peti?ionarii cu câ?tig la CNCD, ci spun multe chiar despre felul în care cei din interiorul CNCD-ului gândesc.

    Ca urmare, a fi chemat azi de c?tre CNCD este la fel de riscant ?i la fel de legal ca ?i a fi chemat, înainte de 1989, în fa?a Securit??ii. CNCD-ul, ca ?i Securitatea, NKVD-ul sau Gestapo-ul au fost ?i sunt, oficial, institu?ii ale Statului. Neoficial, ele au reprezentat ?i (în cazul CNCD-ului) reprezint? doar o form? protejat? de lege de impunere a unei viziuni ideologice.

    Cet??eanul român convocat de CNCD este pus în situa?ia ingrat? de a respecta o lege care îl a?az? nu în fa?a unei instan?e obiective, ci în fa?a unei institu?ii care este aproape exclusiv motivat? ideologic. Iar în fa?a unei instan?e care are în spate o ideologie po?i fi sigur c? numai dreptatea nu are câ?tig de cauz?. Unicul avantaj este acela c? CNCD-ul, func?ionând înc? într-o democra?ie (pe care o submineaz? în încercarea de a o transforma dup? chipul ?i asem?narea ideologiei sale), nu are înc? puterea de a folosi metodele consacrate de înainta?ele sale.

    Cine spune „trebuie s? nu”

    În Occident lucrurile stau chiar mai r?u decât în România. Acolo bun? parte din popula?ie a fost deja „dresat?”, iar vocile opozi?iei sunt reduse la t?cere. Oameni care neag? Holocaustul (stupizenie intelectual? care trebuie s? fie sanc?ionat? doar cu dispre? public într-o lume decent?) sunt b?ga?i în închisoare. Cazuri în care preo?i sau pastori au fost sanc?iona?i penal sau contraven?ional pentru c? au citat (din Biblie!) c? homosexualitatea duce în Iad se reg?sesc din Canada pân? în Suedia. Chiar ?i în România, un preot s?rman a fost sanc?ionat de inchizitorii de la CNCD pentru oribila crim? de a fi destituit un angajat al Bisericii care nu mai întrunea condi?iile morale pentru a-?i îndeplini serviciul.

    O dezbatere public? serioas? despre CNCD ?i despre necesara lui desfiin?are trebuie s? aib? loc. Nimeni nu trebuie s? mânuiasc? dreptul legal de a-i împiedica pe oameni s? fie liberi. Nimeni nu trebuie s? dicteze majorit??ii ce s? cread?, ce s? spun? sau dac? are sau nu dreptul de a avea icoane pe pere?i. ?i dac? puterea judec?toreasc? din România nu ?i-a asumat acest drept, cu atât mai pu?in trebuie el acordat unei institu?ii care, pân? acum, nu a f?cut altceva decât dovada constant? c? este cel mai mare du?man institu?ional al libert??ii din România.

    ***

  4. Cum au devenit romanii romi/tigani - istoric said

    am March 6 2009 @ 6:07 am

    Cu salutari dl-ui Iulian Urban si cititorilor domniei sale

    Romania in plin razboi axiologic: cum au devenit romanii romani/romi/tigani

    Instructiunile preluate si urmate de Petre Roman de la Andrei Plesu dupa ce acesta i-a cedat, din lene, pozitia de Ministru de Externe in Guvernarea CDR-Emil Constantinescu 1996-2000:

    Roman a transformat romanii in romi pe plan international

    Ministerul Afacerilor Externe al României

    Nr. D2 / 1094 29.02.2000

    Domnului Mugur Is?rescu,

    Prim-ministru al Guvernului României

    Memorandum

    De la: Petre Roman, ministru de stat,

    Ministrul Afacerilor Externe

    Tema: Termenii folosi?i pentru denumirea etniei romilor / ?iganilor

    În ultima perioad?, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabil? campanie declan?at? de unele asocia?ii de romi pentru reconsiderarea oficial? a pozi?iei sale în privin?a recomand?rii pe care a f?cut-o prin Memorandumul MAE nr. H03 / 169 din 31 ianuarie 1995 c?tre primul ministru, pentru utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de “ ?igan “, în detrimentul celui de “ rom ”, care de-abia începuse s? se impun?.

    Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestat? ?i de mediile interna?ionale. Reprezentan?i ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorit??i Na?ionale, precum ?i ai organiza?iilor neguvernamentale interna?ionale militante pentru drepturile omului au f?cut referire, în discu?iile lor cu autorit??ile române, la acest document. (…)

    Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu prec?dere, a termenului rrom în coresponden?a MAE, în paralel cu formulele alternative men?ionate mai sus (Roma / Gypsies, Roms / Tsiganes, Roma and Sinti) în coresponden?a cu organiza?iile interna?ionale care le utilizeaz?.

    Aceast? propunere:

    – r?spunde presiunii exercitate de majoritatea asocia?iilor romilor din România pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169 / 1995, contribuind la “ stingerea “ unui conflict artificial ?i, mai mult, la construirea unor rela?ii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezint? aceast? comunitate etnic?;

    – este rezultatul consult?rilor dintre MAE ?i o serie de speciali?ti în domeniu, organiza?ii interna?ionale (Consiliul Europei ?i OSCE), institu?ii na?ionale ( Departamentul pentru Protec?ia Minorit??ilor Na?ionale, Ministerul Educa?iei Na?ionale, Avocatul Poporului) ?i asocia?ii ale rromilor”.

    Semnat: Petre Roman

    Ministrul de Externe al Romanie

    DEMERS PENTRU PROTEJAREA IDENTITATII NATIONALE

    Razboiul axiologic, cunoscut si dupa una din formele sale, de razboi asimetric sau dupa numele atribuit de crestini, de razboi nevazut, este vectorul central din cadrul unui razboi total, denumit si razboi absolut, concept dezvoltat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial pentru a defini ceea ce teologii si marii duhovnici considera a fi razboiul sfarsitului lumii, aflat intr-o continua derulare, accelerata.

    Astazi ne aflam in plin atac care si-a gasit pretextul pe fondul presupusei crime comise de tiganul Romulus Mailat. Romanii si Romania au mai primit astfel de lovituri violente in istoria recenta.

    Incepand cu “evenimentele din decembrie”: de la zecile de mii de victime comise de Securitate la Timisoara, in 1989 (dezinformare via Europa libera) la prezentarea maltratarii oribile a lui Mihaila Cofariu, la Targu Mures, in 1990, drept un act barbar al romanilor impotriva minoritatii maghiare (“informatie” colportata international de Smaranda Enache), de la lebedele mancate de romani/romi la Viena (afirmatie nedovedita virata prin presa austro-ungara) la cazul Hadareni, unde romanii au fost prezentati drept satrapi iar familiile ucigasilor tigani care au declansat initial scandalul au fost despagubite intreit (de statul roman, de CEDO si inca, de familiile romanilor in cauza, urmarite in instanta si astazi). Iata ca Italia are astazi “Hadereni”-ul ei. Insa in aceasta sunt antrenati, in mod egal, si romanii si tiganii. Iar lipsa de implicare a institutiilor insarcinate cu apararea tarii spune multe.

    Va urma, probabil, o discriminare similara in masa in Spania, Franta, Germania. Anglia si-a protejat granitele, recent, interzicand noi brate de munca din Romania. Pe fondul acumulat in ultimii 17 ani si inzecit rascolit de la deschiderea frontierelor in urma intrarii Romaniei in Uniunea Europeana, la 1 ianuarie anul acesta, Italia a explodat. Manifestarea viscerala este insa folosita de serviciile speciale potrivnice Romaniei pentru a distruge poate cea mai puternica alianta a romanilor din Europa, alianta naturala, bazata pe istoria si cultura romanitatii europene. Inca din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial alianta latina aflata atunci pe Axa a fost vizata de unul din membri supusi ai celui de-al Treilea Reich, care a si reusit, intr-un final, sa afecteze in mod tragic trupul si fiinta natiunii, prin Diktatul de la Viena.

    Astazi, in cadrul razboiului axiologic care urmareste distrugerea fundamentelor poporului roman – de la credinta crestin-ortodoxa la Scoala si Familie – se speculeaza cu osardie confuzia dintre romi si romani pentru a se compromite in mod iremediabil Romania si relatia sa cu foarte putinii aliati pe care ii are in Europa. De observat in acest sens, reactia vehementa a presei americane la adresa campaniei de discriminare exagerate a romanilor in Italia. Revenind la oile noastre alb-negre, amalgamul informational – pentru care vectori anti-romani ca George Soros au cheltuit zeci de milioane in valuta forte – tinteste suprapunerea la nivel public asupra stravechii natiuni romane de origine latina a imaginii populatiei nomade aparuta in secolele XIV – XV in Europa, de origine incerta, cunoscuta sub numele de tigani.

    Agresiunea lexicala roma/roman – romanes/romaneste a fost aplicata asupra tarii si natiunii noastre imediat dupa 1990, in cadrul unui program complex dezvoltat de Fundatia Soros in Romania. Beneficiind de numerosi membri ai etniei tiganesti in guvernarile Romaniei – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Andrei Plesu – dupa “Memorandumul” lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat in cale schimbatorilor de limba si istorie. O prima disputa a fost cea legata de cuvantul “romi”, romanii fiind prostiti apoi ca aceasta va fi inlocuita cu “rromi”, o alta formula care doar a sporit debandada lexicala. De amintit, ca fapt divers, ca in anii 1995, limba cu care Soros vroia sa inlocuiasca tiganeasca primise numele de “romalli”, forma care nici nu se putea declina si care a fost inlocuita ulterior cu “romani” si varianta “rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificata cu “romanes”. Confuzia este generala, inclusiv la nivelele academice ale intelectualitatii din tarile afectate de valul de imigratie si/sau infractionalitate tiganeasca: rom/roma/roman cu limba romanes/romaneste, comunitatea Roma cu tara, evident, Romania. Cine ce sa mai inteleaga?!

    Oficilizarea in cadrul institutiilor de stat a denumirilor rom/rrom/romani s-a realizat cu titlu obligatoriu desi la nivel european avem doar simple recomandari in acest sens, venite din partea Consiliului Europei si nu a Uniunii Europene. In acelasi timp, confuzia rom-roman pe plan european a dus pana la situatii ridicole. Astfel, o delegatie oficiala a fost impidicata sa intre intr-un stat UE, inainte de aderare, pentru ca pe pasaport prescurtarea tarii noastre era ROM. Aceasta situatie l-a determinat in 2002 pe secretarul de stat in Ministerul Culturii si Cultelor de la acea data, Ion Antonescu, sa solicite primului-ministru schimbarea prescurtarii, cel putin in pasapoartele noastre, ceea ce s-a si indeplinit, de atunci aceasta fiind ROU, pe criteriul apartenentei la spatiul francofonic. Insa acest lucru nu se poate realiza in toate domeniile. De exemplu, chiar daca s-a reusit ca la Comitetul Olimpic sa se faca aceasta modificare, ROM-ROU, in baza de date mondiala pentru competitii sportive internationale sau in nomenclatorul diplomatiilor straine, prescurtarea este si azi aceeasi: ROM. Confuzia persista deranjant.

    Port tiganesc

    Port romanesc
    Vizualizati si pe Internet. La o simpla cautare pe Google folosind cuvantul “Romani” avem urmatorul rezultat: Romani – Wikipedia, Romani in Uk si, pe locul trei “Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii – Roma Center for Social Intervention and Studies”. Croseul e urmat de upercut: in baza aceleiasi pagini de cautare, la primele trei imagini-exemple oferite de Google cu textul “Rezultate imagini pentru romani” avem: o imagine cu un grup de tigani din Marea Britanie in fata unei carute cu coviltir si o fetita roma, ambele de pe site-ul de la Universitatea din Texas a lui Ian Hancock, descris drept “the official ambassador to the United Nations and UNICEF for the world’s 15 million Romanies and the only Romani to have been appointed to the U.S. Holocaust Memorial Council” (ambasadorul oficial la ONU si UNICEF al celor 15 milioane de romi/romanies din lume si singurul rom/romani numit in cadrul Consiliului Memorialului Holocaustului); si o a treia imagine care prezinta trei domnisoare care predau “tribal bellydance in Oakland” (dans tribal din buric).

    Cu alte cuvinte, romanii au ajuns deja, cel putin pe net, tigani. Iar, in urma avalansei mediatice anti-romanesti, in acceptul majoritatii italienilor romanii sunt deja tigani!

    Mana Moscovei

    Romanii sunt insa catalogati drept tigani constant de catre neprietenii lor. Este cunoscut de exemplu atacul ruso-maghiar pe acest front: Vladimir Jirinovski declara in deceniul trecut ca Romania este un stat artificial locuit de tigani italieni.

    Tiganizarea Romaniei de catre Rusia are o istorie indelungata. Puskin, trimisul special al Kremlinului la Chisinau, pentru rusificarea Basarabiei, a scris la vremea respectiva, despre noi, poemul Tiganii, mediatizat de Rusia cu o putere uriasa in toata lumea. Apoi, in anii 1960-70 URSS s-a reluat politica de portretizare a romanilor drept tigani printr-o intensa propaganda “soft”. Celebrul Emil Loteanu, scolit si la Bucuresti si la Moscova, a realizat o serie intreaga de filme propagandistice – Satra, Lautari, O satra urca spre cer, si altele – , in care erau prezentati tigani mitizati care cantau superb in… romaneste. Toate difuzate si premiate international. Unul dintre rolurile principale era jucat de Serghei Lunchevici, un mare violonist din Basarabia, interpret de muzica populara… romanesca. Lunchevici avea si formatia de dans “Fluieras”, finantata imediat dupa 1944 si foarte promovata, cu care mergea in turnee prin URSS si intreaga lume. Miza se punea insa pe dansurile tiganesti ale… moldovenilor si romanilor. Cand a venit comunistul Vladimir Voronin la putere a preluat din zbor mesajul lui Jirinovski, repetand in toate aparitiile sale sintagma “romanii sunt tigani”. Hipnotizati prin intermediul mass media si a armei TV, italienii au reactionat pavlovian.

    Mana Budapestei

    Multi ungurii, la randul lor, au aceeasi parere despre romani, injurati si cu apelativul “budos olah”. Ian F. Hancock, cercetatorul mentionat mai sus si care se recomanda drept Romani cu descendenta britanica si maghiara, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El incearca sa si probabil reuseste sa convinga multi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, ca “olahii” sau “vlahii” sunt de fapt tigani, de unde ar veni si denumirea limbii Vlax Romani, prezentata ca “un dialect al limbii romane” vorbit de populatia “Vlax/Vlach”. Aici se practica o noua diversiune, prin incercuire si lovire pe la spate, ce are ca menirea sporirea confuziei dintre tigani si romani, stiut fiind ca in Balcani termenul de “Vlahi” desemneaza de fapt romanii. Tara de orgine a “Vlach Romani-lor” este, asadar, Romania.

    Si Hancock nu se opreste aici: intr-un studiu intitulat “Lupta pentru controlul identitatii” si promovat de data aceasta pe site-ul Fundatiei Soros Ungaria (www.osi.hu) teoreticianul ideolog ne spune ca “Vlax (Vlach) sunt descendentii acelor populatii tinute in sclavie in statele Valahia si Moldova intre mijlocul secolului XIV si mijlocul secolului XIX”. Acum vine si bomboana de pe coliva romanilor: Descendentii “Vlach”-ilor, tigani care au uitat sa vorbeasca Romani/Romanes pentru ca le era interzis de stapanii lor sunt “Baieshii”. Limba etnica a Baiesilor din America este limba romana, spune Hancock. Iar Baies e, dupa cum trambita Regele Cioaba zilele trecute si…presupusul criminal de la Roma, Romulus Mailat. Adica, ati inteles, Mailat este roman.

    Ian F. Hancock, care este si presedinte al “International Romani Union” (in traducere, acordat, ar fi Uniunea Internationala a Romanilor!) ne mai explica ca “rrom, cu pluralul Rroma, este termenul adoptat oficial” de chiar Uniunea sa “pentru a se referi la oamenii de descendenta Romani”/Roma. Totusi, mai spune Hancock – care se descrie drept un Roma britanic si maghiar – “acolo unde populatia Roma are un nume al ei diferit, politica este sa se foloseasca acel nume” – deci sinti, zingaro, tigani, etc.

    Insa, intr-un autentic stil orwelian, studiul are, printre altele, si o solicitare apoteotica: “Pentru a schimba aceste lucruri, imaginea tiganilor/gypsy trebuie sa fie deconstruita si o alta mult mai corecta sa fie pusa in loc, in structurile birocratice ca si in manuale. Dintre toate observatiile sale deosebite despre umanitate, H.G.Wells avea dreptate cand spunea ca “istoria omenirii devine din ce in ce mai mult o cursa intre educatie si catastrofa”.

    Concluzii/Solutii:

    1. Inapoi la realitate: Se impune declansarea unei campanii internationale culturale – fara impostori – de tipul celei concepute de Nicolae Iorga si guvernele interbelice pentru definirea si impunerea valorilor romanilor in spatiul Europei.

    2. Apoi, daca denumirea tiganilor in Europa este Zigeuner in germana, Gypsy in engleza, Gitan in franceza, Gitano in spaniola, Cigány in maghiara, sau Zingaro in italiana, de ce am impune noi schimbarea oficiala a cuvantului tigan, cand chiar majoritatea tiganilor se gratuleaza cu acest apelativ? Daca insa acesta pare sa aiba conotatii peiorative, solicitam, in spiritul bunei conlocuiri, sa fim si noi intelesi ca nu vrem ca roman sa capete nuante similare. Asadar propunem sa fie adoptat un cuvant intrat in circuitul international prin intermediul limbii engleze: Gypsy.

    De altfel, chiar si Apelul lansat zilele acestea Romei de catre organizatiile tiganilor din Romania este titrat in presa straina drept un “Appeal to Stop Anti-Gypsyism”, nu anti-Roma, care ar suna si extrem de caraghios: ”Un apel catre Roma de oprire a actiunilor anti-Roma”.

    Daca reprezentantii de drept ai tiganilor din Romania – si nu maghiarul George Soros si grupurile sale de interese – vor cadea de acord sa purtam un dialog cinstit, aceasta este o propunere pe care le-o vom infatisa.

    3. Cu toate nemultumirile de rigoare si protestele zgomotoase care vor fi generate este imperios necesara revocarea obligativitatii folosirii inventiei rom/roma/romani in documentele oficiale ale Statului Roman, eliminarea ei acolo unde se mai poate si pastrarea cuvantului tigan (un parlamentar se gandise sa il scoata si din DEX!) sau a altui termen acceptabil atat pentru minoritatea in cauza cat si, evident, pentru majoritate.

    Pana la urma denumirea de “tigan” nu capata nuante peiorative decat atunci cand cei care o poarta fac fapte reprobabile.

    Si, daca apucam sa hacuim limba ce ne vom face cu opere ca “Tiganiada” lui Ion Budai Deleanu, “La Tiganci” de Mircea Eliade sau “Mica tiganiada” a romanilor frumosi si furiosi care invie chiar si din cenusa…

    ANEXE

    1. AFACEREA INCLUZIONATORILOR DE ROMI: sute de milioane de euro pentru Deceniul Soros de Incluziune a Romilor

    I-a intrebat cineva pe tigani daca vor sa fie “incluzionati”? * Integrarea romilor si dezintegrarea romanilor

    Problemele minoritatii tiganilor din estul Europei au fost remarcate aproape imediat dupa caderea comunismului. Extinderea Uniunii Europene a facut, normal, ca problemele tiganilor sa devina probleme comunitare.

    Nu aceeasi este si parerea Magdei Matache, director la Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii (Romani CRISS), asociatie care a incasat, intre anii 1994-2007, 350.000 de euro si 730.000 de dolari SUA pentru proiectele desfasurate. Matache, citata de Evenimentul Zilei, sustine ca solutia „problemei rromilor” nu consta doar in acordarea unei asistari sociale, ci in integrarea lor in societate. „Incluziunea sociala a rromilor nu s-a facut in Romania. Problema rromilor romani e, in primul rand, problema Romaniei, si apoi a Europei”, declara aceasta pentru cotidianul citat. Incluziunea, termen ce ar vrea sa insemne includerea, este insa, conform DEX, cu totul altceva, respectiv: “INCLUZIÚNE, incluziuni, s.f. 1. Particul? de metal str?in con?inut? în masa unui corp solid. ? Defect de fabrica?ie al unei piese, datorat prezen?ei unor incluziuni (1) sau unor particule metalice izolate în masa ei”. Cuvantul a devenit “la moda” dupa ce s-a lansat la Budapesta “Deceniul de Incluziune a Romilor”. Ideea acestui proiect de amploare pentru tigani a luat nastere in anul 2003, cu ocazia conferintei “Romii intr-o Europa care se extinde: Provocari pentru viitor”, “o initiativa regionala inspirata de George Soros”, dupa cum se prezinta pe site-ul Fundatiei Soros Romania. Decada a fost initiata in cursul conferintei de presedintele Open Society Institute – New York, George Soros si presedintele de atunci al Bancii Mondiale, James Wolferson.

    Integrarea romilor si dezintegrarea romanilor

    Nimeni nu i-a intrebat insa pe tigani daca vor sa fie “incluzionati”. Daca ar fi sa urmarim legislatia UE – conform careia si intreprindem acest demers de aparare a romanismului – tiganii trebuie sa se bucure de dreptul de a-si prezerva propria identitate. Daca aceasta este cea nomada si traiul liber, cum poate fi considerata integrarea/incluziunea lor – practic o integrare fortata in masa -, o optiune democratica pentru care se cheltuiesc zeci de milioane de euro anual? Aceasta dovedeste de fapt ca scopurile acestui program de anvergura sunt cu totul altele: nu integrarea romilor ci, in cazul nostru, dezintegrarea romanilor.

    In programul Soros au intrat la comanda Romania lui Ion Iliescu si Adrian Nastase, Bulgaria, Ungaria, Croatia, Republica Ceha, Slovacia, Macedonia si Serbia care au adoptat prima declaratie comuna in care s-au angajat sa imbunatateasca conditiile de viata ale tiganilor.

    Este foarte greu de spus care sunt banii alocati pentru Decada, semnaleaza Divers.ro. Intr-un interviu acordat agentiei de presa Mediafax, George Soros a declarat ca organizatiile pe care le finanteaza vor cheltui, in total, pentru programele si initiativele Decadei, in jur de 70 de milioane de dolari. Sursa principala de finantare ar trebui sa fie insa bugetele nationale, opina Divers.ro. Una dintre putinele intiative de implementare a Deceniului de incluziune despre care se stie exact ce buget are este Fondul pentru Educatia Rromilor (Roma Education Fund). Creat in decembrie 2004, REF are la dispozitie circa 42 de milioane de dolari (bani obtinuti de la diversi donatori), din care 5-6 milioane vor fi trase anual pentu finantarea programelor de imbunatatire a nivelului de educatie a rromilor, informeaza Asociatia de Investigatii Media in Balcani. Pentru anul 2007 Roma Education Fund a alocat 2.722.000 de euro pentru proiecte care sa sprijine educatia tiganilor din Romania.

    Romania a aprobat in anul 2001 Hotararea de Guvern 430 privind Strategia de Imbunatatire a Situatiei Romilor, iar Mariea Ionescu, presedinta Autoritatii Nationale a Romilor (ANR), s-a plans permanent ca fondurile alocate de guvern pentru indeplinirea Planului general de masuri sunt aproape inexistente. “Alocarile bugetare romanesti au constituit numai contributii la programele PHARE ale Comisiei Europene” declara Mariea Ionescu, pentru Transitiononline. Insa fondurile au fost substantiale: in 2001 Phare a furnizat 7.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.330.000; in 2002 Phare a furnizat 6.000.000 euro si Guvernul Romaniei 1.600.000; in 2003 Phare a furnizat 9.000.000 euro si Guvernul Romaniei 2.300.000; in 2004 Phare a furnizat 8.500.000 euro si Guvernul Romaniei 1.000.000.

    Cum fura ungurii pozitiile tiganilor

    De-a lungul anilor s-a observat insa ca responsabilii de fonduri si acaparatori ai “marcii“ minoritatilor, in loc sa fie cei mai defavorizati, tiganii, au fost ungurii. Pe langa faptul ca maghiarii au fost cei care au ocupat constant pozitiile de conducere ale Departamentului Guvernului pentru Relatii Interetnice si ale celor pentru minoritati din cadrul ministerelor si altor agentii guvernamentale, administrand si fondurile acordate, un alt caz este cel al Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii. CNCD a fost infiintat chiar in baza Strategiei de Imbunatatire a Situatiei Romilor, elaborata in 2001, in care se prevedea “includerea de reprezentanti ai romilor in aceasta structura”. Din componenta Colegiului Director fac parte urmatorii: Csaba Ferenc ASZTALOS, Corina Nicoleta COMSA, Dezideriu GERGELY, Istvan HALLER, Gheorge IONITA, Dragos Tiberiu NITA, Anamaria PANFILE, Paula Roxana TRUINEA, Ana Monica VASILE, conform site-ului CNCD. Dupa cum se observa, din 9 membri 3 sunt de etnie maghiara, deci 33%. Aceasta cu toate ca procentajul de unguri in Romania este de 6,6%, conform recensamantului din 2001 aflat pe site-ul MAE. Ca atare, pentru a se respecta acest procent, in cadrul Colegiului Director al CNCD ar fi putut fi permisa prezenta unui singur cetatean roman cu ceva origini maghiare. In lipsa de reprezentant, Romani Criss l-a desemnat pe maghiarul Istvan Haller, care este si co-presedinte al Ligii Pro-Europa impreuna cu Smaranada Enache, sa reprezinte si romii.

    Strategie defectuoasa: discriminarea pozitiva se intoarce impotriva tiganilor

    Tot in cadrul aceleeasi Strategii guvernamentale pentru romi s-a elaborat si baza pentru asa-numita “discriminare pozitiva”. Astfel, la capitolul D. Sanatate, Punctul 8, se cere: “Cresterea numarului de cadre medicale provenite din etnici romi, prin alocarea de locuri speciale pentru studentii romi in invatamantul medical de stat”. Si, la Capitolul H) Educatie, se stipuleaza, printre prioritati: “7. Adoptarea de masuri legislative in sprijinul romilor, in scopul acordarii de facilitati in domeniul educatiei pentru romi si din perspectiva promovarii romilor in posturi ale administratiei scolare (directori de scoli si inspectori scolari). 8. Acordarea in continuare de facilitati si de locuri subventionate speciale pentru tinerii romi care doresc sa urmeze colegii universitare si facultati. “ Si, la punctul 11: “Stimularea accesului la educatie prin asigurarea gratuit a unei mese pentru toti elevii din ciclul primar si secundar” – (Asta ca sa aflati cand si cum s-a hotarat de fapt “Cornul si laptele”). In tot cazul, revenind la masura facilitatiilor acordate in invatamentul superior de stat, respectiv desemnarea unor locuri speciale pentru romi, se observa ca aceasta provoaca de fapt serioase probleme in dezvoltarea naturala a tinerilor tigani si se intoarce chiar impotriva minoritatii favorizate. Astfel, s-a relevat ca, pe langa dezinteresul constatat pentru ocuparea acestor locuri rezervate, tinerii romi, lipsiti de spiritul competitiei, nu reusesc sa se ridice la inaltimea asteptarilor creandu-se practic, din start, un handicap major care poate duce apoi la abandonarea studiilor.

    Pe langa aceasta, masura este anti-democratica si discrimineaza majoritatea, prin blocarea accesului la educatie in mod echitabil al tuturor tinerilor, indiferent de sex, rasa sau altceva.

    ANEXA 2. Romanii si romii in viziunea unui “Consilier Superior” la Agen?ia Na?ional? pentru Romi

    Degenerarea terminologiei romi/romani este luata in bascalie, pe site-ul Agentiei de Monitorizare a Presei (al ofiterului de presa Mircea Toma) de Dan Oprescu, un fost turnator al Securitatii si membru de baza al Grupului pentru Dialog Social, deconspirat de presa si CNSAS, dar pripasit in continuare la Guvern, Oficiul National pentru Romi (vezi site-ul http://www.rroma.ro/romanian/ – o alta dovada a generalizarii confuziei)

    Iata ce ne spune Oprescu, “la misto”, in textul de mai jos: “Romanii (de data aceasta este vorba de natiunea romana – nota ACM) sunt o inventie relativ recenta; mai exact, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, cativa intelectuali …au creat cuvantul roman…”

    Cu alte cuvinte, de ce n-am crea si noi, tiganii, un nou cuvant, asemanator?

    “Dan Oprescu

    doctor in filosofie … sa nu creada strainii ca sintem tigani!

    (Note despre o anumita prostie nationala)

    Cam de un veac si jumatate, pare sa se fi instalat in imaginarul nostru colectiv o spaima aproape unanima: sa nu creada “lumea” (i.e.: strainatatea, Europa, civilizatia, ungurii etc.) ca romanii sint tigani (sau altfel spus, sa nu se creeze, Doamne fereste!, vreo confuzie intre termenii de roman si rom). Chestiunea reflecta, pe de o parte, nesiguranta identitara romaneasca, iar pe de alta parte imensa noastra capacitate de a plamadi mituri, ideologii care sa reprezinte compensatii “morale” pentru sirul nesfirsit de frustrari economice, geopolitice, militare, culturale s.a.m.d., frustrari pe care trebuie sa le induram zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa.

    Romanii – precum multe alte natiuni moderne — sint o inventie relativ recenta; mai exact, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, citiva intelectuali grupati in ceea ce se va fi chemat mai tirziu Scoala Ardeleana, au produs romanismul, si au creat cuvintul roman, spre a arata lumii intregi ca “noi” nu sintem doar niste serbi, niste iobagi, niste sclavi, niste rumini, ci ca ne si tragem din neamul imparatesc al romanilor, neam care odinioara a stapinit “intreg Pamintul”. Tehnologia de producere a cuvintului a fost pe cit de simpla, pe atit de ingenioasa: s-a luat o oarece vorba (rumin, care nu inseamna altceva decit taran), s-a trecut o litera intr-alta (“u” in “o”), iar apoi a inceput delirul (bazat, totusi, pe un fapt incontestabil: caracterul in genere latin al limbii noastre). Povestea nu este unica in zona aceasta, a Europei Central-Rasaritene (sau, cum a spus Fernand Brodel, in “partea cea rea a Europei”), pentru ca la fel vor fi facut si altii (ungurii, slovacii, ucrainienii etc.), si tot sub influenta intelectualilor “uniati” (la noi, asa-numitii greco-catolici), care studiasera la Universitatea Sapienza din Roma. Evident, bietii carturari ai Scolii Ardelene nu si-au imaginat ca mai exista, prin Europa, o etnie cu un nume periculos de apropiat de cel inventat de ei: romii, cunoscuti indeobste drept tigani.

    In conditiile in care romanii nu au, si nici nu au avut niciodata, o parere foarte buna (sau macar una foarte hotarita) despre ei insisi, a fost numai foarte firesc sa se ajunga la situatia in care s-a negat existenta romilor, sub pretextul ca acestia nici nu ar fiinta; in schimb, existau, pe de o parte, romanii, urmasii Romei imperiale (si, implicit, si a celei republicane), si tiganii, pe de alta parte, o etnie in principiu de sub-oameni (doar asa se putea explica indelungata perioada de sclavie – poreclita si robie — , de peste 500 de ani numai in Tarile Romane, adica in Rasaritul si Sudul actualei Romanii), dar careia i se pot recunoaste anumite calitati secundare, cum ar fi talentul muzical, pitorescul etc.

    Mai tirziu, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-a inventat pina si o litera noua: a din a, odata cu trecerea de la alfabetul kirilic la cel latin (oarecum in maniera in care, dupa Decembrie 1989, s-a inventat cuvintul ‘rrom’). In definitiv, a continua sa scriem cu litere kirilice ar fi fost rusine mare, da’ mare de tot.

    Prima perioada comunista a Romaniei, cea de pina la moartea lui Stalin, a adus cu sine si o anumita (re-)slavizare a ortografiei oficiale; astfel, s-a renuntat la i din a, iar numele tarii era Republica Populara Romina, sau, pe scurt, Rominia. Mai tirziu, in perioada embrionara a comunismului national (sau, mai bine spus, a national-comunismului), perioada lui Dej, a fost reintrodus (pe monezi, bancnote etc.) a din a, lucru ce a fost, apoi, continuat pe toata durata perioadei ceausiste (si subzista si in prezent). Dupa 22 decembrie 1989, Academia Romana a initiat procesul remitologizarii latinist-moderate a ortografiei oficiale, cu numeroase cazuri de inadecvare hazlie; aceasta “reforma” nu face, insa, obiectul rindurilor de fata.

    Dupa 1970, Ceausescu, prin Ministerul de Externe, a inceput o veritabila campanie internationala pentru a schimba denumirea tarii noastre, asa cum apare ea in felurite limbi straine (Roumanie, Rumania, Rumanien, Rumunsko, Rumunia etc….), in sensul renuntarii la “u” in favoarea lui “o”, resimtit ca fiind mai imperial, deci mult mai potrivit cu ambitiile lui Ceausescu, ce se socotea urmasul lui Burebista si prietenul Sahinsahului. Nu a reusit sa faca asa ceva, decit – partial – in englezeste, si asta numai datorita americanilor, care la ONU (dupa ce vor fi zimbit la auzul cererii diplomatilor nostri), isi vor fi spus; “De ce nu? Daca ei o vor…”, si asta s-a si intimplat. Mai conservatori (si, s-ar cuveni adaugat, cu mai mult bun-simt), britanicii au incercat sa ne convinga sa renuntam la nastrusnicia cu Romania, dar fara succes; in orice caz, pina in zilele noastre, unele reviste britanice (ca, de pilda, “The Spectator”) utilizeaza consecvent grafia “pre-ceausista”, cea cu Rumania. De altminteri, in perioada dintre cele doua razboaie mondiale, si tot in America, si-a facut loc, in citeva ocazii, grafia de tranzitie Roumania, reprezentind un soi de compromis intre grafia frantuzeasca si cea britanica.

    Pe cind Teodor Melescanu era ministru de externe intr-una dintre primele guvernari iliesciene, a produs un document (sub forma unui Memorandum – vestitul cu nr. H(03)/169 si nr. 5/390/NV din 31 Ianuarie 1995 — insusit de catre Primul Ministru Nicolae Vacaroiu, prin care se propunea utilizarea consecventa a termenului de tigani si evitarea, la fel de consecventa, a celui de romi, pentru a nu crea cine-stie-ce confuzii in cercurile internationale; iata citeva citate caracteristice – inclusiv pentru agramatismul autorilor — din acest document: “Confuzia care se creeaza, in special la nivelul opiniei publice internationale este si o posibila identificare a romanilor in general cu membrii acestei etnii. Ea a fost initiata si intretinuta in asociere si in urmarirea acelorasi obiective cu unele ‘teorii istorice’ ungare si austriece care prezinta pe romani ca tragandu-se din tiganii adusi de romani in timpul ocupatiei Daciei, precum si numeroasele stiri, relatari si imagini in presa si mijloacele audio-vizuale de informare in masa internationale din ultimii ani, privind tiganii din Romania aflati prin Europa in ipostaze negative.” Finalul documentului este aproape apoteotic: “Avand in vedere confuziie create la adresa poporului roman si a Romaniei, a romanilor in general, prin folosirea in loc de cuvintele ‘tigan’, ‘tigani’, ‘tiganesc’ a termenilor de ‘rom’, Roma’, ‘Romani’, ‘roman’, ‘romanis’ apare ca evidenta necesitatea ca organele oficiale romane sa foloseasca terminologia utilizata in conventiile si documentele internationale ale ONU, Consiliului Europei si OSCE: tigan – in limba romana, gipsy – in limba engleza, gitan/tsigane – in limba franceza, tsigan – in limba rusa, zigeuner – in limba germana, zingaro – in limba italiana, gitano – in limba spaniola, etc.” Dupa cum precizeaza o Nota MAE din anul 2000, “reactia liderilor tigani a fost extrem de violenta, motiv pentru care s-a ajuns la un compromis, respectiv folosirea cuvantului ‘rrom’ pentru a se evita confuziile etimologice.”

    Abia ministrul de externe Petre Roman, in Februarie 2000, a produs un contra-Memorandum (nr. D2/1094 din 29.02.2000), insusit de catre Primul Ministru Mugur Isarescu, potrivit caruia, totusi, romilor nostri sa li se spuna, de preferinta, romi, in paralel cu utilizarea si a altor formule (precum: Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma/Sinti, romi/tigani), in conformitate cu anumite prevederi ale unor organisme internationale. Totodata insa, mai multe documente oficiale ale MAE subliniaza raspicat faptul ca doar presiunea societatii civile a facut sa se renunte la Memorandum-ul lui Melescanu: “Sub presiunea reprezentantilor unor asociatii de tigani (‘Romani Criss’, ‘Aven Amentza’, ‘Partida Romilor’, ASTRA-SATRA) si a organizatiilor internationale (Consiliul Europei, OSCE s.a.), Ministerul Afacerilor Externe este pus in situatia de a-si reconsidera pozitia fata de recomandarea utilizarii in documentele oficiale a termenului de ‘tigan’.” Nimic (nici chiar minciuna) nu este de lasat la o parte daca e in pericol insasi natiunea; citez, din acelasi document MAE (sublinierea apartine autorilor textului): “Mentionam totodata ca in actualele pasapoarte ale cetatenilor romani apare la rubrica ‘cetatenie’ cuvantul ‘rom’, ceea ce duce la confuzii regretabile pentru identitatea cultural-istorica atat a romanilor, cat si a tiganilor.”

    Tot Memorandum-ul lui Petre Roman contine si urmatorul pasaj, deosebit de semnificativ: “MAE se declara fidel respectarii dreptului fiecarui grup la auto-identificare, drept consfintit in documentele internationale la care Romania este parte (Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale) si in legislatia interna (Legea recensamantului).”

    In definitiv, este limpede ca romilor le putem spune oricum (ingerasi, de pilda); daca realitatea nu se va schimba, intr-o perioada rezonabila de timp, daca romii de la noi vor ramine asa cum sint ei acum – atunci pina si vorba ingerasi va deveni ceva peiorativ; cam asa se va fi intimplat, dupa 1950, cu succesivele denumiri “politically correct” date negrilor in SUA …

    Actualmente, cu majora exceptie a lui Lucian Boia & Co. (aici se includ nume precum cel al lui George Voicu), nimeni nu pare sa mai puna sub semnul intrebarii normalitatea denumirii poporului si a tarii, desi cred ca n-ar strica asa ceva, macar in calitate de bijbiiala, daca nu chiar de studiu serios.

    A scrie cuvintul ‘rom’ in grafia sui generis de ‘rrom’ este inca o dovada a (limitelor) imaginatiei romanesti actuale; desigur, autorii acestui declarat “compromis” nu au intrevazut hazul caragialesc al acestui nou termen. Evident, ar fi de prisos sa se mentioneze ca, in afara de complexele romanilor, nu exista nici o alta motivatie (istorica, lingvistica, etimologica etc.) pentru a utiliza ‘rr’. Iar aceste complexe sint ceva cu un caracter ideologic apasat.

    Vreme de mai bine de trei ani de zile m-am invrednicit sa fiu seful Oficiului National pentru Romi, din cadrul fostului Departament pentru Protectia Minoritatilor Nationale; cartea mea de vizita, in englezeste, preciza faptul ca aveam functia de Head of National Office for Roma. De unde si destule confuzii, cele mai multe amuzante; era, de pilda, ceva obisnuit sa mi se ceara “vize pentru Roma” (aici, Roma era luata in sensul de capitala a Italiei, de sediu al Sfintului Scaun etc.…). Pe aceeasi carte de vizita, pusesem sa se scrie si faptul ca apartineam de Government of Rumania, iar multi colegi de la Guvern credeau ca, pur si simplu, s-a gresit; ei bine, nu se gresise defel!

    Bucuresti, 21 Ianuarie 2001″

  5. Concediaza-ti seful! said

    am March 6 2009 @ 10:54 am

    “Deja exista o petitie semnata de aproximativ 12.000 persoane unde se explica in mare parte scopurile si adevarul asupra acestor termene.”

    cam asa si-a justificat si Hitler actiunile, sustinand ca are mii de sustinatori (si chiar avea), dar nu mentiona ca acestia erau membri brain-washed ai partidului national-socialist

    iar “Domnul Colonel Vasile Zarnescu” cred ca a studiat Mein Kampf in profunzime

    mi-e sila de obtuzitatea romanilor, sincer

    domnule Iulian,

    dumneavoastra ce aveti a zice?!?!

  6. Sebastian said

    am March 6 2009 @ 10:56 am

    Ce probleme grave avem !
    Sa ii ia dracu pe toti !
    Ne-am senilizat cu totii!
    Oameni buni suntem in cel mai mare cacat din ultimii 50 ani si noi vorbim de drepturile minoritatilor ?
    Sunt 3 familii care o sa ajungem in strada pentru ca un danez smecher s-a gandit ca poate sa nu isi plateasca facturile . Cinci copii o sa ajunga sa cerseasca iar doi dintreei sunt nenascuti inca .
    Va multumesc domnu’ senator si multumesc statului astuia tampit !
    Drept ajutor blocati conturile firmelor in loc sa le ajutati sa iasa din acest rahat ( macar pe cele viabile ).
    Ce mai protectie din partea statului caruia ii platesc taxe si impozite !Ma tineti 2 ani cu un proces care a-r trebui sa se termine in 2 saptamani!Si asta de ce ? Protejati doar drepturile bogatilor ?
    Si acum luam atitudine pentru sau impotriva minoritatilor !
    Gura si treceti la munca !
    Nu va convine duceti-va in UE si plangeti-va la curtea drepturilor omului !
    Este ata de simplu !
    Ei nu ii vor si nici noi nu ii vrem ! Vreti sa le aparati drepturile ? OK! Tinetii la voi acasa !

    Nu mai vreau sa platesc taxe si impozite pentru tigani !
    Gata! Ajunge cat au stat pe ajutoare de la stat !Ajunge cat au furat! Constant isi bat joc de noi !Stiu cel putin 10 firme tiganesti care nu platesc impozite !Si le merge!
    Nu vreau decat sa imi transform munca in ajutor pentru copii mei !Nu vreau sa mai tin 2-3 puradei din banii mei!

  7. Gelu said

    am March 6 2009 @ 11:39 am

    La ora la care scriu acest text erau 13631 semnaturi si numarul crestea la fiecare 30 secunde !!! Bravo Romania !

  8. ODOACRU said

    am March 6 2009 @ 11:47 am

    din pacate sebastian are o mare dreptate

  9. ROMANIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (5) | AlterMedia România (fondat? 2002) said

    am October 18 2010 @ 1:55 am

    […] http://www.urbaniulian.ro/2009/03/05/in-legatura-cu-petitia-rromtigan/; Gabriela Antoniu, «Propunere Jurnalul Na?ional: “?igan” în loc de […]

Comment RSS · TrackBack URI

Lasa un comentariu

Nume: (Obligatoriu)

eMail: (Obligatoriu)

Site:

Comentariu: