Deciziile legislative in 2008 au clarificat unele aspecte, dar au produs si multa confuzie in industria de colectare .

In 2008 am fost martorii unei varietati de decizii ale Instantelor de judecata americane care au ajutat la formarea jurisprudentei cu privire la colectarea debitelor. Din multitudinea de probleme, 5 ies in evidenta ca fiind relevante pentru colectorii de debite:

1. Confuzia cu privire la mesajele lasate continua

O mare parte din deciziiile instantelor pe tot teritoriul tarii au stabilit ca, in conformitate cu FDCPA [ legea federala americana a colectarii debitelor ] , colectorii trebuie sa-si dezvaluie identitatea si sa mentioneze clar scopul apelului telefonic, atunci cand lasa mesaje consumatorilor. Teoria din spatele acestor decizii este ca un mesaj lasat unui consumator, cu privire la colectarea unui debit, fie ca acest mesaj solicita eturnarea apelului telefonic sau altceva, este considerat o comunicare conf.Sectiunii 803(2) a FDCPA, pentru ca msajul transmite informatii cu privire la un debit "in mod direct sau indirect". Pana la acest moment, un caz in instanta in Oklahoma a stbilit ca un mesaj nu este o comunicare conform FDCPA daca nu dezvaluie informatii cu privire la un debit.

Colectorii de debite au insistat in mod constant asupra faptului ca cererea ca orice colector sa indeplineasca cerintele conf. FDCPA cu privire la dezvaluirea identitatii si a scopului contactarii, oricand un mesaj este lasat in casuta vocala sau pe robotul telefonic al consumatorului, prezinta un grad ridicat de risc al dezvaluirii tertelor parti implicate, astfel incalcand alte prevederi ale FDCPA. Districutul de Sud al Californiei a expus recent problema- 22 de colectori de debite care au incercat sa initieze o colectare de debit, lasand un mesaj consumatorilor.

In cazul Berg vs Merchants Association. Collection Division, Inc., intrebarea relevanta ridicata in fata instantei a fost daca se aplica sau nu la un mesaj lasat consumatorului interdictiile cu privire la dezvaluirea tertelor parti .Mesajul in discutie continea mentiunea ca scopul sau este colectarea unui debit, insa indica oricui altcineva in afara de consummator, sa se deconecteze (sa nu asculte mesajul).

Colectorul a argmentat ca Sectiunea 805(b) nu se aplica unui mesaj vocal lasat la domiciliul debitorului pentru ca, colectorul nu comunica unei terte parti nimic si in mesaj era inclusa avertizarea ca oricine altcineva in afara consumatorului trebuie sa nu mai asculte mesajul, sa se deconecteze. Instanta nu a fost de accord, gasind ca avertizarea din mesaj nu scotea mesajul in sine de sub incidenta restrictiilor asupra comunicarilor cu terte-parti.

Instanta a stabilit ca un colector poate incalca prevederile Sectiunii 805(b) daca lasa un mesaj pentru un consumator atunci cand este constient ca mesajul poate fi ascultat si de altii. Instanta a notat ca avertizarea de deconectare ( sau a nu mai asculta mesajul)  ar putea convinge pe altii sa nu mai asculte mesajul, insa nimic din continutul acestui mesaj nu avertizeaza consumatorul sa nu-l asculte in prezenta altora. Instanta a stabilit si ca "acordul prealabil dat de consumator direct colectroului de debite" nu este acordat in conditiile in care o terta parte, sau consumatorul in prezenta unei terte parti, continua sa asculte mesajul in ciuda avertizarii. Prin urmare, Instanta a stabilit ca s-a inaintat o cerere conform Sectiunii 805(b) si i-a refuzat dreptul colectorului la inchiderea cazului.

Instanta a notat ca verdictul sau va ingreuna misiunea unui colector de a respecta prevederile Sectiunilor 805(b), 806(6) si 807(1) la lasarea unui mesaj in casuta vocala a unui consummator. Totusi, instanta nu a gasit nici un motiv sa indreptateasca un colector sa foloseasca mesaje vocale si a notat ca un colector are si alte metode de a contacta un consummator, inlusiv e-mailul, contactarea directa si conversatia directa prin telefon.

Ca raspuns la decizia Breg, ACA International a emis un comunicat pe 7 Nov. 2008, informand  membrii ACA in legatura cu noua decizie si oferind sugestii cu privire la noi intrebuintari ale limbajului in mesajele lasate consumatorilor.

Colectorii de debite sunt totusi frustrati cu privire la problema lasarii mesajelor, si a devenit destul de clar ca numai o solutie legislativa este varianta cea mai buna pentru solutionarea disputelor ce se invesc in mod constant in industrie.

2.Verdictul declarativ al FCC cu privire la TCPA……daramat si apoi repus in vigoare

TCPA (Actul de protectie al consumatorului cu privire la contactarile telefonice) din 1991 interzice tuturor partilor sa utilizeze un sistem de apleare automata sau mesaje preinregistrate pentru a apela un numar de telefon al unui consumator fara a obtine acordul prealabil expres de a efectua asemenea contactari. In Ianuarie 2008, Comisia Federala din domeniul comunicatiilor (FCC) a emis un verdict declarativ menit sa clarifice cum poate acorda o persoana acordul expres de a fi contactat pe numarul de mobil prin apelare automata sau mesaj preinregistrat daca dezvaluie in mod voit numarul sau de telefon  partii apelante. In particular, FCC noteaza ca furnizarea unui numar de telefon mobil unui creditor, ca parte a unei solicitari de credit, ar constitui acordul prealabil expres dat de persoana pentru a fi contactata la numarul respectiv.

In Mai 2008, totusi, Districul de Nord al Californiei, in cazul Leckler vs CashCall, a respins verdictul declarativ, concluzionand ca interpretarea data de FCC frazei "acord prealabil expres" a fost "in mod clar contrar limbajului simplu din statut, nerezonabil si, prin urmare, nu poate fi luat in considerare.:

Prin intermediul Comitetului de administrare a fondurilor in domeniul legal, ACA a apelat, prin MAP (Programul de sevicii avocatiale pentru membri), la serviciile avocatului David Kaminski de la Carlson & Messer LLP din Los Angeles si la consilierul Andrew Beato of Stein, de la Mitchell& Mezines din Washington, D.C, pentru a-si  coordona efoturile alaturi de apararea CashCall si a dezvolta cea mai buna startegie de atac a verdictului din Mai 2008 din dosarul Leckler vs CashCall.

Avocatul apararii a argumentat ca instanta nu avea jurisdictia de a revizui verdictul declarativ al FCC, in conformitae cu Actul Hobbs, care da Curtilor de apel federale jurisdictie exclusiva de a revizui sentintele finale ale FCC.

Ca urmare a acestui efort concentrat, pe 21 Nov. 2008, instanta a descoperit ca nu are autoritatea necesara de a revizui vedictul declarativ in conformitate cu Actul Hobbs, al FCC din 4 Ian.2008. Instanta a respins motiunea reclamantului, reaproband decizia luata in 20 Mai 2008, conform careia este de acord cu interpretarea FCC cu privire la acordul expres dat anterior contactarii. Ca urmare a faptului ca decizia din dosarul Leckler vs CashCall a fost anulata, verdictul declarativ al FCC din 4 Ian. 2008 cu privire la interpretarea "acordului expres dat anterior" ramane intact.

3.Cine va semneaza scrisorile de colectare?

A 3-a Circumscriptie judiciara a concluzionat in 2008 ca notificarile de colectare care ofereau posibilitatea  solutionarii amiabile pentru consumatori si care erau semnate de managerii superiori ai agentiilor nun u erau false sin u induceau in eroare. In cazul Campuzano-Burgos vs Midland Credit Management Inc., consumatorii au primit oferte de solutionare amiabila semnate de vice-presedintele si presedintele agentiei acuzate. Managerii nu erau implicati personal problema colectarii debitelor aflate in discutie, iar consumatorul a presupus ca semnaturile lor erau false si induceau in eroare, conform FDCPA.

Instanta districuala a stabilit ca scrisorile incalcau actul pentru ca semnaturile directorilor sugerau faptul ca prsoanele cu autoritate decizionala din firma erau in fapt cei care supervizau activitatile de colectare a debitelor.

A 3-a Circumscriptie judiciara a stabilit ca scrisorile nu erau nici inselatoare, nici false si nici nu induceau in eroare. In primul rand, formatul scrisorilor nu semana cu scrisoarea traditional de notificare pentru plata debitului, ci furnizau doar o oferta de solutionare. In al 2-lea rand , nu erau de la acuzat si nici de la directori in nume personal. In ultimul rand, sic el mai important pentru membrii MAP, instanta a refuzat analogia curtii distrituale dintre scrisorile semnate de directori si cele sembate de avocati. Curtea a accentuat faptul ca FDCPA cere mai multa atentie in verificarile facute de avocatii colectori de debite pentru ca fiecare consumator raspunde in mod diferit la primirea respectivelor scrisori. Nu acelasi lucru se poate spune cu privire la scrisorile care au semnatura unui director, dar care vin, si sunt autorizate de compania acuzata.

4. Raspunderea  pentru comunicarile inexacte conform FCRA

Majoritatea instantelor au stabilit ca un consumator nu are un caz solid pentru a actiona impotriva unui furnizor de date pentru ca a incalcat prevederile Sectiunii 1681s-2(a) ale FCRA (Documentul cu privire la raspunderea fata de validitatea informatiilor raportate). Sectiunea 1681-2(c) stabileste in mod explicit ca Sectiunile 1681n si 1681o ale FCRA nu se aplica unei incalcari a Sectiunii 1681s-2(a). A 4 Circumscriptie judiciara, in cazul Saunders vs Branch Banking  and Trsut Co al VA, a pus la indoiala necesitatea prevederilor conf. Sectiunii 1681s-2(a) si in cazul Sectiunii 1681s-2(b).

In cazul Saunders, cosumatorul a depus o notificare de contestare catre o agentie de colectare (CRA), care a inaintat contesatia acuzatei, un creditor care l-a imprumutat pe consumator si care urmarea restituirea unui imprumut pentru o masina. Creditorul a analizat contestatia, a verificat situatia contului in discutie, dar a uitat sa mentioneze ca este disputat. Consumatorul a presupus ca, creditorul a incalcat Sectiunea 1681s-2(b), nereusind sa raporteze contu ca fiind contestat si judecatorul a dat verdictul in favoarea consumatorului.

Acuzatul a facut recurs, solicitand instantei sa stabileasca daca un furnizor de date este obligat, cof. Sectiunii 1681s-2(b) sa semnaleze debitul ca fiind contestat, atunci cand acest furnizor primeste o notificare de contestare de la o CRA. In particular, acuzatul a argumentat ca obligatiile sale de a semnala un debit ca fiind contestat reies numai din Sectiunea 1681s-2(a)(3), care crere ca un furnizor de date sa raporteze un debit catre CRA ca fiind disputat daca, consumatorul contesta acest debit la o CRA. Ca urmare a faptului ca o actiune nu este valabila pentru incalcari ale Sectiunii 161681s-2(a), acuzatul a solicitat ca verdictul dat de instanta inferioara sa fie schimbat.

A 4-a Circumscriptie judiciara respins argumentatia acuzatului, notand ca asemnea argumente ignora impletirea Sectiunilor 1681s-2(a) si 1681s-2(b) ale FCRA. Instanta a accentuat ca prima subsectiune, Sectiunea 1681s-2(a), mentioneaza faptul ca furnizorii de date au indatorirea, in general, de a furniza informatii corecte si complete. Urmatoarea subsectiune 1681s-2(b), impune obligatia de a revizui informatiile furnizate anterior si de a raporta daca informatiile sunt incomplete si inexacte la primirea unei notificari de contestare de la o CRA.

Astfel, a 4-a Circumscriptie judiciara a stabilit ca Sectiunea 1681s02(b) cere furnizorilor de date sa verifice rapoartele transmise anterior pentru corectitudinea si acuraretea informatiei, dar nu pune bazele unor cerinte specifice cu privire la ce ar trebui sa fie raportat, pentru ca acele cereri sunt deja stabilite in sectiunea 1681s-2(a), iar solicitarile include marcarea unui debit ca fiind contestat.. Instanta  a afirmat conf. Sectiunii 1681s-2(b), ca un furnizor de date are datoria de a marca un cont/debit ca fiind contestat la primitrea notificarii de contestare de la o CRA. In conformitate, a 4-a Circumscriptie judiciara a sustinut decizia instantei districtuale.

Verdictul din cazul Saunders sugereaza ca nemarcarea unui debit ca fiind contestat ar putea fi considerat o incalcare aSectiunii 1681s-2(b).

5.Interpretabila eroare Bona Fide

Un numar de opinii judiciare s-au adresat apararii FDCPA cu privire la eroarea de bona fide din 2008. Trei, in particular, totusi, este cel mai probabil sa afecteze modul in care-si vor construi colectorii politicile si procedurile.

In primul rand, o decizie a Districtului de Nord al Georgiei a avertizat ca apararea prin invocarea erorii de bona fide se limiteaza la a proteja colectorul de debite de anumite solicitari ale consumatorului. In Edwards vs Niagara Credit Solutions Inc., consumatorul a sustinut ca acuzatul, colectoul de debite, a incalcat prevederile Sectiunilor 806(6) si 807(11) ale FDCPA atunci cand a lasat mesaje consumatorului. Mesajele se refereau la un aspect important, furnizand in nr. De dosar si solicitand returnarea apelului de catre consumator. Instanta a concluzionat ca s-a produs o incalcare a prevederilor FDCPA de catre colectorul de debite.

Colectorul de debite a invocat eroarea de bona fide in apararea sa, sustinad ca avea politici si proceduri care sa previna raspunderea conf. FDCPA. In particular, colectorul de debite a afirmat ca face parte din politica companiei ca apelantii ce lasa mesaje san u-si dezvaluiedentitatea si scopul contactarii, pentru a se proteja de raspunderea de a fi facut dezvaluiri catre terte parti conform Sectiunii 805(b). Instanta a respins argumentarea colectorului, stabilind ca un collector de debite nu se poate baza pe proceduri concepute pentru a evita incalcarea vreunei Sectiuni a FDCPA si a se apara de raspunderea incalcarii unor alte sectiuni.

Desi la prima vedere decizia din dosarul Edwards nu creeaza un precedent deosebit pentru alte cazuri, decizia chiar complica lucrurile in privinta lasarii mesajelor pe telefon consumatorilor de catre colectorii de debite.

In sfarsit, o decizie de la a 9-a Circumscriptie judiciara furnizeaza oarecare clarificari cu privire la increderea in informatiile furnizate de un client. In dosarul Reichert vs National Credit System, acuzatul si-a construit apararea invocand eroarea de bona fide sustinand ca s-a bazat pe un creditor si ca informatia provenea de la acesta. Acuzatul a spus ca s-a bazat pe informatile presupus corecte de la creditor tocmai penrtu ca acesta le-a prezentat ca fiind corecte si valide.

Instanta a respins argumentatia acuzatului, concluzionand ca a se baza pe acuratetea infornatiilor unui creditor nu este un procedeu in concordanta cu procedurile stabilite pentru evitarea greselilor si incalcarii reglementarilor. Pentru a se califica pentru intrebunitarea metodei apararii de bona fide, Instanta a afirmat ca, colectorul de debite trebuie sa mentina procedure si politici menite sa evite erori observabile, si colectorul de debite trebuie sa fie pregatit sa explice scopul si metodele de implementare ale acestor proceduri.


Urban I. Iulian
specialist in colectarea debitelor
member of American Lawyers Quarter
member of International Association of Commercial Collectors
member of Aca International