Cheltuieli in sectorul public pe timpul Guvernului Tariceanu
Anul trecut, deşi creşterea economică a fost de 7,9%, ea s-a irosit în cheltuieli bugetare iresponsabile făcute într-o perioadă care impunea tocmai prudenţă din partea guvernului de atunci. Aceste cheltuieli au dat naştere unui deficit bugetar uriaş, de 5,2%. Măcar dacă aceste resurse ar fi fost canalizate spre activităţi productive!
Din păcate, constatăm că aceşti bani au fost risipiţi pentru consumul de bunuri şi servicii şi pentru a crea inechităţi în rândul românilor.
Acum avem nevoie de solidaritate pentru a acoperi acest deficit şi pentru a nu genera şi amplifica fenomene profund negative ce pot fi cauzate de criza economică mondială.
Cele doua deficite înregistrate la finele lui 2008 - al balanţei de plăţi si al finanţelor publice - au sporit vulnerabilitatea la şocurile externe generate de înrăutăţirea situaţiei economice şi financiare internationale
În anul 2008, deficitul bugetar a ajuns la 5,2% din PIB, un nivel inacceptabil pentru o economie care a crescut cu aproape 8 procente!
Veniturile bugetare au fost supraestimate la nivelul de 37,2% din PIB, faţă de o execuţie de doar 32% din PIB, iar politica cheltuielilor publice excesive a agravat dificultăţile economice actuale şi a pus noul guvern într-o poziţie extrem de dificilă.
În ultimele luni ale anului 2008 s-au înregistrat vârfuri ale cheltuielilor făcute în perioada de până la alegeri, care au lăsat o moştenire de facturi neplătite de 7.7 miliarde le. Doar in ultimul trimestru al anului 2008, deficitul bugetar a fost de 16 miliarde de lei fata de 2 miliarde in trimestrul 3.
În octombrie, noiembrie, decembrie 2008 s-au cheltuit 4 miliarde de euro, ceea ce a dus deficitul de la 2 şi ceva la 5,2%. Cheltuieli care, din nefericire, nu au mers în investiţii, ci pe bunuri şi servicii şi pe cheltuieli de personal. Este o lecţie pe care actualul Guvern o ia foarte în serios.
Cheltuielile realizate peste nivelul resurselor disponibile nu au fost canalizate către activităţi productive, ci au fost orientate cu preponderenţă spre cheltuieli de personal şi cheltuieli cu bunuri şi servicii.
Cheltuielile de bunuri si servicii au inregistrat in anul 2008 cea mai mare dinamica de crestere din ultimii ani, de 32%, ajungand pana la 9 miliarde de euro.
În perioada 2005 – 2008 s-au dublat cheltuielile de personal si cheltuielile guvernamentale. Numărul persoanelor angajate la stat a crescut exponenţial, fără a creşte însă şi calitatea serviciilor oferite populaţiei (puneţi accentul pe faptul că structura birocratica s-a umflat mai ales in ultimii doi ani ai guvernării Tăriceanu, tot atunci au inflorit bugetarii de lux)
Ce îşi propune guvernul Boc
Un obiectiv fundamental, în acest moment, este asigurarea unei bune guvernări prin creşterea calităţii serviciilor publice. Guvernul va asigura un cod al procedurilor administrative care să desţelenească birocraţia şi să ofere căi simple şi directe pentru ca administraţia să fie eficientă, iar cetăţeanul să aibă acces la proceduri previzibile, ușor de înţeles. Echipa de la Cancelaria premierului va coordona în mod direct tot ceea ce înseamnă modernizarea serviciilor publice din România, cu sprijinul ministerelor de resort.
Sunt restrângeri legate de cheltuielile de personal. Nu neapărat politici care să vizeze concedierea oamenilor. Nu aceasta este politica Guvernului în acest moment, de a proceda la concedieri. Politica Guvernului este de a reduce cheltuielile cu personalul, de a reduce din obezitatea birocratică, în special a administraţiei centrale, care s-a dovedit pe alocuri şi în multe cazuri neperformantă.
Comparaţia cu mediul privat . De ce în mediul privat creşterile salariale au fost justificate pe temei de performanţă şi competitivitate ? De ce în mediul public au crescut salariile în unele sectoare bugetare de 3 - 4 ori - bugetarii de lux - fără să existe performanţă? Acest lucru trebuie să înceteze. Orice creştere salarială trebuie să fie însoţită de performanţă. Fără acest demers, nu vom face decât să accentuăm şi mai mult derapajele care există în acest moment în România.
Dacă vom merge în acelaşi ritm ca şi până acum, prin 2011, tot bugetul de stat va trebui să fie alocat pentru plata drepturilor salariale şi va avea zero lei investiţii în infrastructură şi în celelalte domenii. Este cazul ca şi România regula după care se plătesc şi salariile şi se acordă şi celelalte sporuri, premii, dacă este cazul, să fie performanţa. Dacă nu vom urma această politică, vom ajunge în 2011 să dăm tot bugetul de stat pe drepturi salariale, pe pensii şi pe componenta socială.
Vom avea o lege a salarizării unice a personalului bugetar, care să pună ordine în sistem, astfel încât să nu mai avem privilegiaţi, în raport de pilele pe care le-au avut în parlament sau în alte părţi. Fiecare categorie socială trebuie să aibă o recunoaştere în sistem, pe măsura performanţei, a pregătirii şi a muncii pe care o prestează pentru societate. (Asta va însemna, a spus astăzi premierul la o dezbatere a SAR, că unii nu vor mai avea creşteri salariale în următorii ani, pentru că au fost privilegiaţi în sistemele anterioare şi în perioada anterioară. Alţii vor avea o creştere accelerată a salarizării, pentru că trebuie repuși la locul lor în sistem, acolo unde li se cuvine. Adică trebuie ca acea categorie profesională să-şi recâştige locul în sistem, pe măsura contribuţiei la ceea ce înseamnă prosperitatea societăţii).
Guvernul are hotărîrea de a duce la bun sfârşit legea salarizării unice, care îşi propune, în primul rând, să facă un act de dreptate în sistemul public de salarizare. De asemenea, hotarîrea de a aduce, în sistemul public, regulile din sistemul privat.
---------------------------------------------------------------------------------------------
Provocarea acestui buget este de a se adresa acestor circumstante nefavorabile, de a instaura ordinea si stabilitatea finanţelor publice, de a creste productivitatea si competitivitatea economiei romanesti si de a-i proteja pe cei mai vulnerabili.
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
Lorelei said
am February 17 2009 @ 8:08 pm
CAPITALUL/RESURSA UMANA CEA MAI PRETIOASA INVESTITIE
Deciziile individuale de actiune strategica sunt determinate de capacitatea actorilor de a intelege si procesa informatia disponibila despre mediul social in care evolueaza, ca si de posibilitatile lor fizice de a transpune în practica deciziile luate. Educatia formala, abilitatile personale si starea de sanatate joaca un rol important în acest sens.
Capitalul uman consta în acele abilitati ale indivizilor care sunt caracteristice acestora si ramân aceleasi în orice mediu social, putând fi valorificate pe piata muncii, în schimbul unor resurse economice de orice tip. Capitalul uman este format din capital educational (abilitati dobândite de indivizi în procesul de instruire scolara, dar si în afara acestuia) si capital biologic (abilitati fizice ale indivizilor, sintetizate, cel mai adesea, prin starea de sanatate). Capitalul uman s-a dezvoltat ca si concept în economie, unde este privit, în special, ca „estimare a abilitatii unei persoane de a produce venituri prin munca”
CAPITALUL EDUCATIONAL se prezinta în doua forme distincte: pe de o parte, sunt abilitatile dobândite în urma participarii la sistemele educationale formale, cunostinte atestate prin diplome, pe de alta parte, sunt orice alte cunostinte si abilitati dobândite în cursul vietii, prin eforturi proprii, sau prin contacte cu experti în diverse domenii, finalizate cu câstiguri de cunoastere, în urma asimilarii
informatiilor primite prin interactiunea cu acestia. Pentru capitalul educational atestat prin diplome, problema masurarii la nivel individual nu este foarte spinoasa, chiar daca pot fi discutate diferitele metode utilizate: masurarea prin ani de scoala, prin grade de instructie etc. În schimb, educatia neformala produce stocuri de capital educational greu de estimat.
STAREA DE SANATATE ridica si ea probleme de definire si masurare. Nici economia, nici sociologia nu au produs masuri directe ale starii de sanatate, ci fie aprecieri subiective ale indivizilor, fie masuri monetare ale cheltuielilor pentru îngrijirea medicala. Capitalul biologic depinde, în mare masura, de cel educational, studiile relevând faptul ca indivizii cei mai educati opteaza pentru servicii medicale de calitate sporita, selectând alternativele cele mai adecvate pentru mentinerea sanatatii în parametri optimi.
Atât cheltuielile pentru educatie, cât si cele cu sanatatea pot fi privite atât ca investitie, cât si drept consum.
Problema delimitarii granitei între investitie si consum a preocupat, îndeosebi, economistii, fara a conduce însa la un consens total. În general, s-a impus tratarea capitalului uman ca investitie, abilitatile constituente ale capitalului uman putând fi utilizate, practic, oricând, în functie de mediul social si economic în care indivizii se pot plasa la un anumit moment.
Mai mult, investitia este una continua, tintind fie dezvoltarea (cursurile de perfectionare sau educatia continua, spre exemplu), fie mentinerea stocului de capital (consultatiile medicale periodice, de exemplu).
Guvernele joaca, fara îndoiala, rolul central în directionarea formarii si dezvoltarii capitalului uman. Bugetele publice sunt în general principalii finantatori, dar cheltuielile private, ale gospodariilor si firmelor, sunt si ele destul de importante. Beneficiarii dezvoltarii capitalului uman sunt, deopotriva, indivizii, firmele si societatea.
Investirea în capital uman, ca decizie politica cu importante efecte distributionale si de crestere, este conditionata de toate aceste aspecte.
Optiuni majore: decizia asupra nivelului optim de investire, pentru societatea în cauza si membrii sai; modul de repartizare a costurilor între bugetul public, gospodarii si firme/organizatii, toate parti beneficiare ale investitiei; alocarea optima a resurselor rare (precum accesul în învatamântul superior sau la cel prescolar, accesul la îngrijire medicala etc.), data fiind inegalitatea distribuirii beneficiilor; asigurarea echitatii în ceea ce priveste distributia beneficiilor investirii în capital uman; stabilirea procedurilor de monitorizare, masurare, evaluare si asumare a responsabilitatii pentru rezultatele investitiei pe termen scurt, mediu si lung.
Metodele de stimulare a investitiilor gospodariilor si firmelor în capital uman au în vedere, printre altele, informarea acestora asupra beneficiilor investitiei, reduceri de taxe si impozite pentru costurile dezvoltarii capitalului uman, recunoasterea diplomelor obtinute prin urmarea cursurilor de scurta durata sau a învatamântului deschis, impunerea transparentei pe piata muncii, astfel încât sa fie evidenta legatura dintre educatie si cunostinte – pe de o parte – si salarii, de cealalta .
Lorelei said
am February 17 2009 @ 8:11 pm
Pentru Romania, criza despre care se vorbeste este dusul rece de care economia avea nevoie pentru a intelege ca fara a produce valoare adaugata nu poate rezista.
Din pacate trebuie sa ne descurcam singuri (prin ridicarea nivelului de educatie/instruire/cultura, cercetare–inovare-dezvoltare, imbunatatirea starii de sanatate) chiar si in conditiile globalizarii.
Inertia si rezistenta la schimbare salasuieste in fiecare dintre noi reprezinta principala ingrijorare. Calea cea mai la indemana, solutia “tehnica” de revolvare a problemi: reducerile de personal/concedieri sau scaderea preturilor/reducerea costurilor.
Chirurgia estetica este rezolvarea problemelor “obezului”?
Trebuie sa apara schimbarea modelului de management, de business, a strategiei sau a culturii organizationale, de evaluare a performantelor pe baze reale si obiective.
Din pacate, nerezolvand problema schimbarii stilului de management, a businessului, a strategiei sau a culturii organizationale, trebuie sa se renunte la rutina si la obiceiurile care definesc zona de confort.
E greu, dar asta este singura modalitate de a evita crize ulterioare.
Cati lideri politici, manageri de organizatii gandeasc in astfel de termeni? Deciziile care implica schimbarea profunda, transformarea, se iau extrem de greu sau deloc.
Lege unica in sistemul pensiilor de stat-Pilonul I (Legea 19/2000)
Abrogarea legilor speciale-pensii de serviciu.
Garantarea unui randament minim al pensiilor private obligatorii-Pilonul II.
Nu sunt adepta statului providential dar promovarea unor strategii coerente pe termen lung-mediu-scurt (in domenii ca: educatia, sanatatea, agricultura)trebuie sa existe.
Lorelei said
am February 17 2009 @ 8:18 pm
Performata nu este dorita, nu promovam valorile reale. De ce la noi trebuie sa treaca ani ca sa aplici o idee care in alte tari functioneaza.
Partenerii ne apreciaza, ne sustin dar nu pot sa vina sa faca ce trebuie sa facem noi. Trist este ca daca cineva vine cu o idee unii cu salarii mari si munca putina nu stiu ce sa faca ca sa-l blocheze pentru ca n-a fost ideea lor desi nici tu n-ai descoperit America dar te informezi, studiezi si vrei sa arati lumii ca si romanii pot si nu sunt mai prejos decat altii sau lasa sa treaca cativa ani si iese in fata cu fosta propunere care este a lui de data acesta – nu-i timp irosit degeaba, in acest caz? De ce strainii ne respecta valorile, in timp ce noi …
Si ce daca ai invatat, ai muncit si esti performant daca nu esti din grupul lor nu ai nicio sansa sa promovezi, ramai ca furnica, cu munca …
Lorelei said
am February 17 2009 @ 8:23 pm
Competitivitea, productivitate = valoare adaugata, eficienta
MODERAT said
am February 18 2009 @ 8:01 am
@ lorelei
Teoria a devenit un slogan in spatele caruia fiecare culoare politica se ascunde si isi ascunde actiunile.
Cand il auzi acum pe tariceanu zici ca pana acum a fost la manastire si nu are nici cea mai mica vina ptr cea ce a facut, cand il asculti pe boc ai impresia ca poate face tot cea ce e prevazut in bugetul pe 2009. Amandoi mint, insa pe tariceanu il putem critica ptr ca am vazut cea ce a facut iar pe boc il putem suspecta doar, fiind vorba de actiuni ce urmeaza. Asta-i diferenta in acest moment.
Asociatia Clientilor Bancilor din Romania
http://acbdr.wordpress.com/
Elena said
am February 18 2009 @ 8:35 am
“Comparatia cu mediul privat”
Cred ca va fi o problema …. foarte spinoasa!!!! Am mai spus-o si cu alte ocazii, reiau problema si acum – o comparatie extrem de banala, dar care “ma bantuie”: acum vreo 10 ani in urma lucram in sistemul bugetar, pe o functie oarecare, nu are importanta. Nu era o functie cu grad de complexitate ridicat, dar era o functie care presupunea sa ai ceva in cap, sa fii constiincios si sa ai chef de munca. ACUM, pentru ceea ce faceam eu cu 10 ani in urma sunt angajate …. 6 persoane. E fara cuvinte.
loreta said
am February 18 2009 @ 1:35 pm
pt. tariceanu , cea mai buna cale de aparare este atacul . pe mine nu asta ma intereseaza neaparat , ci felul suspicios in care au fost “cheltuiti “banii nostri , rezultati , dupa cum s-a spus , din acea fabuloasa crestere economica .ce nu inteleg eu si am mai spus-o , toti stim intr-un fel sau altul ca acei bani au fost bagati in propriul lor buzunar , dar nimeni nu face nimic…nimeni nu trage la raspundere pe nimeni …dar pe ala care a furat un sac de cartofi sa dea copiilor sa manance l-a bagat 10 ani la inchisoare . unde este corectitudinea …? sau unde se aplica legea pt. toata lumea …?
adrian said
am February 18 2009 @ 5:51 pm
mai sus scrie: “Acum avem nevoie de solidaritate pentru a acoperi acest deficit ?i pentru a nu genera ?i amplifica fenomene profund negative ce pot fi cauzate de criza economic? mondial?.”
cu alte cuvinte hai sa ne sustinem reciproc!!!
Momentan IMM-urile sunt ingropate si desfiintate de stat si de cresterea tuturor taxelor si impozitelor si banicle stau la coada ca vulturii pentru a mai devora si resturile din cadavrele acestora.
Hai sa sustinem IMM-urile pentru ca ele vor sustine atat statul cat si o mare parte din populatie!!!
Daca mai continuati eforturile de a ne distruge o sa va dati seama ca v-ati furat singuri caciula!