Va descriu mai jos o mica intamplare petrecuta ieri in cartierul meu din Bucuresti (Domenii). Stiu ca textul e lung, dar va propun totusi sa il cititi, cred ca e ceva de invatat de aici.

De ani de zile vad trecand pe strada mea, periodic, diverse persoane care isi promoveaza, pe diverse cai, fie ca striga din rarunchi, fie ca te abordeaza peste gard cu insistenta, diversele servicii pe care le practica: colecteaza fier vechi, te scapa de gunoiul din curte, curata zapada de pe trotuar, ori alte cele. Pana de curand am ignorat aceste situatii; nu mai dau curs nici unei asemenea propuneri de cativa ani buni, de cand am acceptat oferta unui cuplu format dintr-un domn si o doamna f colorati ca haine si ca alura generala de a-mi lua ei gunoiul din tomberon, neridicat de vreo 3 saptamani, la acea data, de RASUB. Am negociat indelung si cu tot mestesugul meu tot mi-au luat o suma bunicica, apoi au descarcat gunoiul din tomberonul meu intr-al lor, unul nou, din plastic, pe roti, si dusi au fost. In aceeasi zi am aflat ca vecinilor de vis-a-vis le disparuse tomberonul nou, pe roti... Tot in aceeasi zi am asistat la infiintarea unei noi gramezi de gunoi la coltul strazii, gramada pe care cineva, nu se stie cine, o initiase, peste care, fiecare, in conditiile crizei provocate de RASUB, a adaugat ce mai avea in stoc prin curtea proprie.

Admit ca asemenea patanii au si partea lor hazoasa, neasteptatul si absurdul provoaca, involuntar, rasul. Ieri insa am participat la o intamplare in urma careia nu prea imi mai vine sa rad.Iata cam ce s-a intamplat:

Dis de dimineata suna interfonul de la usa de intrare a casei noastre, locuita de mai multe familii. Raspund si mi se propune o lucrare de inlocuire a unor jgheaburi la casa. Le spun ca nu ne intereseaza si sa plece cat mai repede din curtea noastra. Dupa 10 de minute imi suna la usa vecinul nostru, un domn mai in varsta, la pensie, intors din Franta unde practicase meseria de medic. Ne anunta ca a acceptat oferta unor persoane, care i-au sunat la interfon, de a ne repara un burlan care se desprinsese de curand de la locul sau, asa cum se vedea de fapt si din strada. L-au convins ca sunt profesionisti, au pus un burlan pe jos si s-au urcat cu picioarele pe el-marfa buna, nu s-a indoit. I-au si cerut un pret mai mult decat avantajos: 250 de lei pentru toata lucrarea. Imi exprim dezacordul, o lucrare de acest gen nu se face asa, in pripa, mai bine o discutam intre noi si angajam o firma ca lumea, nu niste necunoscuti care ne suna la usa. Ma imbrac in graba si merg la locul faptei. Surpriza: in cele cateva minute de cand fusese "contractata" lucrarea, un grup de vreo 6-7 oameni aproape o si ispravisera. Nu stiu cum au reusit dar se si urcasera cu o scara pe acoperis (imobil de 2 etaje), desprinsesera jgeaburile vechi si le inlocuisera cu unele noi, stralucitoare, acum lucrau la inlocuirea burlanelor de scurgere. Sesizez dezastrul, le spun sa se opreasca. Oameni insa lucreaza cu frenezie, din proprie initiativa pornesc la inlocuirea tuturor jgheaburilor. Incerc cu disperare sa ii stopez dar cei de sus nu aud, sunt pe acoperis, desi cei de jos le striga diverse mesaje in limba maghiara. In final ii amenint ca nu vor primi nici un ban, in sfarsit cei de sus inteleg sa se opreasca. Incep sa cer amanunte: cum se lipesc jgheburile? Le lipim cu cositor, domnu'. Sa vad cum faceti!. Adu ma lampa si cositoru' sa vada domnu'!. Da, au scule, daca tot am ajuns pana aici, cel putin incerc sa ma asigur ca ce se face este cat de cat bine. Ii avertizez ca nu se va achita nici un ban pana nu se verifica etanseitatea lipiturilor prin umplerea jgheaburilor cu apa. Ei sunt de acord. Intreb cat dureaza pana termina, imi spun ca vreo 20 de minute. Mari mesteri! Revin dupa 20 de minute, ma uit cu scepticism la vecinul meu care este mandru de ce se realizase atat de bine, repede si convenabil. In mintea mea, luata prin surprindere de aceasta navalnica desfasurare de evenimente, apar si mai serioase semne de intrebare atunci cand ni se propune continuarea lucrarii pentru intreaga casa la un pret si mai mic: 230 lei. Intreb: cum adica, lucrati mai mult si cereti bani mai putini? Sigur vorbim de costurile totale, pentru toata lucrarea? Da, mi se raspunde. Insist asupra detaliilor. Urmeaza noi schimburi de mesaje intre ei in limba maghiara, ocolesc raspunsul cu abilitate. Le cer scuze ca voi lipsi cateva minute. Merg la telefon si chem 112. Explic situatia si mi se promite asistenta unui echipaj de politie. Trebuie sa castig timp. Ma intorc la echipa cea maiastra si le spun ca vreau sa verific lipiturile. Intai se prapadesc de ras, cum pot sa vad eu ce au facut ei acolo sus? Doar nu am de gand sa ma urc acolo. Ei intre timp terminasera totul si stransesera scara. Insist sa vad cu ochii mei. Incep sa devina amenintatori, au muncit de s-au spetit, acum au strans scara, daca e sa aduca din nou scara cine plateste timpul si efortul lor? Si inainte de toate, ia sa facem noi socoteala cati bani trebuie sa le platim. 250 de lei spune vecinul, domnul doctor. Da ce, va bateti joc de noi? vine raspunsul. Adica daca ne vedeti tigani credeti ca suntem prosti si ne pacaliti? 250 de lei una bucata jgheab. Si sunt vreo 5 bucati, plus burlanele, plus coturi, bride, alte alea, total 3000 lei. Sa nu ne punem cu ei, ca nu avem nici o sansa, sa le platim imediat banii!. Domnul doctor simte ca il lasa picioarele. Eu adopt un ton conciliant, sa verificam totusi lipiturile. Cum dom'le sar ei, cum o sa torni apa in jgeabul de pe acoperis. Le explic ca am un furtun, ne vom urca doi oameni pe acoperis, un reprezentant al lor si cu mine, si vom turna apa cu furtunul in jgheab. Cum par hotarat, accepta, nu inainte de a face mici aluzii asupra riscului de accidente, s-au mai auzit cazuri cu oameni nepriceputi, care se baga unde nu le firerbe oala, unii chiar s-a intamplat sa cada de pe casa. Insist ca imi asum orice risc, sa ia omul lor capatul furtunului si sa urce pe casa, eu il voi urma. Asa se intampla, urc si eu pana la streasina, ma uit in jgheab si vad ca in zona imbinarilor pusesera cauciuc siliconic, nici vorba de lipitura cu cositor. Spun ca am vazut tot ce trebuia, nu mai e nevoie sa folosim furtunul, eu cobor. I se striga si celuilalt sa coboare. Arunca capatul furtunului si coboara, tocmai cand ajunge si echipajul politiei.

Vreau sa spun ca initial am simtit o mare usurare, politia se tinuse de cuvant! Cei doi politisti au cerut detalii asupra cazului, au procedat la identificarea persoanelor implicate. Eu si domnul doctor am fost singurii care au putut sa prezinte un act de identitate. Mesterii, ca un facut, nu le aveau la ei. Desi venisera cu o dubita, deci unul dintre ei sofa; eu stiu ca am luat amenda cand m-a controlat politia si imi uitasem permisul de conducere acasa. Nici o problema, sa spuna cum se numesc si unde locuiesc. Unul spune un nume care mie imi pare cam fantezist, da si o adresa din Arad. Altul isi spune numele dar zice ca nu isi mai aduce aminte adresa unde sta. Cum asa, ma mir eu? Pai s-a mutat de curand si uita mereu blocul, scara, etc. Intre timp politia a verificat telefonic identitatea celui care stia unde locuieste, au si CNP-ul lui acum! Oare cum stiu ei ca nu este CNP-ul cuiva caruia i s-a furat buletinul? Nu stiu, probabil are politia metodele ei...Ne intoarcem la afacere. Deci cine s-a inteles cu cine pentru contractarea lucrarii, intreaba domnii politisti. Domnul doctor isi asuma responsabilitatea. Care a fost pretul lucrarii? 250 zice domnul doctor, eu confirm ca si mie imi spusesera la fel cand lucrarea era deja in desfasurare. Ei nu recunosc, ne-au avertizat de mai multe ori ca pretul este de 250 lei/jgheab. Istericale, injuraturi, tipete. Acuzatii ca am pus in pericol viata celui care se urcase cu furtunul pe casa, am tras de furtun ca un nebun, el s-a dezechilibrat si era cat pe ce sa cada, poate sa isi arate si zgarieturile pe care le-a suferit. Eu spun ferm sa isi dea jgeaburile jos, nu ne trebuie asa ceva. Politia imi atrage atentia sa nu ma enervez, ar fi poate mai bine sa ma retrag, la urma urmei d-l doctor era cel care tocmise lucrarea. E drept ca ne mai pun in vedere tuturor ca acest caz se poate rezolva cel mai bine in instanta. Da, zic domnii din Arad, dar intai sa ii platim, apoi putem sa ii dam in judecata. Nu vor pleca din fata casei noastre pana nu isi primesc banii lor munciti cu greu. Daca e nevoie o sa le vedem mutrele zile la rand, nimeni nu ii poate opri sa faca asta. Sunt vreo 7, agresivi, inalti, bine hraniti, cu un debit verbal remarcabil, e clar ca politia nu ii intimideaza in nici un fel. Domnul doctor este deja ingrozit, se duce in casa sa verifice daca are atatia bani la indemana. Imi marturiseste obidit ca nu prea ii vine sa se puna cu ei, daca de fata cu politia sunt atat de vehementi, ce s-ar intampla dupa ce politia pleaca? Si chiar daca ei ar renunta acum, de unde stie ca nu vor reveni, el locuieste cu sora si cumnatul, tot oameni in varsta care acum au si ceva probleme de sanatate, doar asta i-ar mai lipsi. Incerc sa reiau negocierea, sa reduc daunele. Ii intreb ce garantie dau pentru lucrare. Spun ca 6 luni. In regula, dar asta o vom trece intr-un contract scris de data asta. Incep sa scriu un contract. Cum se numeste firma lor? Se enerveaza groaznic, ce conteaza, ei nu au firma, sunt persoane fizice. Autorizate? intreb eu. Desigur, mi se raspunde. Atunci care este persoana care ii reprezinta in acest contract. Ajungem din nou la cel caruia i se stia CNP-ul. Ii trec numele si CNP-ul in contract (aici politia ne ajuta cu valoroasa informatie). Daca este PFA sa imi spuna acum celelalte date: CUI, cont bancar, etc. Alta criza de isterie. Politia urmareste cu atentie aceste scene, in mod clar interesul lor este sa nu ne luam la aataie. Specialistii burlanelor spun ca ei nu umbla cu prostii din astea, ei fac lucrarea, iau banii si cu asta basta. Eu atrag atentia domnilor politisti ca acesti domni par a fi in ilegalitate, incaseaza sume insemnate de bani elibereze nici un document, aparent fara sa aiba nici o autorizatie si fara sa plateasca impozite. Domnii politisti nu au nici o opinie oficiala. In particular imi dau dreptate dar propun sa ii dam totusi in judecata daca avem ceva de impartit cu ei. Ei mai mult nu pot sa faca. Intre timp domnul doctor a facut rost de bani, cealalta parte vede banii si deja se simt stapani pe situatie. Totul se termina in bascalie, le dau contractul sa il citeasca ca sa il semneze, asa aflam ca cel care avea CNP nu stie carte, si prin urmare semneaza altul. Obositi, renuntam, le dam banii, ei pleaca. Politistii se pregatesc si ei sa plece, deja statusera peste program din cauza noastra. La sfarsit se mira ca le-am dat totusi banii si ne spun ca dl. doctor a gresit de la bun inceput. Multumim, deja stiam si noi.

Personal, simt o greutate in suflet. Oare de ce nu am rezistat? De ce am cedat in fata acestei escrocherii ieftine, desi cred ca s-ar defini mai bine drept o forma, poate mai blanda, de terorism. Frica m-a facut sa renunt, sa ne lasam, vecinul meu si cu mine umiliti si prostiti. Nu stiu daca amenintarile, mai fatise, mai voalate, ar fi fost vreodata la indeplinire. Dar teama de complicatii, frica de risc (o asemenea experienta stimuleaza imaginatia: geamurile de la strada sparte pe timp de noapte, casa ia foc pe neasteptate, sotia, copilul, vecinii, atacati?), lipsa sentimentului de siguranta, te fac sa iei hotararea care, egoist privind problema, poate se justifica. Ce se intampla insa cu oamenii astia in continuare, care ar trebui sa fie atitudinea mea sociala? Astazi, mergand pe strada paralela, vad 2 figuri neplacut familiare, incercand sa initieze un dialog cu un domn in varsta care sta in pragul casei si incearca sa-i convinga pe cei doi ca nu are nevoie de nici o lucrare de tinichigerie. Ei insa nu se lasa, vorbesc cu glas mieros spunand ca sunt oamani de traba, vin din Ardeal, au lucrat prin tot cartierul si nimeni nu a fost nemultumit, mai ales ca sunt si foarte ieftini, totdeauna s-au inteles cu clientul. Nu tine, omul ori chiar nu are nevoie de nimic de la ei, ori nu are incredere, asa ca pana la urma intra in casa si ii lasa pe cei doi la poarta, care mai asteapta, poate totusi mai iese din nou si pot sa reia atacul. Daca nu a mers de data asta, sigur va merge alta data, daca nu cu el, cu altii, ei se simt in siguranta in Romania.