In ultimii ani investitorii externi au fost supusi unui risc mai ridicat in desfasurarea afacerilor lor in mare parte din America Latina, ca urmare a noului val de nationalism care iese la suprafata in tari precum Venezuela si Bolivia. Sub indrumarea carismaticului Hugo Chavez, presedinte al Venezuelei, tarile din America Latina au inceput sa-si nationalizeze industria petroliera. Aceasta constituie, desigur, o mare lovitura pentru companiile straine care si-au deschis afaceri de mult si au pregatit dezvoltarea in aceste tari, iar acum risca sa piarda intreaga investitie si sa reduca la zero capacitatea de productie. Lista companiilor petroliere afectate pana acum include unele din cele mai mari companii de profil la nivel mondial, cum ar fi: BP din Regatul Unit al Marii Britanii, Total din Franta, Repsol din Spania, ENI din Italia, Shell din Olanda si Petrobras din Brazilia. Faptul ca pana si Petrobras a fost afectat de nationalismul din Bolivia a deteriorat mult relatiile dintre cele doua tari vecine. Exista semnale ca febra nationalismului se intinde pe intreg cuprinsul Americii de Sud, nelimitandu-se la Venezuela si Bolivia; Ecuador a inceput si el sa dea semne concrete, incepand sa controleze bunurile si companiile venite din afara.

Una din primele intrebari care apare se refera la legalitatea acestor lucruri. Poate guvernul sa ia asemenea masuri pur si simplu? Raspunsul este: da! Desi poate parea foarte nerezonabil, si chiar nedrept pentru majoritatea faptul ca proprietatea poate sa ti se ia si sa fie transferata guvernului local, orice govern al unui stat suveran poate decide sa faca acest lucru printr-un decret sau prirntr-o lege. Desi comuniatea intenationala isi poate striga indignarea in gura mare, in afara unei presiuni diplomatice, politice sau economice, nu se poate face mare lucru. Acest fapt ne duce la urmatoarea intrebare, si anume cum isi vor putea compensa pierderile companiile si actionarii care sunt afectati de aceste evenimente, in contextul pierderii productiei si, implicit, al pierderii profitului?

Desigur, majoritatea companiilor afectate de aceste masuri se indreapta catre stat si solicita o compensare. In Bolivia li s-a refuzat categoric orice tip de compensare. In Venezuela li s-a permis sa mentina productia , dar statul a ramas proprietar, iar profitul a fost direcionat aproape total catre acoperirea costurilor de functionare. Pana in final, majoritatea companiilor au fost compensate putin de catre stat, dar pierderile raman substantiale. In aceste cazuri, poate ar fi mai inteleapta renuntarea la planurile de productie in totalitate si parasirea tarii. Ce alte optiuni ar putea avea aceste companii?

Posibila solutie

In cazul in care companiile afectate de nationalizare nu isi pot recupera pierderile prin compensari din partea statului, ce alte portite de scapare le raman? Prima optiune in vizor pentru recuperare ar fi solicitarea, prin intermediul unei asigurari de risc politic, ceea ce nu este totusi prea simplu. Aceasta asugurare este conceputa pentru a asigura investitorii straini fata de riscurile de a avea pierderi ca urmare a: exproprierii, discriminarii selective, neconvertibiliatii valutei si violentei politice.

Problema este ca formularile sunt interpretabile in situatia acestor asigurari de risc politic si variaza semnificativ. Cand cineva este asigurat pentru expropriere si, prin urmare, indreptatit in a primi o compensare, situatia nu este chiar clara. Unele formulari ale politicii de acordare a despagubirilor presupun "exproprierea totala", in restul cazurilor, cand este vorba doar de "expropriere partiala" (acte ce se concretizeaza numai in piederi partiale  sau in pierderea treptata a posibilitatii de control al companieie sau al bunurilor) acestea nu sunt acoperite de asigurare. Unele politici de acordare acopera si pierdeile cauzate de "un act de expropriere". Un asemenea act este definit astfel:" un act sau o serie de acte cuprinse in cadrul perioadei de valabilitate a asigurarii, nelimitandu-se la expropriere, ci incluzand si confiscarea, nationalizare, actele rechizitorii si sechestrarea prin intermediul legi, ordine sau actiuni administrative ale guvernului tarii gazda."

In plus, unele politici de acordare insista ca investitorul sa poata dovedi ca abilitatea de a controla si/sau opera un proiect a intampinat dificultati ca urmare a blocajelor la plati cauzate de cei ce acorda finantarile.

Principala intrebare care staruie este urmatoarea: demersurile initiate de un guvern sau de o agentie guvernamentala se incadreaza in definitia exproprierii, asa cum este ea prevazuta in politicile de acordare a despagubirilor. De exemplu, in Bolivia statul a achizitionat pachetul majoritar de actiuni de 51% in companiile in discutie. Desi companiile respectie  au fost fortate sa dea statului Bolivian 82% din totalul veniturilor, acest fapt nu constituie un act de expropriere sau confiscare de asa natura incat sa atraga o despagubire, conform asigurarilor de risc politic. Problema definirii clare a masurilor ce se incadreaza ca acte de expropriere a fost subiectul multor dispute pana la "ICSID" (Centrul International pentru solutionare a disputelor in domeniul investitiilor), care opereaza sub auspiciile Bancii Mondiale. Intr-un caz faimos ajuns la tribunal, Tecmec impotriva statului Mexic, 2003", tribunalul a decis ca exproprierea include: "un numar de situatii definite ca expropriere de facto, in care actiuni sau legi de transfer al bunurilor catre terte parti, distincte fata de statul care expropriaza sau in care anumite legi sau actiuni priveaza oamenii de dreptul de proprietate asupra anmitor bunuri, fara alocarea acestor bunuri tertelor parti sau Guvernului."

Inplicatiile acestui text sunt clare: nu este necesar un act de exprorpiere din partea statului. Definitia exproprierii este respectata si daca masurile adoptate de stat sunt permanente si ireversibile si daca efectul acestor masuri este afectarea dreptului investitorilor asupra unor bunuri in asa fel ca exploatarea acestora devine imposibila.Cu toate aceste clarificari, definitia exproprieii nu inceteaza sa fie subiectul diverselor interpretari si sa capete alte si alte intelesuri.

Viziunea liberala asupra exproprierii