Acum 5 ani Recording Industry Asociation of America (Asociatia Americana a industriei inregistrarilor muzicale)-RIAA, si-a inceput campania de litigii, care acum include peste 30 000 de procese care ataca incalcarea legii copyright-ului in retelele peer-to peer.

Vizati sunt: adultii, studentii, copii si chiar cei decedati. Nimeni din State care foloseste Kazaa, Limewire sau alta retea de file sharing nu este imun la investigatiile RIAA, iar amenzile conform Actului copyright-ului merg pana la 150 000$ pentru muzica furata.

In ciuda acestei campanii, miliarde de copii ale unor cantece copiate se imprastie peste tot prin serviciile filesharing. In acest timp, multe intrebari fundamentale cu privire la legalitatea filesharing-ului au ramas fara raspuns. Chiar si victoria RIAA din instanta –impotriva unei mame din Minnesota, Jammie Thomas- este indoielnica. Unii se intreaba daca nu cumva campania se indreapta catre un esec lamentabil.

„Abia suntem la suprafata problemelor legale," a spus Ray Beckerman, un avocat din New York si unul din putinii din tara care a preluat un caz al unui acuzat in litigiile RIAA. „Agreseaza oamenii- si cu ce scop?"

Cand prima runda de procese a fost lansata in 8 Septembrie 2003-acuzand 261 de persoane din toata tara-a reprezentat o schimbare de directie in strategia anterioara a RIAA care urmarea servicii precum Napster, a spus la acea vreme presedintele RIAA, Cary Sherman. „Ideea e sa facem utilizatorii retelelor peer-to-peer sa renunte la a oferi muzica ce nu le apartine." Dorinta de a urmari fanii muzicii in locul firmelor nu reprezinta o intentie „vindicativa sau punitiva", conform lui Sherman.

Azi, RIAA- grupul de lobby al celor mai mari 4 companii de inregistrari muzicale, Sony BMG, universal Music, EMI si Warner Music- recunoaste ca procesele reprezinta un efort de PR, ce doreste sa sadeasca teama in potentialii amatori de download-uri. Purtatoarea de cuvant Cara Duckworth a RIAA spune ca procesele au dat nastere unui val de constientizare a faptului ca filesharing-ul de muzica cu copyright neavand autorizare este ilegal.

„Ganditi-va cum ar arata azi piata legala si industria daca am fi stat cu mainile incrucisate si nu am fi luat atitudine," a spus Duckworth intr-o declaratie.(RIAA a refuzat sa dea interviuri cu privire la aceasta poveste).

Casey Lentz, un fost student din San Francisco, in varsta de 21 de ani, este printre cei implicati in campania de PR a RIAA.

‚Ma hartuiesc in continuu," spune Lentz, care incearca sa ajunga la o intelegere in procesul ei cu RIAA, dar nu-si poate permite un avocat. „Nu am fost singura care a descarcat muzica. Era vorba de un computer pe care-l utilizam impreuna cu colegii de camera si prietenii. Vor 7500$ pentru 10 de cantece! Le-am spus ca am 500$ in contul meu si i-au refuzat categoric," spune ea.

In ciuda unui peisaj legal nu foarte clar, majoritatea acuzatilor nu-si pot permite un avocat  si cad la o intelegere pentru cateva mii de $, nedorind sa riste pierderea unei sume mai mari, a spus Beckerman. „Inca sunt prea putini oameni care riposteaza in instanta, majoritatea rezolvand problema cu o intelegere."

„Costa mai mult sa iei un avocat care sa te apere intr-un asemenea caz decat sa cazi la intelegere," aproba Lory Lybeck, avocat din statul Washington, care conduce o viitoare actiune colectiva in instanta impotriva RIAA, ca urmare a ceea ce el numeste demersuri „inselatoare" in instanta. „Industria de inregistrari stabileste un pret in cazuri in care stiu ca acuzatii nu-si permit un avocat. E vorba de un sistem destul de bine pus la punct prin care oamenilor li se refuza participarea efectiva."

Platile stabilite ca urmare a unie intelegeri se pot face online pe un site, iar fondurile colectate sunt utilizate pentru a da in judecata si alti oameni. Nimic nu ajunge la artisti.

Intelegerile rapide au lasat multe aspecte legale nestudiate, cum ar fi legalitatea tacticilor investigative ale RIAA; de asemenea, ar trebui analizate dovezile necesare pentru a pune pe cineva sub acuzare pentru incalcarea copyright-ului prin retelele peer-to-peer.

In 2 cazuri, juratii au dat un verdict prin care disponibilitatea cantecelor intr-o retea peer-to-peer nu este considerata incalcarea nici unei reglementari- RIAA trebuie sa dovedeasca fapul ca cineva chiar a descarcat materialul dintr-un folder pus la dispozitie pe retea de acuzat. Unul din cazuri este inca in instanta. In celalalt, un judecator din Arizona a dat o hotarare pentru 40 000$ in favoarea industriei muzicale, dupa ce a aflat ca acuzatul a umblat la hard drive-ul sau pentru a ascunde descarcarile sale.

Asa-numita problema a „disponibilitatii" a aparut in singurul proces ce a ajuns in instanta, impotriva  lui Thomas, mama a 3 copii, din Minnesota, impotriva careia s-a emis un verdict pentru 222 000$ anul trecut, pentru punerea la dispozitie a 24 de melodii in folderul ei  pe Kazaa. La cateva luni dupa verdict, Judecatorul districtual Michael Davis a rechemat avocatii in instanta. A stabilit ca a comis o eroare in stabilirea verdictului. Cat de curand se asteapta ca Judecatorul Davis sa declare ca litigiul a fost finalizat gresit, pentru ca Actul copyright-ului cere sa existe dovada unui transfer de materiale din folderul disponibil al lui Thomas. Asociatia muzicala crede ca este practic imposibil sa se dovedeasca faptul ca materialele oferite prin intermediul folderului pus la dispozitie in reteaua peer-to-peer au fost cu certitudine descarcate de alte persoane decat proprii investigatori. „Totul se face in spatele perdelelor," a argumentat avocatul RIAA Donald Verrilli Jr in cazul Thomas de luna trecuta.

Toate acestea nu inseamna ca RIAA ramane in aer. Industria de inregistrari ar putea incerca sa dovedeasca , prin examinari juridice de specialitate, ca materialele disponibile au fost piratate de la inceput, ca acuzatul a incalcat legea copyrightului prin descarcarea muzicii, chiar inainte de a o pune la dispozitie prin sharing. Este de asemenea posibil ca instantele sa stabileasca faptul ca -asa cum a argumentat RIAA- descarcarile efectuate de investigatorii RIAA pot fi considerate dovezi ale incalcari legii de catre cel ce face sharing; avocatii pentru drepturile digitale se opun posibilitatii ca cei din industria muzicala sa plateasca investigatori sa faca descarcari de materiale muzicale proprii, pe care sa le declare apoi copii neautorizate.

Tacticile investigative ale RIAA au fost si ele atacate. In cateva state –Michigan, Texas, Florida, New York, Massachusetts, Oregon si Arizona- guvernele statale si cei acuzati de RIAA au pus sub semnul intrebarii calificarea companiei private care pregateste cazurile din industria muzicala.

MediaSentry –cunoscuta si ca SafeNet- este specializata in conectarea la retele peer-to-peer, de unde descarca muzica, face poze  ale folderelor disponibile, urmarind adrese IP. Pozitia RIAA fata de acest fapt este ca legile si reglementarile statale nu fac referire la activitatea investigatorilor privati, dar Michigan a contrazis de curand aceasta pozitie, cerand MediaSentry o autorizare pentru a-si putea continua activitatea in statul respectiv.

In incercarea de a contracara aceste demersuri investigative, un grup de universitati, printre care si University of Oregon, refuza sa mai divulge numele studentilor sai implicati in procese pentru sharing, pe temeiul confidentialitatii.

Nimeni nu poate argumenta in mod credibil faptul ca sistemele de filesharing sunt rampa de lansare a muzicii piratate. „Nu este nici o indoiala ca volumul de material disponibil pe peer-to-peer reprezinta categoric o incalcare a legii," spune Eric Garlang, presedinte al firmei de cercetare din Los Angeles, BigCampaign. Criticii RIAA spun totusi ca e timpul ca industria muzicala sa nu mai atace fanii si sa inceapa sa caute alternative. Fred von Lohmann, un avocat al Electronic Frontier Foundation, spune ca procesele nu duc la reducerea numarului de oameni care fac schimb de muzica online.

„Daca telul este acela de a reduce fenomenul de filesharing," spune el," atunci este un esec total!"

Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com