Oricare ar fi tipul mostenirii, in dreptul roman nu se intalneste nici o situatie in care patrimoniul succesoral sa ramana fara titular, transmisiunea patrimoniului in caz de deces al titlularului sau realizandu-se de drept catre succesibili.

Cu toate acestea, Codul civil instituie in art. 686 regula potrivit careia "nimeni nu este obligat a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine". Astfel, pentru ca un drept mostenit sa aiba caracter definitiv si irevocabil, succesorul trebuie sa isi manifeste vointa de a accepta. Acceptarea nu este insa singura varianta, orice mostenitor putand renunta la dreptul la o mostenire, aceasta renuntare urmand sa produca efecte fata de ceilalti succesori, si in anumite cazuri, in care succesorul renuntator este si legatar cu titlu particular, chiar si fata de acesta.

Felurile optiunilor succesorale

Acceptarea unei mosteniri poate fi pura si simpla, atunci cand patrimoniul propriu al acceptantului se confunda cu patrimoniul mostenit, succesorul urmand sa dobandeasca atat activul, cat si pasivul mostenirii. Astfel, el va fi obligat la plata datoriilor mostenirii, iar daca bunurile mostenite nu acopera datoriile atunci va raspunde inclusiv cu bunurile proprii.

O varianta de optiune care apara succesibilul de situatia platii datoriilor peste patrimoniul dobandit prin succesiune, este acceptarea sub beneficiu sub inventar. Particularitatea acestei acceptari sta in faptul ca succesorul va raspunde pentru pasivul mostenirii (datoriile contractate de defunct si neplatite de acesta pana la moartea sa), numai cu activul dobandit, nu si cu bunurile proprii.

In fine, o ultima varianta de optiune este renuntarea la mostenire. Efectul principal este acela ca succesorul devine strain de mostenire. In anumite situatii limitativ prevazute de lege, succesibilul care a renuntat va putea insa sa isi revoce optiunea, drept urmare el va beneficia din nou de dreptul de opta cu privire la mostenire.

Cine poate exercita acest drept?

In primul rand au dreptul de a opta cu privire la succesiune mostenitorii legali, oricare dintre acestia, daca au vocatie generala la succesiune. De asemenea, pot opta legatarii, adica acele persoane carora defunctul le-a transmis prin testament o universalitate de bunuri, o parte a unei universalitati sau numai un bun individual determinat. Prin exercitarea dreptului de optiune de catre legatar, se va putea stabili de catre notarul public care sunt drepturile legatarului instituite prin testament si va putea elibera acestuia certificatul de legatar, in conformitate cu prevederile legii nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale.

Mai pot exercita dreptul de optiune succesorala creditorii personali ai mostenitorului, fie pe calea actiunii oblice (subrogatorii), fie pe calea actiunii pauliene. Actiunea oblica se poate folosi de catre creditori ori de cate ori succesibilul omite sa isi exercite un drept al sau, inclusiv deci dreptul de optiune succesorala. Pe calea actiunii pauliene, cu conditia dovedirii fraudei succesibilului in detrimnetul creditorilor, acestia pot revoca renuntarea succesibilului la mostenire, dar pot si accepta pur si simplu mostenirea. Atunci cand acceptarea succesibilului este sub beneficiu de inventar, neexistand o confuziune a patrimoniului propriu al succesibilului - debitor cu patrimoniul succesoral, creditorii personali ai succesibilului nu mai pot interveni in optiunea acestuia.

Conditiile exercitarii dreptului de optiune succesorala

Este obligatorie capacitatea persoanei care isi manifesta optiunea cu privire la succesiune. Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restransa de exercitiu pot opta numai prin intermediul, respectiv cu autorizarea ocrotitorilor legali si cu intotdeauna cu autorizarea autoritatii tutelare. In plus, pentru ocrotirea minorilor, acceptarea acestora se va face intotdeauna sub beneficiu de inventar.

In plus, pentru oricare dintre formele de optiune se cere un consimtamant neviciat. Avand insa in vedere ca dreptul de optiune se manifesta in genere in fata notarului public, viciile de consimtamant apar mai rar in practica. Sanctiunea pentru nerespectarea regulilor privind capacitatea ori consimtamantul este nulitatea relativa a actului de optiune.

Sub aspectul formei, singura dintre formele de optiune care poate fi exercitata tacit este acceptarea pura si simpla. Acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mostenire se fac intotdeauna in forma autentica sub sanctiunea nulitatii absolute. Aceeasi sanctiune se aplica si in cazul nerespectarii prevederilor legale privind cauza si obiectul actului de optiune.

Termenul de exercitare al dreptului de optiune succesorala

Dreptul de optiune succesorala se manifesta in termen de 6 luni de la data deschiderii mostenirii, adica de la data decesului, indiferent daca aceasta coincide sau nu cu cea scrisa in actele de stare civila. Acesta priveste nu numai acceptarea, dar si renuntarea la mostenire, iar cu referirela subiecti, termenul se aplica atat mostenitorilor legali, cat si legatarilor universali sau cu titlu universal, precum si celor cu titlu particular.

Orice manifestare de vointa a unui succesibil anterioara datei de deschidere a mostenirii, constituie un pact asupra unei mosteniri viitoare si este prohibit de lege, sanctiunea fiind nulitatea absoluta. Numai in momentul deschiderii mostenirii se considera nascut, deci poate fi exercitat, acest drept.

O situatie deosebita este atunci cand succesibilul decedeaza la randul sau inainte sa isi fi exprimat optiunea cu privire la mosenire. Astfel, dreptul nascut in patrimoniul sau se va retransmite mostenitorilor proprii, care il vor putea exercita, numai daca nu a trecut termenul de 6 luni de la moartea autorului succesibilului. Cu alte cuvinte, mostenitorii vor avea doua drepturi de optiune. Unul, dobandit la moartea autorului propriu, pe care il vor exercita primul, iar al doilea drept de optiune se naste in patrimoniul lor ca efect al acceptarii mostenirii succesibilului decedat.

Termenul de exercitare a dreptului de optiune succesorala este susceptibil de suspendare si intrerupere. Astfel, termenul se intrerupe ori de cate ori exista un caz de forta majora care l-a impiedicat pe mostenitor sa isi exercite dreptul. La cerere, instanta va putea prelungi termenul initial cu maxim inca 6 luni de la data incetarii impiedicarii. Sunt cauze de suspendare a cursului prescriptiei (termenului de exercitare a dreptului de optiune):

-impiedicarea succesibilului printr-un caz de forta majora, adica un eveniment exterior, imprevizibil, inevitabil si invincibil, care creaza o imposibilitate totala de a actiona

-succesibilul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi

-succesibilul este lipsit de capacitate de exercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate restransa de exercitiu dar nu are cine sa ii incuviinteze actele

-de asemenea, in cazul incapabililor si a persoanelor cu capacitate restransa de exercitiu, dreptul de optiune succesorala este suspendat pe perioada in care acestia nu au autorizatia autoritatii tutelare, o conditie obligatorie pentru realizarea acestui act de dispozitie.

Efectul suspendarii este ca o data ce cauza de suspendare inceteaza, succesibilul poate cere instantei sa fie repus in termenul de optiune, instanta putand acorda un nou termen de 6 luni pentru aceasta. Din acest punct de vedere suspendarea in materia dreptului de optiune succesorala produce aceleasi efecte ca si intreruperea. Mai mult, desi permise teoretic de legislatia in vigoare, cauzele de intrerupere nu se intalnesc in cazul dreptului de optiune succesorala.

Efectul nerespectarii termenului de optiune succesorala

Daca succesibilul nu isi exercita dreptul de optiune succesorala in termenul de 6 luni instituit de lege, atunci el este decazut din dreptul de a mai opta pentru acea succesiune. Odata cu acest drept se stinge chiar titlul de mostenitor, deci insasi vocatia succesorala generala a succesbilului, ceea ce inseamna ca acesta devine strain de mostenire. Singura modalitate in care se poate evita aceasta situatie este dovedirea unei cauze de suspendare care a creat o imposibilitate de exercitare a dreptului.

Avand in vedere efectele absolute ale stingerii dreptului de optiune succesorala, stingerea va putea fi invocata de catre si fata de orice persoana interesata, precum mostenitorii legali, legatarii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, creditorii sau debitorii succesiunii.

Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com