Multe persoane care se adreseaza echipei de la www.AsistentaPentruConsumatori.ro acuza faptul ca sunt supusi harturii sexuale la locul de munca.Aceste acte pot sa dea nastere la procese extrem de costisitoare in care, alaturi de hartuitor sa fie antrenata si raspunderea juridica si pecuniara a angajatorului care trebuie sa ia masuri pentru ca asemenea situatii sa nu aiba loc.

Simona Varban a scris acest material :
Problema hărţuirii sexuale la locul de muncă se află în prezent în atenţia Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între femei şi bărbaţi (ANES), care desfăşoară o activitate de informare cu privire la drepturile şi obligaţiile lucrătorilor şi angajatorilor, deopotrivă. În judeţ, campania este derulată de Compartimentul Teritorial Olt al Agenţiei, care îşi propune să promoveze, în special în rândul femeilor, privilegiile legale de care se bucură pentru a nu deveni victimele hărţuirii sexuale la serviciu.
„Este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauză a unui comportament ce ţine de hărţuirea sexuală a acesteia. Prin hărţuire sexuală se înţelege situaţia în care se manifestă un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor", a explicat inspectoarea Alina Tănase, reprezentanta ANES în judeţ.

Obligaţiile angajatorului

Prevenirea sau eliminarea oricăror comportamente ce au legătură cu hărţuirea sexuală la locul de muncă îi revin în mare parte angajatorului. Acesta are obligaţia de a include în regulamentele de ordine interioară unele sancţiuni disciplinare pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a colegilor de serviciu prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare.
Informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hărţuirii sexuale la locul de muncă, prin afişarea, în locuri vizibile, a prevederilor din regulamentul de ordine interioară este o sarcină care îi revine tot angajatorului. De asemenea, informarea privind sesizările primite de la angajaţi de autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul legislaţiei în domeniu va fi o activitate realizată, obligatoriu, de angajator.
Un sondaj realizat în anul 2003 de IMAS arată că în România sunt hărţuite cu precădere femeile tinere, care au mai puţin de 30 de ani, din mediul urban, care lucrează în domeniul privat, în special în firmele de prestări servicii. Acelaşi studiu indică faptul că, în 90% dintre cazuri, victimele hărţuirii sexuale sunt femei. În 55% dintre situaţii agresorul a fost un şef sau un director şi în 24% un patron.
Teoretic, victimele unor acţiuni de hărţuire sexuală au la dispoziţie mai multe insituţii cărora se pot adresa pentru soluţionarea unor astfel de cazuri. ANES, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) şi instanţele judecătoreşti pot veni în sprijinul persoanelor hărţuite sexual la locul de muncă. În practică însă, cel puţin în judeţ, victimele abuzurilor sexuale nu obişnuiesc să se plângă acestor instituţii. Campania ANES îşi propune să încurajeze toate persoanele care se simt hărţuite sexual să ceară sprijinul instituţiilor pentru a ieşi din situaţiile nedorite.

Diferenta juridica dintre infractiunea de viol si cea de hartuire sexuala

Vom efectua o analiza a deosebirilor dintre aceste infractiuni, analizand elementele constitutive ale infractiunii: obiectul juridic, obiectul material, subiecţii infracţiunii, latura obiectiva si latura subiectiva a infractiunii, tentativa. 1.Obiectul juridic: a) la infractiunea de viol obiectul juridic consta in dreptul si libertatea persoanei de orice sex la o viata sexuala normala, la adapost de orice constrangere, iar ca si obiect juridic secundar avem dreptul persoanei la viata, integritate corporala si sanatate , drepturi ce pot fi incalcate prin savarsirea faptei Obiectul material al infractiunii consta in corpul persoanei in viata asupra caruia se indreapta actiunea. b) la infractiune de act sexual cu un minor obiectul juridic este unul special si se refera la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei de sex diferit sau de acelasi sex care nu a implinit 15 ani sau este intre 15 si 18 ani. Obiectul material al acestei infractiuni il reprezinta corpul persoanei de sex diferit sau de acelasi sex care nu a implinit 15 ani sau se afla intre 15 si 18 ani, asupra caruia se exercita actul sexual de orice natura. c) la infractiunea de hartuire sexuala consta in drepturile privitoare la libertatea sexuala care trebuie ocrotite impotriva comportamentelor abuzive de la locul de munca. Obiectul material poate consta in corpul persoanei impotriva careia se indreapta actele de hartuire sexuala In ceea ce priveste obiectul juridic al celor trei infractiuni analizate se poate observa ca la toate trei avem dreptul la libertate sexuala a persoanei, in timp ce la viol si act sexual cu un minor avem si un obiect juridic secundar, care consta in dreptul persoanei la inviolabilitatea sexuala , la viata, integritate corporala si sanatate, drepturi care pot fi incalcate prin savarsirea faptei. 2. Subiecţii infractiunii: a) la infractiunea de viol subiectul activ poate fi orice persoana, indiferent de sex . Subiect pasiv- de asemenea poate fi orice alta persoana. b) la infractiune de act sexual cu un minor - subiect activ : - in ipoteza de la alin. 1 de la art 198 poate fi orice persoana responsabila penal. - in ipoteza alin. 2 subiect activ poate fi numai o anumita persoana care indeplineste anumita calitate, prevazuta de lege, in raport cu victima( tutore, corator, educator, ingrijitor, medic, supraveghetor). - subiect pasiv este un subiect special si anume persoane care nu au implinit varsta de 15 ani indiferent de sex, sau persoanele intre 15 -18 ani indiferent de sex , in cazul prevazut la art.192 alin.2. c) la infractiunea de hartuire sexuala subiectul activ al infractiunii este numai persoana care este salariat si care in cadrul raporturilor de munca, realizeza o forma de hartuire sexuala, abuzand de autoritatea pe care i-o confera functia indeplinita la locul de munca. Se considera ca legiuitorul a folosit termenul de „ autoritate „ in sens larg, fara a avea intentia de a reduce incidenta acestei infractiuni numai la raporturile ce se pot stabili in institutiile sau autoritatile publice. Orice persoana, la orice loc de munca, poate fi subiect activ a acestei infractiuni daca, pentru a obtine favoruri de natura sexuala se foloseste de autoritatea pe care i-o da functia indeplinita la locul de munca.( spre exemplu orice patron, inginer-sef, sef de tura, profesor, etc.) Subiect pasiv poate fi orice persoana care se gaseste intr-un raport de munca cu subiectul activ; raportul poate fi stabilit direct cu faptuitorul sau cu organizatia din care face parte acesta. Cele trei infractiuni difera in privinta subiectilor activi si pasivi in sensul ca in cazul violului subiect activ si pasiv poate fi orice persoana indiferent de sex sau varsta , la celelalte cazuri avem de-a face cu subiecti speciali. Astfel in cazul hartuirii sexuale , subiectul activ trebuie sa fie in relatii de serviciu cu subiectul pasiv( de subordonare sau pe acelasi rang ierarhic) In cazul actului sexual cu un minor subiectul pasiv, in cadrul prevederilor de la art.192 , alin.1 are calitatea speciala de a fi sub 15 ani, indiferent de sex, in timp ce subiec pasiv poate fi orice persoana indiferent de sex, daca raspunde penal. In cazul pervederilor de la alin.2 , avem un subiec pasiv special- persoane intre 15-18 ani aflate in ingrijirea unei persoane, iar subiectul activ este si el un subiect special, fiind vorba de persoanele care au o anumita calitate cu victima. 3.Latura obiectiva: In cazul violului: i) elementul material consta in actul sexual de orice natura realizat prin constrangere sau profitand de imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa. Prin act sexual de orice natura trebuie inteles atat actul sexual propriu-zis ( raportul sexual) cat si alte acte sexuale la care sunt supuse de regula persoanele pana la savarsirea actului sexual propriu-zis. Pentru ca in codul penal nu exista o definitie a actului sexual de orice natura , s-a simtit nevoia repararii acestui neajuns, aceasta realizandu-se de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr.III din 23 mai 2005 , prin care se definenste notiunea de act sexual de orice natura su notiunea de perversiune sexuala. Astfel: Actul sexual de orice natura,susceptibil a fi incadrat in infractiunea de viol prevazuta de art.197 Cod penal, se intelege orice modalitate de obtinere a unei satisfactii sexuale prin folosirea sexului sau actionand asupra sexului, intre persoane de sex diferit sau persoane de acelasi sex, prin constrangere sau profitand de imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa. Prin acte de perversiune sexuala, in acceptiunea de la art. 201 Cod penal, se intelege orice alte modalitati de obtinere a unei satisfactii sexuale decat cele aratate mai sus. Constrangerea poate fi: -fizica, cand impotrivirea victimei este infranta prin acte de violenta sau orice acte care presupune folosirea fortei fizice a faptuitorului. - morala, cand impotrivirea victimei este infranta de prin amenintarea cu producerea unui rau acesteia, sotului ei sau unei rude apropiate, rau care nu poate fi evitat decat prin acceptarea actului sexual. Amenintarea , pentru a exista trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii esentiale: 1. trebuie sa aibă ca obiect savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare; 2. actiunea de amenintare trebuie indreptata impotriva persoanei amenintate , a sotului sau unei rude apropiate a acesteia; 3. trebuie sa fie de natura sa alarmeze victima, adica apta sa produca o temere reala; 4. trebuie sa aibă un caracter neechivoc, sa fie serioasa; 5. actiunea de amenintare cu savarsirea unei infractiuni trebuie sa fie injusta(ilegala, nejustificata); 6. actiunea trebuie sa se refere la un rau situat in viitorul apropriat. O alta modalitate a violului este savarsita prin realizarea actului sexual de orice natura profitand de neputinta victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa ( datorita starii de inconstienta, somn hipnotic, de alienatie mintala, stare de intoxicare, de oboseala extrema etc.). Faptuitorul trebuie sa cunoasca si sa profite de imposibilitatea victimei de a-si exprima vointa. ii) Urmarea imediata trebuie sa fie incalcarea , vatamarea efectiva a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei de sex diferit sau de acelasi sex. Infractiunea de viol mai poate avea si alte urmari constand in vatamarea grava a integritatii corporale a persoanei, sau a sanatatii, ori chiar moartea sau sinucidere persoanei. iii) Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Este necesar pentru existenta infractiunii ca atat constrangerea fizica cat si psihica se se faca pentru determinarea persoanei de orice sex la realizarea actului sexual de orice natura. In cazul actului sexual cu un minor i) elementul material al infractiunii consta se realizeaza prin una sau alta din cele doua modalitati prevazute in art.198 alin.1 si 2: adica actul sexual de orice natura cu o persoana care nu a implinit varta de 15 ani; actul se realizeaza in acest caz cu consimtamantul victimei , fara constrangere morala sau fizica , dar acesta nu este un consimtamant valabil datorita varstei fragede, naivitatii si lipsei de experienta a victimei. Raportul sexual cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex intre 15- 18 ani, savarsit de catre tutore sau curator, profesor sau educator, ingrijitor, medic curant, supraveghetor, folosind calitatea sa. ii) Urmarea imediata trebuie sa fie incalcarea , vatamarea efectiva a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei de sex diferit sau de acelasi sex. iii) Raportul de cauzalitate trebuie sa existe intre actiunea faptuitorului si urmarea produsa. In ceea ce priveste latura obiectiva constatam ca exista diferenta intre hartuirea sexuala , pe de o parte si viol. In cazul hartuirii sexual ,elementul material consta in actiuni de hartuire( cara aduc atingere libertatii sexuale) fara ca actul sexual de orice natura sa se realizeze efectiv, in timp ce in cazul violului elementul material consta in actul sexual efectiv,efectuat prin constrangere sau imposibilitatea victimei de a se apara ori de-asi exprima vointa care aduce atingere atat libertatii sexuale a persoanei cat si inviolabilitatii sexuale a acestei. In cazul actului sexual cu un minor elementul material reprezinta ca si in cazul violului realizarea actului sexual de orice natura, dar fara a folosi constrangerea sau imposibilitatea victimei de a se apara sau de-asi exprima vointa. In cazul hartuirii sexuale i) elementul material consta intr-o actiune de hartuire, realizata in anumite circumstante ( la locul de munca, abuzand de o anumita calitate a faptuitorului), utilizand anumite metode (constrangerea-care poate fi fizica sau psihica- amenintare) ,si pentru realizarea unui anumit scop( de a obtine satisfactii de natura sexuala). Tipuri de hartuire sexuala: - priviri insistente-tendentioase; - remarci echivoce sau insinuante; - expunere de fotografii pornografice; - propuneri indecente; - gesturi indiscrete; - propuneri sexuale; - violenta fizica. Este o infractiune de obicei. In doctrina exista discutii legate de existenta sau inexistenta tentativei la hartuire sexuala. Intr-o opinie, majoritară, se apreciaza ca fiind vorba de o infractiune de obicei, pentru a se consuma aceasta infractiune trebuie sa existe mai multe elemente materiale din care sa reiasa obisnuinta, realizate in cadrul aceleiasi rezolutiuni de obtinere de favoruri sexuale. Cu toate ca unele din aceste acte sunt terminate, ele nu constituie tentativa, iar daca repetarea denota obisnuinta, infractiunea va fi consumata. Exemple asemanatoare ar fi: cersetatoria , prostitutia. Intr-o alta opinie, s-a susţinut ca este posibila tentativa si la asemenea infractiuni. ii) Urmarea imediata consta in vatamarea libertatii sexuale a victimei, a libertatii ei morale, precum si in atingerea bunei desfasurari a activitatii la locul de munca. In subsidiar se poate retine ca o urmare si atingerea adusa bunului renume al institutiei de care apartine faptuitorul. iii) Legatura de cauzalitate intre actiunea de hartuire sexuala si urmarea imediata produsa trebuie sa existe. 4.Latura subiectiva In cazul violului -forma de vinovatie este intentia directa, ntentie care trebuie sa existe in momentul exercitarii constrangerii. In cazul in care faptuitorul a profitat de neputinta victimei de-a se apara sau de a-si exprima vointa , acesta trebuia sa fi cunoscut starea victimei si sa fi profitat de ea. scopul este expres cerut de legiuitor: fapta de hartuire trebuie realizata in scopul obtinerii de satisfactii de natura sexuala; daca nu se realizeaza in acest scop fapta nu va constitui hartuire sexuala, ci o alta infractiune, daca se vor indeplini conditiile pentru aceasta. In cazul actului sexual cu un minor -forma de vinovatie este intentia directa, deoarece faptuitorul urmareste si doreste producerea rezultatului.Poate sa existe si praeterintentie in situatiile in care De precizat este ca eroarea asupra imprejurarilor prevazute de lege ori necunoasterea lor, duc la inlaturarea raspunderii penale a faptuitorului. scopul este expres cerut de legiuitor: fapta de hartuire trebuie realizata in scopul obtinerii satisfactii de natura sexuala; daca nu se realizeaza in acest scop fapta nu va constitui hartuire sexuala, ci o alta infractiune, daca se vor indeplini conditiile pentru aceasta. In cazul hartuirii sexuale -forma de vinovatie este intentia directa, scopul este expres cerut de legiuitor: fapta de hartuire trebuie realizata in scopul obtinerii de favoruri de natura sexuala; daca nu se realizeaza in acest scop fapta nu va constitui hartuire sexuala, ci o alta infractiune, daca se vor indeplini conditiile pentru aceasta. In cazul violului putem avea si forma de vinovatie a praeterintentiei, atunci cand datorita imprejuratilor in care s-a produs si a metodelor folosite de faptuitor se produce un rezultat mai grav ( in cazul violului urmat de vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii victimei; urmat de moartea victimei, urmat de sinuciderea victimei,etc.) Tentativa - la hartuire sexuala nu se pedepseste. - la viol si act sexual cu un minor se pedepseste. Speta 1: Omor. Viol. Concurs de infracţiuni. Viol care a avut ca urmare moartea victimei Uciderea victimei infracţiunii de viol,după săvârşirea violului, pentru a o împiedica să ţipe şi a ascunde, astfel, săvârşirea infracţiunii, constituie infracţiunile de viol prevăzută în art.197 alin.1 şi de omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 lit.h C.pen., aflate în concurs, iar nu aceea de viol având ca urmare moartea victimei prevăzută în art.197 alin.3 din acelaşi cod. Decizia nr.4569 din 29 octombrie 2002 Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 31 iulie 2001, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a pătruns în locuinţa victimei cu intenţia de a fura. Văzându-l, victima a început să ţipe, iar inculpatul i-a acoperit gura cu palma şi a violat-o, după care a început să caute lucruri pentru a le fura. Victima a ţipat din nou şi, de teamă că vor auzi vecinii şi va fi descoperit, inculpatul a sugrumat-o. Recursul declarat de procuror cu privire la încadrarea juridică dată faptelor este fondat. Prima instanta la condamnat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de viol , prevazut de art.197, alin1 si 3 , teza II. Este corecta decizia instantei? Motivati. Instanţa a greşit condamnând pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de viol urmat de moartea victimei, deoarece în raport cu succesiunea acţiunilor sale agresive inculpatul a acţionat în baza a două rezoluţii distincte, prin acte materiale diferite, impunându-se astfel reţinerea a două infracţiuni concurente. Din datele cauzei rezultă că uciderea victimei nu a fost urmarea violului, ci a fost provocată pentru ascunderea acestei infracţiuni. În adevăr, sugrumarea victimei nu s-a produs în cadrul acţiunii de constrângere a victimei la raport sexual, ea producându-se ulterior, pe baza unei noi rezoluţii, survenită pe fondul panicii create de strigătele victimei. Ori de câte ori există o asemenea situaţie, există concurs real de infracţiuni. Incadrarea juridică este în infracţiunea de viol prevăzută în art.197 alin.1 şi de omor calificat prevăzută în art.174 raportat la art.175 lit.h C.pen. Speta nr.2 Fapta savarsita de mai multe persoane impreuna S-a retinut ca inculpatii, impreuna cu doi minori, dupa acostarea partilor vatamate, au plecat fiecare cu cate o fata pe camp, separandu-se astfel de ceilalti.S-a retinut ca inculpatii au premeditat acostarea partilor vatamate, ceea ce au si facut, impreuna. Apoi, ei au lovit si alungat pe cei doi martori care insoteau victimele, exercitand violente si asupra acestora, pentru ca, dupa aceea, sa intretina relatii sexuale cu ele. In aceste imprejurari, fiecare faptuitor a intretinut, separat, raporturi sexuale cu o parte vatamata, prin violenta, fara ajutorul celorlalti inculpati. Inculpatul B.N. a incercat sa violeze pe D.P., dar aceasta a reusit sa fuga, in cursul agresiunii. Prima instanta i-a condamnat pentru savarsirea infractiuni de viol ,prevazuta de art.197 alin.1 respectiv tentativa la viol prevazuta la art.20 raportat la art.197 alin. 1 . Este corecta decizia primei instante? Motivati. Examinand probele administrate in cauza, se constata ca toti cei patru inculpati au hotarat sa intretina raporturi intime, prin violenta, cu partile vatamate. In acest scop, impreuna, le-au urmarit si acostat pe acestea, dupa care au exercitat violente atat asupra lor, cat si a celor doi martori care le insoteau. Temerea puternica creata astfel victimelor, oprite noaptea intr-o zona pustie de cei patru inculpati, le-a redus posibilitatea de a se opune la agresiunea comisa asupra lor, ceea ce a contribuit, in mod esential, la savarsirea violurilor de fiecare in parte. Imprejurarea ca raporturile sexuale s-au produs in locuri diferite, din aceeasi zona, este lipsita de relevanta privind incadrarea juridica a infractiunilor, deoarece inculpatii au actionat impreuna. Incadrarea corecta este :infractiunea de viol prevazut de art.197 alin .2 , lit.a , respectiv tentativa la infractiunea de viol prevazut de art. 20 raportat la art. 197, alin.2, lit.a. Curtea suprema de justitie, sectia penala, decizia nr. 1955 din 6 iulie 1995 Speta 3. Viol. Raporturi sexuale ale inculpatului cu fiica majora a concubinei sale. Absenta laturii obiective. Prin sentinta penala nr. 385 din 18 Martie 1997 a Judecatoriei Radauti, inculpatul U.A. a fost condamnat la 5 ani inchisoare pentru infractiunea de viol, prevazuta de art.197 alin.1. c.pen.

Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com