Acţiune civilă. Exercitarea acţiunii civile faţă de succesori

În cazul în care inculpatul a decedat în cursul procesului penal, instanţa, introducând în cauză succesorii acestuia, nu îi poate obliga la plata despăgubirilor civile, dacă nu există dovada acceptării succesiunii de către aceştia şi a limitelor în care succesiunea este acceptată. Cu privire la succesorii minori ai inculpatului, succesiunea poate fi acceptată numai sub beneficiu de inventar şi, prin urmare, instanţa poate dispune obligarea acestora la plata despăgubirilor civile exclusiv în limita activului succesoral, dacă există dovada acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar, precedată sau urmată, potrivit art. 705 C. civ., de întocmirea unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale, pentru a se stabili activul succesoral.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 128 din 16 ianuarie 2008

Prin sentinţa nr. 368/D din 9 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, Secţia penală, s-au dispus următoarele:

- în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B.N., cercetat sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., întrucât a intervenit decesul acestuia;

- în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. s-au admis în parte pretenţiile civile ale părţii civile C.F. şi, în consecinţă, au fost obligaţi moştenitorii legali ai inculpatului decedat, respectiv B.L., B.l., B.D. şi B.M., la plata despăgubirilor civile, în cuantum de 1.500 de lei cu titlu de daune materiale şi 1.500 de lei cu titlu de daune morale.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, avut o atitudine sinceră, cooperantă şi a precizat că a fost provocat de către partea vătămată care-i purta ranchiună datorită faptului că fusese dată afară din serviciu şi îl bănuia pe inculpat ca fiind persoana care o pârâse pentru că sustrăsese o ladă de cuie.

În raport cu împrejurarea că inculpatul a decedat în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1)  lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal.

În latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 de lei daune materiale şi 20.000 de lei daune morale.

Faţă de împrejurarea că partea vătămată a fost cea care l-a provocat pe inculpat şi a perseverat în conflictul ivit, instanţa a reţinut în sarcina fiecărei părţi o culpă în procent de 50%, care a fost avută în vedere la aprecierea daunelor ce s-au acordat. Cât priveşte sumele cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, tribunalul Ie-a apreciat ca fiind excesive şi nejustificate atât în raport cu împrejurările comiterii faptei, cât şi cu urmările produse, aşa încât, constatând întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, Ie-a admis în parte, apreciindu-le global la câte 3.000 de lei fiecare, iar ca efect al reţinerii circumstanţei atenuante a provocării şi, respectiv, a culpei în proporţie de 50%, Ie-a înjumătăţit.

Totodată, în raport cu faptul că inculpatul a decedat, în cauză au fost introduşi moştenitorii legali ai acestuia şi, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., aceştia au fost obligaţi la plata daunelor materiale şi morale stabilite de instanţă.

Împotriva sentinţei a declarat apel, între alţii, moştenitoarea inculpatului decedat, B.L., în nume propriu şi în numele celorlalţi moştenitori minori.

În esenţă, apelanta moştenitoare a criticat sentinţa pentru netemeinicie, invocând faptul că are o situaţie materială precară şi nu poate plăti sumele stabilite prin hotărârea judecătorească.

Prin decizia nr. 192 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, Secţia penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de moştenitoarea inculpatului decedat, B.L., în nume propriu şi în numele celorlalţi moştenitori minori B.l., B.D. şi B.M.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs moştenitoarea inculpatului decedat, B.L., criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei fără ca instanţele să se pronunţe asupra unor cereri esenţiale de natură să garanteze drepturile moştenitorilor - respectiv aceştia au fost obligaţi la plata despăgubirilor civile în condiţiile în care nu există dovada dezbaterii succesiunii, iar pe de altă parte, moştenitorii minori nu au capacitate de exerciţiu, aceştia neputând accepta moştenirea decât sub beneficiu de inventar.

Examinând decizia recurată în raport cu criticile formulate, prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

În cauză, ca urmare a decesului inculpatului B.N. s-a dispus, în mod corect, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal faţă de acesta pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Ca urmare a acestui fapt şi în condiţiile în care la data decesului fusese pusă în mişcare acţiunea civilă în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen., au fost introduşi în cauză succesorii inculpatului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de fond şi de apel au soluţionat greşit latura civilă a cauzei, obligând pe moştenitorii inculpatului, în solidar, la plata despăgubirilor civile, deşi la dosarul cauzei nu existau dovezi în sensul dacă succesiunea a fost acceptată de soţie, B.L., şi în ce limite, fiind încălcate totodată dispoziţiile Codului de procedură civilă în ceea ce-i priveşte pe copiii minori ai defunctului inculpat, întrucât, în cazul acestora, acceptarea se putea face numai în limita activului succesoral.

Pe de altă parte, din interpretarea dispoziţiilor art. 21 C. proc. pen., reiese că succesorii devin subiecţi principali în latura civilă a procesului penal, fiind consideraţi părţi prin succesiune, ei având aceleaşi prerogative şi facultăţi procesuale pe care le avea şi partea decedată. Chiar dacă succesorii preiau procedura din momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare privind soluţionarea acţiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu consecinţe asupra soluţionării acţiunii civile. Or, în cauză, soluţia instanţei de fond, de obligare a moştenitorilor inculpatului, în solidar, la plata daunelor materiale şi morale către partea civilă (soluţie menţinută şi de către instanţa de apel), s-a raportat numai la declaraţiile de recunoaştere a faptelor date de inculpat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că în condiţiile în care printre succesorii inculpatului se află şi copiii minori ai acestuia, instanţele nu au avut rol activ în soluţionarea laturii civile a cauzei, încălcând în acest mod dispoziţiile art. 4 C. proc. pen., în sensul că nu au administrat probe în vederea soluţionării laturii civile a cauzei, cu garantarea drepturilor procesuale ale succesorilor, mărginindu-se la a-i obliga la plata sumelor cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, după reducerea acestora proporţional culpei comune stabilite.

În altă ordine de idei, este necesară precizarea că, în cazul minorilor, legea impune acceptarea moştenirii sub beneficiu de inventar, acceptantul - beneficiar răspunzând pentru pasivul care-i revine din moştenire numai în limita şi cu activul moştenit, acceptarea fiind un act juridic solemn. Totodată, pentru ca acceptarea sub beneficiu de inventar să producă efectele prevăzute de lege (potrivit art. 713 pct. 1 C. civ., moştenitorul beneficiar este obligat să plătească datoriile succesiunii numai până la concurenţa valorii bunurilor din moştenire), declaraţia trebuie să fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale, făcut în formele cerute de legile de procedură (art. 705 C. civ.). Or, în cauză, succesorii minori ai inculpatului decedat au fost obligaţi în solidar cu soţia supravieţuitoare, fără a se stabili dacă de pe urma defunctului au rămas bunuri şi care este activul succesoral.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat în cauză, a casat decizia atacată şi sentinţa penală nr. 368/D din 9 iulie 2007 în latura civilă şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalului Bacău, Secţia penală.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus în sensul că, rejudecând, instanţa va stabili dacă succesiunea a fost acceptată şi în ce condiţii, cu luarea în calcul a regulii valabile pentru succesorii minori, va administra probele utile şi pertinente soluţionării laturii civile a cauzei în vederea garantării drepturilor procesuale ale succesorilor inculpatului defunct şi a respectării principiului contradictorialităţii procesului penal, apreciind totodată dacă pentru ocrotirea intereselor minorilor nu se impune numirea unui curator care să le apere interesele.



Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com

Foto : hti.ro