1. Emiterea unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu există, la data emiterii, provizia sau acoperirea necesară, constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, afară de cazul în care fapta constituie o infracţiune sancţionată cu o pedeapsă mai grea. Această încadrare juridică este incidentă, între altele, când beneficiarul cecului a cunoscut lipsa acoperirii în cont şi a acceptat primirea lui în aceste condiţii.

Când beneficiarul nu cunoaşte această împrejurare, fiind indus în eroare, în scopul ca făptuitorul să obţină un folos material injust, cauzând totodată o pagubă posesorului cecului, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen.

Când beneficiarul este indus sau menţinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat  faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 338 din 13 decembrie 2004

Prin sentinţa penală nr. 99 din 21 iunie 2001, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpata P.E., între altele, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii prevăzută în art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a reţinut că, în perioada 1999 - mai 2000 inculpata, administrator al SC „L & J. B." din Piteşti şi contabil la SC „Y" Piteşti a emis, în mod repetat, 36 bilete la ordin şi 36 file cec pentru achitarea unor mărfuri în valoare de 2.691.340.013  şi, respectiv, de 3.960.314.635 de lei, deşi ştia că pentru valorificarea lor nu dispune de provizia necesară în conturile bancare.

Apelul inculpatei a fost admis prin decizia penală nr. 402 din 12 septembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi şi s-a redus pedeapsa aplicată de prima instanţă.

Prin decizia nr. 4342 din 15 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, recursurile declarate de procuror şi de inculpată au fost respinse.

Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că, în lipsa unor probe din care să rezulte că inculpata a indus în eroare părţile vătămate, emiterea de cecuri fără acoperire constituie infracţiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, iar emiterea biletelor la ordin fără acoperire constituie o faptă cu caracter civil, neconstituind infracţiune.

Examinând cauza în raport cu criticile formulate, se constată următoarele.

Potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, constituie delict şi se pedepseşte cu amendă sau închisoare de la 6 luni la un an.

Conform art. 215 alin. (4) C. pen., emiterea unui cec, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul prevăzut în alin. (1) şi dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie o formă agravată a infracţiunii de înşelăciune.

Se constată, deci, existenţa unui concurs de texte sub aspectul elementului material al laturii obiective, şi anume emiterea unui cec fără acoperire; ele se diferenţiază, însă, prin cerinţa inexistentă în Legea nr. 59/1934 şi prevăzută în art. 215 alin. (4) partea finală, ca fapta să fie comisă în scopul arătat în alin. (1), şi anume de a obţine pe această cale un folos material injust, şi să se fi pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Probele administrate în cauză fiind insuficiente pentru clarificarea elementelor sus-menţionate, recursul în anulare este fondat sub acest aspect.

Cu privire la emiterea biletelor la ordin fără acoperire în cont, se constată că, în cazul în care biletul la ordin nu este emis în condiţiile prevăzute în art. 104 pct. 2 din Legea nr. 58/1934, sunt aplicabile dispoziţiile acestei legi privitoare la gir, scadenţă, plată, acţiunea sau executarea cambială, regres în caz de neplată şi protest, fapta neconstituind infracţiune, ci se situează  în domeniul dreptului civil.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

Cum din actele cauzei se constată că nici sub acest din urmă aspect situaţia de fapt nu a fost clarificată, recursul în anulare a fost admis şi    s-au casat hotărârile atacate cu trimiterea cauzei la prima instanţă pentru rejudecare.

Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com