Întrucât  litigiul şi drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare, în concret din dispoziţiile art.32 din Legea nr.99/1999 de aprobare a OUG nr.88/1997 ci sunt ulterioare, termenul de prescripţie pentru acţiunea vizând recuperarea prejudiciului pentru imobilul retrocedat în natură  fostului proprietar, în lipsa altor prevederi din legea  specială  este cel general de 3 ani şi acesta curge de la  momentul când imobilele au fost efectiv  restituite.

(Secţia comercială - Inalta Curte de Casatie si Justitie, decizia nr.3830 din 22 iunie 2005)

Reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâta APAPS, solicitând obligarea acesteia la plata unei juste despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii  în natură către fostul proprietar a imobilului, situat în Sinaia., str. F., jud. Prahova, compus din teren în suprafaţă de 794 mp şi vila B.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost înfiinţată în baza H.G. nr.1041/1990, privind înfiinţarea societăţilor comerciale de turism, prin efectul Legii nr.15/1990, privind reorganizarea unităţilor de stat  în regii  autonome şi  societăţi  comerciale.

Vila B. şi terenul aferent au făcut parte din patrimoniul SC S. SA (Hotel Sinaia), situaţie confirmată de procesul verbal de inventariere şi anexa la H.G. nr.1041/1990 iar imobilul în litigiu a fost revendicat de familia B., în favoarea căreia s-au pronunţat instanţele de judecată, dispunându-se restituirea în natură a imobilului, hotărârea judecătorească  fiind deja pusă în executare, imobilul fiind scos din patrimoniul societăţii.

Potrivit dispoziţiilor art.32⁴ din Legea nr.99/1999, prejudiciul urma să fie recuperat de la APAPS, ca instituţie reprezentativă a statului român  şi  participantă la privatizare.

Reclamanta a invocat în drept: art.3 lit.g), art.4.3, art.32⁴ din Legea nr.99/1999, Legea nr.15/1990, H.G. nr.834/1991, H.G. nr.403/2000, Legea nr.10/2001, art.480, 969, 970, 998, 999, 1337 C.civ., art.5, 8, 10, 274, 271¹ C.proc. civ.

Prin sentinţa comercială nr.88 din 13 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială.

Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială a pronunţat sentinţa civilă nr.4760 din 9 aprilie 2004, prin care a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins cererea ca prescrisă, reţinând că faţă de obiectul acţiunii şi temeiul juridic al acesteia, sunt incidente dispoziţiile referitoare la termenul de prescripţie special, prevăzut în art.32²⁸ din Legea nr.99/1999, iar termenul de 3 luni a început să curgă de la data pronunţării deciziei civile nr.1817 din 26 iunie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti iar nu de la momentul executării acesteia, când pârâta a fost deposedată.

Apelul declarat de către reclamanta a fost respins prin decizia civilă nr.521 din 18 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială, apreciindu-se că instanţa de fond a dat o rezolvare corectă excepţiei dreptului la acţiune.

Reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art.304 pct.8,9 şi 10 C.proc.civ. şi a  arătat că, în mod greşit, s-a apreciat că dreptul  său de a solicita despăgubiri începe să curgă de la data pronunţării hotărârii în revendicare şi nu de la data executării,  12 noiembrie 2001.

Recursul este fondat.

Prin acţiunea întemeiată în drept pe dispoziţiile art.32⁴ din Legea nr.99/1999 de aprobare a OUG nr.88/1997, reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru imobilele retrocedate în natură foştilor proprietari, textul de lege precizat reglementând obligaţia instituţiilor publice implicate în privatizare de a asigura repararea prejudiciului cauzat în această situaţie.

Acest litigiu şi drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare la care se referă Legea nr.99/1998 de aprobare a OUG nr.88/1997,  şi anume dispoziţiile art.32³⁰ ci sunt ulterioare, iar termenul de prescripţie pentru acţiunea vizând recuperarea prejudiciului, în lipsa altor prevederi  din legea specială, este cel general de 3 ani şi curge de la momentul naşterii dreptului la acţiune, care este momentul când imobilele au fost restituite efectiv foştilor proprietari.

Prin urmare, excepţia prescrierii dreptului la acţiune trebuia respinsă iar nu admisă, aşa cum au procedat instanţele, încât în baza art.312 alin.(5) C.proc.civ. raportat la art.304 pct.9C.proc.civ. şi în considerarea art.297 C.proc.civ., recursul a fost admis, decizia modificată în sensul admiterii apelului şi anulării sentinţei civile nr.4760 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, iar  cauza a fost trimisă pentru soluţionarea acţiunii pe fond, Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com