Potrivit art.1111 şi 1112 C. civ. privind imputaţia plăţii, ordinea de prioritate în recuperarea sumelor trebuie să fie cea a dobânzilor încasate pentru creditul acordat, rata de împrumut şi comisionul. Din examinarea clauzelor contractuale rezultă că părţile nu au  convenit asupra modului de imputare a plăţii iar debitorul nu a făcut imputaţia plăţii , sumele  fiindu-i  reţinute  prin  ordin de plată.

(Secţia  comercială - Inalta Curte de Casatie si Justitie, decizia nr.3562 din 10 iunie 2005)

Judecătoria Cluj Napoca, prin sentinţa civilă nr.1162 din 6 februarie 2004, a admis în parte opoziţia la executare formulată de contestatoarea M.M. domiciliată în Cluj Napoca împotriva intimaţilor C.C. Cluj Napoca cu sediul în Cluj Napoca şi Teatrul de Păpuşi „P"cu sediul în Cluj Napoca, în sensul că a fost anulat titlul executoriu reprezentat de biletul  la ordin  emis de contestatoare la data de 8 martie 2000 şi executarea silită din dosarul execuţional al executorului judecătoresc S.M. faţă de contestatoare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că raportul juridic fundamental s-a născut din contractul de credit încheiat între intimata N. C. C. Cluj şi contestatoare în calitatea de împrumutat. Conform acestui contract, intimata a acordat contestatoarei un împrumut în sumă de 5 milioane de lei, pe care contestatoarea avea obligaţia să-l ramburseze în termen de 12 luni, având de achitat credit restant, dobândă fruct civil, iar în caz de neachitare la termen şi o dobândă majorată. Contestatoarea a plătit numai o parte din rate, după care s-au făcut reţinerile din salariu. În contractul de credit părţile nu au convenit asupra modului de imputare a plăţii.

Instanţa de apel a reţinut că, în conformitate cu  dispoziţiile art.1113 C.civ. , se consideră în primul rând plătite datoriile ajunse la scadenţă, iar dacă toate datoriile sunt scadente imputaţia se face asupra celei mai oneroase. Dacă toate datoriile sunt scadente şi la fel de oneroase se consideră plătită datoria cea mai veche. În speţă, toate datoriile contestatoarei la data plăţilor făcute erau scadente. Dobânda fruct civil, creditul restant şi comisionul erau datoriile oneroase întrucât dobânda penalizatoare şi penalităţile de întârziere nu produc alte penalităţi.

Expertiza contabilă efectuată a imputat sumele plătite de contestatoare după aceste reguli, respectiv sumele plătite s-au imputat asupra dobânzii fruct civil şi apoi asupra ratelor restante precum şi asupra comisionului datorat până în luna martie 2001. De asemenea prin plăţile făcute în luna iunie 2001 contestatoarea a rambursat integral creditul. Din calculele efectuate pe luni, a rezultat că la data de 10 octombrie 2002, contestatoarea datora intimatei, în baza raportului juridic fundamental o dobândă majorată, penalităţi şi comision.

În cauza de faţă, biletul la ordin a fost emis doar pentru sumele datorate în baza contractului de credit  din 8 martie 2000 cu titlu de rată, datorând comision fără a include şi penalităţi. Rezultă că din suma indicată în prezentul bilet la ordin, doar suma reprezentând dobânzi şi comision mai erau datorate de contestatoare la data de 10 octombrie 2002. Pentru restul sumei, biletul la ordin nu  reprezenta titlu executoriu întrucât creanţa intimatei faţă de contestatoare s-a stins prin plăţile anterioare.

Curtea de Apel Cluj,  Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia civilă nr.463 din 21 septembrie 2004, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Teatrului de Păpuşi „P"Cluj Napoca. De asemenea, apelul declarat de intimata N. C. C. Cluj Napoca împotriva sentinţei civile nr.1162 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, a fost respins.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că prezenta cauză  nu are ca obiect validarea popririi, ci este o opoziţie la biletul de ordin, împrejurare în care terţul poprit Teatrul de Păpuşi „P" nu are calitate procesuală pasivă.

Procedând la interpretarea clauzelor contractului, referitoare la dobândă, aceasta privea dobânda fruct civil, deoarece numai pentru acest accesoriu la data încheierii contractului, părţile cunoşteau scadenţa, în timp ce dobânda penalizatoare avea caracterul unei creanţe eventuale. În această situaţie, prevederile contractuale reprezintă o clauză penală, permisă într-un astfel de contract, însă dispoziţiile art.8 din OG nr.9/2000 interzic aplicarea dobânzii la dobândă şi drept urmare clauza contractuală este nulă absolut. Din probele administrate la prima instanţă cât şi din probaţiunea suplimentată în apel, rezultă că o parte din credit s-a plătit sub forma ratelor lunare, achitate la termen, după care, s-au făcut reţinerile din salariul contestatoarei, urmare a neachitării în termen a ratelor aferente următoarelor perioade: mai-iunie 2000, decembrie 2000- februarie 2001, aşa după cum se constată şi din expertiză.

Creditorul nu a comunicat debitorului modul în care a realizat imputaţia plăţilor, iar apelanta a făcut imputaţia plăţii în modalitatea considerată de ea a fi corectă. Imputaţia făcută de creditor nu este valabilă şi au fost aplicate regulile imputaţiei legale, aşa cum prevăd dispoziţiile art.1112 C. civ. Astfel, în mod corect s-a stabilit că datoriile contestatoarei la data plăţilor erau scadente şi sumele achitate trebuiau imputate asupra dobânzii fruct civil, apoi asupra ratelor restante şi mai la urmă comisionului datorat. Au fost considerate ca fără fundament criticile referitoare la anularea formelor de executare silită, de vreme ce biletul la ordin a fost anulat, nejustificându-se punerea în executare a titlului executoriu pentru toată suma cuprinsă în el.

Împotriva deciziei civile nr.463 din 21 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, creditoarea N.C.C. Cluj Napoca a declarat recurs, susţinând că au fost încălcate prevederile legale privind imputaţia plăţilor.

Intimatul debitor M. M. şi intimatul terţ poprit Teatrul de Păpuşi „P." Cluj Napoca au depus întâmpinări, prin care au cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, în raport cu criticile formulate în cererea de recurs, a constatat că acestea sunt neîntemeiate şi a respins recursul, reţinând din examinarea clauzelor contractuale, că părţile nu au convenit asupra modului de imputare a plăţii, iar debitorul nu a făcut imputaţia plăţii, sumele fiindu-i reţinute direct din retribuţie pe ordin de plată. A fost dată o eficienţă juridică maximă dispoziţiilor cuprinse în art.1111 şi 1112 C. civ., privind imputaţia plăţii, confirmate de experţi şi de practica bancară, în sensul că ordinea de prioritate în recuperarea sumelor este cea a dobânzilor încasate pentru creditul acordat, rata de împrumut şi comisionul. În acest  context, s-a impus şi anularea formelor de executare silită, deoarece suma cuprinsă în titlul executor nu era cea reală, fiind respectat şi principiul contradictorialităţii.

Astfel, criticile formulate în cererea de recurs de creditoare au fost înlăturate ca neîntemeiate, menţinându-se ca legală şi temeinică decizia civilă nr.463 din 21 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com

Foto :sfin.ro