Comments on: Dezvaluiri socante ale unei romance care a lucrat in multinationala Orange Romania

By: jack clay

jack clay — Tue, 30 Nov 2010 16:30:14 +0000

http://taraviselor.wordpress.com/ dati-va si voi cu parerea

By: deriva » Blog Archive » Victimele propriei prostii

deriva » Blog Archive » Victimele propriei prostii — Wed, 18 Nov 2009 14:15:04 +0000

[...] a murit din cauza epuizarii la locul de munca, la compania Ernest & Young. Iata ca Iulian Urban ne aduce un alt exemplu de imbolnavire la locul de munca. Ce m-a deranjat, dincolo de povestea unei tinere care nu a stiut [...]

By: DAN

DAN — Fri, 05 Sep 2008 07:37:57 +0000

Se pot purta multe discutii pe problema deschis de Dana aici…

Inca odata, pentru cei care cred ca Dana a fost de vina, o parere care sper sa le inchida gura…

IPOTEZA

Acest subiect se poate rezuma la o singura intrebare: Cand un om iti intinde o felie cu rahat si tu o iei, cine este de vina, cel care ti-a intins-o sau tu ca ai luat-o?

DESFASURAREA ACTIUNII

1. Doar sefii(managerii) intind feli!

2. Sefii gandesc costructiv; nu dau daca nu primesc, ca altfel se duce de rapa afacerea!

3. Cel care accepta o felie cu rahat o poate face din multe motive: vrea sa guste poate; poate nu i-a venit mirosu’ la nas; poate se gandeste ca nu strica o lingura de rahat la o oala cu mancre; poate din neatentie; sau poate pur si simplu i s-a parut ca vede gem (zacusca) pe felia de paine; etc.

4. Rahat e…cat cuprinde’!

5. Cand cu o felie cu rahat faci “cacatu praf”, tu, ca sef, ai in fata un intreg orizont de posibilitati. Te gandesti: “Ii dau un borcanel azi! Daca nu vrea, ii dau o felie! Daca nu vrea nici felia, ma mai gandesc”!

CONCLUZIE

Cine e mai inuman, cel care a intins felia cu rahat, sau cel care a mancat-o?

Eu zica ca nu se compara!
Nimanui nu-i place sa manance rahat pe paine! De ce sa dai la altii atunci?!

Trageti voi restul concluziilor!

By: Bogdean Dragoteiu

Bogdean Dragoteiu — Sat, 30 Aug 2008 11:25:28 +0000

Stimabililor, (si aici ma refer la cei pentru care multinationala este D-zeu, de genul Designeru’ sau altii), calitatea voastra de oameni fara suflet n-ar trebui sa va permita sa traiti. Nimic din ceea ce-a spus persoana in cauza nu ar trebuit dat uitarii sau comentat. Este ceea ce este in multinationale. Si eu am lucrat in TNT Romania, o “minunatie” de multinationala, cu o situatie aproape identica (d.p.d.v. al sanatatii). Acelasi mare RAHAT sau BULL SHIT cu care cred ca esti obisnuit Desingerule. Daca tie-ti place, n-ai decat sa ramai marcat cu acel mare COD DE BARE care este marca de angajat in multinationala. Chiar daca aveai rezultate remarcabile, mereu era cineva care te intrecea. Culmea esta insa ca, pentru a obtine performante, colegii fraudau sistemele de contorizare a performantelor pentru a face fata. Ei Designerule, cu fata ta de “trainer”, de “patron”, cauta-ti de lucru in alta parte, canta la alta masa si sterge-ti coltul gurii de saliva lasata in urma reactiilor nedisimulate la adresa unor OAMENI! Rusine!

By: radu

radu — Fri, 29 Aug 2008 13:56:34 +0000

Sunt de acord si eu cu majoritatea dintre posturile de mai sus. Andrei mi se pare putin cam melancolic dar ideea este buna. Daca Dana a gresit sau nu? poate raspunsul este la mijloc, nimeni nu este perfect si uneori facem sacrificii pentru oaresce lucru pe care il consideram la momentul respectiv impoartant. Problema romanilor este totusi, parerea mea desigur, capacitatea asta indusa de a face compromisuri usor si de cele mai multe ori in defavoarea noastra(ceva de genu “lasa ca-i bine si asa”). Sigur ca daca ne comparam cu nord-coreenii o ducem super bine si ar trebui sa fim super recunoscatori sistemului. Dar daca aruncam ochii spre vest o sa constatam ca treaba sta altfel. Imi vin in minte acum cateva cuvinte, mentionate de cineva intr-un post anterior… in Europa se munceste pentru a trai iar in SUA se traieste pentru a munci, reformulat. Problema pe care am constatat-o recent este ca stilul european se denatureaza treptat si tindem spre cel american – oarecum de inteles intr-o lume capitalista in care concurenta face victime in fiecare zi. Discutam recent cu “europeni” si ajungeam, cu parere de rau, la aceasta concluzie. Sunt totusi de acord ca puterea este la noi si ca daca actionam unitar putem schimba ceva. Totul tine de mentalitate si nu de siguranta financiara. Faza asta cu siguranta financiara este doar o iluzie, un sentiment care s-a trezit dupa ‘89 in sufletele romanilor tocmai pentru ca inainte nu exista alternativa asta. Siguranta financiara … cine mai are siguranta finaciara in Romania, suntem 90% dintre noi deja vanduti la fel si posesiunile noastre. Felicitari inca odata d-lui Urban pentru ca ofera posibilitatea sa discutam despre subiecte/simtiri cotidiene refulate pentru multi. Ma simt impresionat de numatul mare de posturi la acest articol, inseamna ca sunt multi romani care ar avea ceva de spus. Fara sa vreau a parea nationalist, vreau sa mentionez ca odata, nu demult, existau romani adevarati care si-au sutinut puncul de vedere. Instinctul este inca in noi, trebuie doar dezlantuit.

By: Andrei

Andrei — Fri, 29 Aug 2008 05:14:31 +0000

Cu parere de rau am urmarit unele din comentariile de mai sus si inca odata mi-am adus aminte cata ironie, rautate si insesibilitate exista printre noi. Toate acestea se regasesc si isi dau mana impreuna in multe dintre mediile multinationalelor din Romania. Si toate acestea de multe ori ne ruineaza sanatatea, nervii dar cel mai important ne omoara sufletul. Sa va fie rusine acelora care judecati pe nedrept si pe un ton ironic o persoana care si-a pierdut sanatatea si care se lupta inca pentru o viata normala. Si bravo celor care nu au lasat mizeria sa le intre in suflet. Sa ne aducem aminte ca undeva toti vom ajunge neputinciosi dintr-un motiv sau altul. Timpul nu iarta pe nimeni. In acel moment nu va mai conta cati bani avem in cont sau cata mancare in frigider. Poate doar atunci unii dintre noi ne vom aduce aminte ca suntem oameni si nu trebuie sa uitam asta indiferent in ce multinationala lucram si ce cariere avem. Luptati-va inainte de toate pentru a va pastra sulfetul caci asta e tot ce o sa va ramana.

By: Un om nacajit

Un om nacajit — Thu, 28 Aug 2008 08:23:00 +0000

Coloana vertebrala a romanilor nu exista. Inteleg draga Dana ca esti bolnava dar, daca stii sigur ca vei castiga procesul, fa-ti rost de un avocat bun si da-i in judecata pe cei de la Orange. In felul acesta iti pastrezi verticalitatea, vei crea un precedent care va pune firma in dificultate, vor fi dati afara ceva manageri (pe buna dreptate) si mediul de lucru va fi imbunatatit. Poate ar fi bine sa continui in presa si sa faci public acest proces.
Poate ar fi bine sa faci o plangere la Head Office la Office – asa ar stii si cei din afara ce se intampla.

By: Grigore

Grigore — Thu, 28 Aug 2008 06:03:00 +0000

Situatia Danei nu este una singulara si din pacate ilustreaza in culori triste perioada cea mai frumoasa din existenta omului. De ce trebuie sa ‘murim’ muncind in loc sa existe bucuria sau cel putin entuziasmul la locul de munca? As vrea sa stiu ce satisfactii ar avea sau cat de bucurosi ar fi cei care o condamna de Dana, atunci cand copii lor ar deveni ’sclavi’ intr-o astfel de companie? Deci sa fim realisti, cati dintre voi v-ati sacrifica copii in mod deliberat?

By: Oare cine e de vina? Care dintre parti greseste? | Ganduri aruncate pe o foaie virtuala

Wed, 27 Aug 2008 10:59:28 +0000

[...] e prima data cand aud povestile de genul acesteia. De data asta e vorba de Orange. Acum mai mult de un an a fost cazul Ralucai Stroescu, de care [...]

By: Calin Vlad

Calin Vlad — Tue, 26 Aug 2008 17:27:21 +0000

Amuzant este ca ne vrem europeni dar nu avem mentalitate de europeni
Vrem salariile lor insa munca pe stil vechi …
E drept ca cine nu munceste nu primeste … insa la noi in tara se intampla ceva mai trist … vad ca se mai poarta NEPOTISMELE
Imi pare enorm de rau de Dana si sunt sigur ca a avut motivele ei dincolo de pachetul salarial …
E pacat ca muncim atat … pentru salarii dar asta e
Asta e pretul care il platim pentru lipsa Romanilor de a avea coloana vertebrala si de a da cu pumnul in masa
Nu avem tupeu sa ne luam de Boss ca vezi doamne el devine demiurgul nostru si ne poate ajuta …
Ah si mai avem mentalitatea aia … de a ramane in locul in care ne-am angajat pana iesim la pensie …
Corect ar fi sa fim verticali … si sa ne spunem opinia fata de BOSS