Dezvaluiri socante ale unei romance care a lucrat in multinationala Orange Romania
Munca pana la epuizare. Exploatare continua a angajatului!
Cei mai rai si perversi tirani din multinationale sunt tot..romanii, care persecuta intentionat alti romani.
La multinationala, cand esti cu un picior in groapa, ti se mai da un sut in fund poate astfel cazi de tot.
Sanatatea nu are pret...dar eu am aflat prea tarziu.
Cam acestea sunt ideile principale care se desprind din povestea Danei care s-a adresat echipei de la www.AsistentaPentruConsumatori.ro povestind modul in care cei 9 ani din viata in care a lucrat la Orange Romania, au transformat-o dintr-o tanara fericita, vesela, optimista si plina de viata, intr-o persoana bolnava psihic si fizic, si care, in momentul in care compania nu a mai avut nevoie de ea, a fost aruncata la cosul de gunoi fara nici o ezitare.
Iar in situatia Danei se afla alte zeci de mii de romani, pe sanatatea , munca si viata carora, aceste multinationale si-au construit adevarate imperii ale profitului, prin exploatarea barbara si impingerea la limitele suportabilitatii fizice si psihice a muncii acestora, care lucreaza in conditii de stres, amenintati mereu cu evaluari in urma carora sunt dati afara, primesc sanctiuni.
Multinationalele au adus un regim de viata si de munca cu care romanii nu sunt obisnuiti, si care, isi pune amprenta in mod ireversibil asupra lor; acestia sunt pusi sa munceasca pana la epuizare, li se promit tot felul de avansari, sunt descurajati sa isi faca afaceri proprii, se face tot ce se poate ca sa fie dependenti de multinationala, insa se renunta la ei imediat ce nu mai prezinta interes pentru aceasta.
Socant in marturia Danei este si faptul ca, asa cum ea a constatat, aceste multinationale au venit cu programe si proceduri de lucru infernale, insa, cei care le aplica, cei care se comporta tiranic, cei care au ajuns sa nu mai aiba mila, suflet sau constiinta sunt...romanii din posturi de conducere sau decizie ale acestor multinationale. Asemeni lui Hitler care din mama evreica i-a persecutat pe evrei, sau asemeni spahiilor din armatele Imperiului Otoman care atacau tarile romane cu copii proveniti din Romania, asa si acesti romani care au ajuns pe anumite posturi in aceste multinationale, au uitat de unde au plecat, nu mai au nici un fel de sentimente, au ajuns robotii perfecti care indeplinesc ordinele companiei , calcand pe viata si "cadravrele" romanilor care isi risca sanatatea si viata, pentru profitul corporatiei.
Iata povestea Danei :
Am lucrat 9 ani la Orange. Cand m-am angajat aveam 20 de ani, apucasem ceva din sistemul comunist si inca nu stiam ce e cu "democratia"...nu se stie nici acum. Mi s-a oferit "ocazia" sa lucrez part time la MobilRom (pe vremea aceea, adica in 1997), la Serviciul Clienti, unde castigam f bine. Un salariu de part time depasea cu mult un salariu de director bugetar. Deci....il "apucasem pe Dumnezeu de picior", cum bine a zis cineva mai sus. Toata lumea era fericita. Ai mei ... ca fata lor lucra la Dialog, eu ca imi cautasem de munca pana atunci si gasisem niste oferte deloc atragatoare, studenta fiind si fara experienta de munca. Ce frumos sunau cuvintele trainer-ilor de la Dialog, ce familie mare si fericita eram, ce viitor minunat ne astepta, etc. Sunt de acord cu cine a spus mai anterior ca noi suntem de vina, insa eu aveam 20 de ani, eram tanara, increzatoare, nu existau precedente nefericite in cazul multinationalelor. Nu se stia de radiatiile provocate de antenele si telefoanele lor.
Am lucrat 1 an jumate part time, iar in restul timpului mergeam la facultate. Bineinteles ca nu aveam carte de munca, doar un contract de colaborare. Era foarte greu pe vremea aceea sa treci pe full time; era nevoie de multa munca si de pile eventual...de fapt ti se inducea ideea ca e minunat sa lucrezi full time, ca asta e scopul tau in viata si erai provocat si maipulat sa ajungi la acel "nivel". Impinsa de la spate si de ai mei, am trecut pe full time. Lucram 8 ore pe zi, o ora (nu din cele 8) aveam pauza de masa, iar pe parcursul celor 8 ore aveam 3 pauze de 10 minute. In rest raspundeam in continuu la telefoanele clientilor, majoritatea f stresante, carora trebuia sa le vorbim extrem politicos, chiar daca eram injurati.
In mod normal, dupa cum ni se spunea si la interviu, in Help Line nu se statea mai mult de 1 an (pe full time), pt ca era prea stresant, insa nu era o regula. Treceau la alte departamente sau "avansau" numai cei cu pile, cei care ii lingusisera mai bine pe sefi, etc. Eu nu sunt genul sa lingusesc pe cineva ca sa ma aprecieze, ci astept sa faca acest lucru in functie de munca mea. Si am tot asteptat...din pacate. Serviciul devenise o mare povara, ajunsesem la un nivel de stres cu mult peste normal, fumam tot mai mult, la facultate nu mai aveam timp si energie ca sa mai merg. Aici consider ca am gresit. Trebuia sa ma opresc si sa imi dau seama ce se intampla, dar eram sanatoasa, nu stiam ca stresul te poate imbolnavi.
In al 3-lea an, adica in 2000, m-am imbolnavit brusc. Am facut 2 atacuri de panica, dupa care am slabit 7 kg intr-o saptamana, ma simteam oribil....atunci am crezut ca mor. Mi-am facut niste analize si mi s-au descoperit noduli la tiroida, care imi provocau hipertiroidie. A fot cea mai cumplita perioada din viata mea. A trebuit sa-mi iau concediu cateva luni ca sa ma stabilizez cat de cat, insa mi-a fost imposibil sa mai iau vreun apel de la clienti. De cate ori incercam sa vorbesc la telefon ma apuca tremuratul si mi se facea rau.
Incepuse perioada evaluarilor si mi-a venit si mie randul. Desi rezultatele mele erau bune, pentru ca "m-am imbolnavit si am lipsit de la serviciu" mi s-a dat "necalificat" (dupa ce avusesem rezultate de "bun" sau "foarte bun" atunci cand eram buna de munca)....era cel mai prost rezultat pe care il putea obtine cineva la evaluare. Am fost socata pe moment, nu am putut sa reactionez. Abia dupa cateva zile m-am adunat, am analizat raportul si mi-am facut curaj sa merg la managerul de departament ca sa mi se dea o explicatie. Pentru ca nu a avut argumente legale, decat lipsa mea pe o perioada de vreo 3 luni din cauze medicale, a fost nevoita sefa sa ma treaca la "satisfacator", ceea ce insemna ca pericolul de a fi concediat era mai mic. Ca sa vedeti cum e in multinationale...cand esti cu un picior in groapa, ti se mai da un sut in fund, poate cazi de tot.
Ulterior am fost mutata la alt departament, insa starea mea nu s-a ameliorat si a trebuit sa ma operez. Mi-a fost extirpata toata tiroida, pt ca era plina de noduli.
Nu mai povestesc tot ce am suportat din cauza sefilor care incercau sa ma faca sa plec de bunavoie. Dupa 2 ani in care am suportat hartuieli, acuze, comportamente abuzive si total neprofesionale, m-am decis sa plec din firma, nu inainte de a-i trimite directorului general (CEO) o scrisoare in care i-am povestit ce am patit eu in minunata firma pe care o conduce. Si am patit-o din cauza romanilor, nu a strainilor. Or fi venit strainii cu multinationalele, insa in ele lucreaza romani. Bineinteles ca nu a acordat atentie cazului meu, a predat situatia celor de la Resurse Umane, care numai "umane" nu sunt.
I-as da si acum in judecata daca starea de sanatate mi-ar permite. Sigur nu ar mai trebui sa muncesc toata viata.
Sunt convinsa ca nu sunt singura "patita", dar sper macar sa fiu un exemplu pt cei ce hotarasc sa se angajeze in astfel de firme.
Sanatatea nu are pret. Eu am aflat prea tarziu.
Pentru comentarii sau sugestii pe tema acestui material , ori daca ati trecut prin situatii similare si credeti ca ele trebuie cunoscute si reclamate autoritatilor si Justitiei, va invit sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com
foto:phakiru.blogspot.com
Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa Senatorului : iulian.urban@gmail.com
Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro
Geimsbond said
am August 24 2008 @ 8:24 pm
Si cand te gandesti cat profit are Orange de pe urma romanilor …..
Designeru said
am August 24 2008 @ 11:58 pm
Atata timp cat exista oameni care nu se stiu opri singuri din munca… nu are rost sa se planga nimeni. Orange ia oferit persoanei de mai sus un job… ea l-a acceptat. Eu cred ca e numai si numai vina ei ca s-a chinuit asa mult. Mi se pare normal ca Orange-ul sa o concedieze in momentul in care nu produce mai mult decat consuma. As face exact la fel cu oricare din angajatii mei. Nu suntem o familie, nu facem acte de caritate. E doar business.
Marco said
am August 25 2008 @ 12:35 am
Domnule Designeru,
Nu spun neaparat ca gresesti, fiecare are parerea sa, dar eu consider ca tratamentele de acest gen sunt abuzuri, si, in plus, nu e nici in interesul unei companii care se respecta sa isi bata joc de angajati. Daca arunci un ochi in ograda Microsoft, Adobe, SAP sau a oricarei alte firme mari, o sa observi cateva lucruri: in primul rand, asigurari de sanatate, in al doilea rand, concedii pe post de rasplata pt munca prestata. Cu alte cuvinte, o companie care a platit trainingul unei persoane, are tot interesul sa o pastreze, deoarece, altfel, va trebui sa plateasca din nou initierea altui angajat. In plus, nu suntem o familie, dar suntem totusi oameni, iar business-ul, cat ar fi el de agresiv, se foloseste de oameni pentru oameni. Si, sa fim seriosi, intre romanii in functii de conducere la firme multi-nationale, nu generalizez, mai exista si aceia care nu sunt siguri pe postul lor si isi imprastie stresul si nesiguranta pe angajati. Are rost sa iti mai spun cu cat % creste productia in cazul unui om fericit, fara griji? Aceasta e doar pararea mea, a unui umil CEO la o firma de software si la un coafor (frumoasa combinatie, nu-i asa?). Ah, si sa nu uit, de multe ori suntem considerati ultima speta de oameni de catre straini, o spun din experienta.
Cu stima.
Opethian said
am August 25 2008 @ 1:00 am
Perfect de acord cu Designeru.
Hai sa lasam partile negative la o parte si sa ni se zica si salariul care, sunt sigur, a stat ca magnetul intre “victima” si multinationala. Si sunt sigur ca era mare magnetul pentru o asemenea “atractie”. Mi se pare un articol absolut inutil.
Grig said
am August 25 2008 @ 1:01 am
Draga Designeru said,
nu-mi vine sa cred ce ai scris. As fi curios ce ai spune tu daca ai fi in aceeasi situatie. Dar, nu esti si sigur nu-ti poti inchipui ce a simit Dana. Dar nu uita roata se invarte si si afacerea ta poate da gres. Asa cum te comporti tu cu angajatii tai asa vei putea pati si tu.
Nu numai la multinationale este asa. Cam peste tot e asa, DIN PACATE. Eu lucrez la stat si tot aceleasi “evaluari” sunt.
Le doresc la cei care “asupresc” sa mediteze si la randul lor sa fie si ei asupriti dupa cum fac si ei.
Andrade said
am August 25 2008 @ 7:12 am
Din ce reiese din scrisoare Dana a fost angajata la serviciul relatii cu clientii..Este un salariu foarte mic..am o prietena care lucreaza acolo si anul asta din cate am inteles are in jur de 12 mil la full time..imagineaza-ti salariul la part time in anii trecuti..
David said
am August 25 2008 @ 8:24 am
Noi suntem de vina ca ne lasam exploatati de capitalistii de tinichea si le dam viata noastra .Nu am facut toti intr-un fel pact tacit cu diavolul?
vio said
am August 25 2008 @ 8:46 am
o tara de doi lei…
exploatarea omului de catre om…
stupid, sa chinui un om in asemenea hal…
Alexandru said
am August 25 2008 @ 9:02 am
Exista doua tipuri de oameni:
oameni care traiesc pentru a munci
si
oameni care muncesc pentru a trai
deco said
am August 25 2008 @ 9:40 am
intrebarea e daca s-a imbolnavit din cauza muncii sau nu, sa intre un doctor si sa ne lamureasca. Intr-adevar companiile multinationale sunt destul de dure insa din nou mi se pare ca Urban exagereaza….
LastChance said
am August 25 2008 @ 9:58 am
Uitati-va in jurul vostru si vedeti cati oameni sar sa ajute pe cineva la nevoie, cineva cazut pe strada, o femeie agresata, asa ca vedeti cu ce natie aveti de-a face.
De cate ori nu vi s-a intampla la serviciu ca atunci cand aveti probleme sau un momemt mai tensionat cei carora le era bine (momentan) sa dea din umeri si sa-si vada de treaba mai departe. Eu cred ca persoanei pentru care s-a deschis topicu i-a venit randul sunt sigur ca in cei 9 ani a privit cu indiferenta la altii care au cedat inaintea ei.
Ginditi-va cum mergeti mai departe, ganditi-va ca ei asta vor , sa nu fiti uniti ci entitati individuale, individualiste si usor de manipulat.
Alx said
am August 25 2008 @ 10:03 am
Da frate asa se intampla cand nu tintesti decat banii. Greseala nu e a companiilor ci a celor care alearga dupa bani. Multinationalele va ofera banii dupa care voi alergati. Nu va dati seama dar munciti pe branci ca sa castigati carute de bani si tot ce veti face cu ei va fi sa va platiti medicamentele mai incolo. Nu m-am dat niciodata la o parte de la munca insa intotdeauna am considerat ca degeaba muncesc daca ajung acasa lesinat, daca nu sunt in stare sa ies seara sa beau o bere cu amicii (si nu doar sambata) si asa mai departe. Nu va face nimeni statuie daca va dedicati 100% timpul si mai ales sufletul pentru companie (indiferent ca e multinationala sau firma de apartament) asa ca nu va agitati prea tare. Viata merita traita, la ce rahaturi bagam in noi si la ce stil de viata ducem s-ar putea sa nu prindem multi ani de pensie asa ca nu va bazati ca va veti relaxa sau veti calatori la pensie cu banii castigati.
Elena Furtuna said
am August 25 2008 @ 10:05 am
Daca ai o experienta in spate de cativa ani, trebuie sa fi trecut macar o data prin asa ceva. Probabil ca si tentatia financiara a fost mare, altfel ar fi renuntat de buna voie si ar fi ales un job mai usor dar mai slab platit. Dupa 25 de ani vechime in munca, concluzia mea este: esti bun cat esti bun! Fara alte comentarii..
rox said
am August 25 2008 @ 10:08 am
Am o prietena care a lucrat la Orange la serviciul clienti cativa ani. Dupa ce call center-ul din orasul nostru s-a desfiintat, a fost nevoita sa se mute in Bucuresti. Acolo au facut tot posibilul sa o faca sa demisioneze si fiindca ea nu a vrut au dat-o afara fara motiv. Prietena mea i-a dat in judecata si a castigat procesul, primind si despagubiri. Deci… se poate! NU mai acceptati sa fiti calcati in picioare.
Alx said
am August 25 2008 @ 10:11 am
Revin. Daca a stat 9 ani intr-o slujba de call center asta spune multe. Adica ai sansa sa termini o facultate si sa iti gasesti un job mai serios decat call center insa tu renunti la facutate…O imensa prostie. Pai la call center cam asa se sta, 6 luni, 1 an maxim, ala e un job pentru studenti, ceva de unde sa iti vina niste bani in plus, nu o cariera. Au orbit-o banii. Sa stai 9 ani in asa ceva…pai tre’ sa fii cam batut in cap. In plus multi romani nu isi cunosc drepturile. Indiferent de firma la care lucrezi, codul muncii e acelasi pentru toti. Sunt niste drepturi pe care multi dintre angajatii romani nu si le stiu si nici nu si le revendica.
Daniela said
am August 25 2008 @ 10:13 am
Buna,
Am lucrat si eu…destul de multi ani, la concurenta, adica la Connex. E adevarat ca presiunile sunt mari, ca asteptarile sunt mari, dar si salariile erau pe masura. Eu cand m-am angajat acum 9 ani…tot la Serviciu clienti…aveam peste 400$ salariu. Un salariu pe care parintii mei doar il visau. Si eram studenta.
Dar nu te tine nimeni cu forta. Motivele pentru care am plecat eu sunt altele, si nu legate de program.
Si am lucrat si mai mult decat Dana. Am avut zile in care lucram 14 ore pe zi. De ce am facut-o? Da, mi se cerea. Dar imi placea meseria pe care o aveam.
Nu iti impune nimeni sa stai intr-un job care nu imi place. Din pacate, Dana nu are dreptate. Daca nu facea fata, putea discuta cu managerul si, daca nu se gasea o solutie, putea pleca. Orice angajat din Connex sau Dialog era angajat imediat oriunde.
Nu te tine nimeni nicaieri cu forta. Tin minte ca la un survey noi am spus ca suntem deranjati de overtime. Dupa aceea, ni s-a impus sa nu mai facem overtime. Managerul nu ne mai aproba nici macar o ora.
Asa ca…imi pare rau, dar nu are deloc dreptate. Este exclusiv vina ei ca a acceptat aceasta situatie.
Claus said
am August 25 2008 @ 10:28 am
Oameni buni, Urban are dreptate. Problema este in nerespectarea legii si managementul generator de stres. Angajatii sunt evaluati dupa o multitudine de criterii. Managementul doar dupa criteriul “productiei de profit”.
Din experienta va spun si faptul ca managementul romanesc este in multe situatii “dupa ureche”. Cand spun management romanesc ma refer la cel facut de catre managerii romani. Imediat ce un roman ajunge intr-un post de conducere se considera buricul pamantului si un manager de talia lui Trump si incepe sa filosofeze despre “meandrele concretului” in management.
In Romania patronii si managerii gandesc in termeni de statistica a riscului:
I: “Care este sansa sa fiu prins si sa o patesc?”
R: “X %”
I: “Cat imi pot permite (in functie de pile, situatie financiara etc)?”
R: “X-1 %. Atunci mai bine nu incerc” sau “X+1 %. OK, atunci da-i bataie.”
Cam cat la suta isi permite Orange? Dar Carrefour?
Aceasi situatie prezentata mai sus, am patit-o inntr-o firma Romaneasca 100%. Unde am avut perioade unde am lucrat si 36 de ore non stop. Si nu era vorba de munca fizica, tot intelectuala, tot la computer 90% din timp, restul la telefon…
Asa ca Domnilor care spuneti ca este vorba de business aveti dreptate, dar cu ce costuri se face? Pana la urma, asuprind si terorizand pe unii sau pe altii iti furi singur caciula.
Eu cand am fost intrebat daca as recomanda sa se angajeze cineva la firma respectiva, i-am raspuns ca sa o faca daca vrea sa isi distruga sanatatea sau entuziasmul sau alte cele. Cand omul nu-i normal, atunci ocoleste-l. Firma face pentru ca isi permite gradul de risc. Tu iti permiti gradul de risc de a-ti termina sanatatea? Daca da… continua. Daca nu atunci pune-i punct.
Fa-ti o afacere… etc.
DIANA said
am August 25 2008 @ 11:02 am
SIGUR ACEST DOMN Designeru said ,DACA SE POATE NUMI CA ESTE DOMN ,GINDESTE ASA PENTRU CA NU A FOST SI NU ESTE IN ACEASTA SITUATIE
DAR AVEA CINEVA DREPTATE:ROATA SE INVIRTE SI INAINTE SI INAPOI.
SI DACA PENTRU ACEST DOMN INTR-O BUNA ZI ROATA INCEPE SA SE INVIRTA SI INVERS?????????????.
SA NU UITE CA ESTE UN DUMNEZEU SI CIND EL INCEPE SA TE JUDECE EU CRED CA EL VA AJUNGE MAI RAU DECAT ACEASTA DOMNISOARA .
DUPA MODUL DE GANDIRE EXISTA INTOTDEAUNA SI RASPLATA.
SI NU ESTE NEVOIE DE RASPUNSUL UNUI Dr; STRESUL DUCE LA NEBUNIE , CANCER,CIROZA, DIABET ,S.A M. D.
N-AR TREBUI SA FIE JUDECATA ,CRITICATA ACEASTA FATA CARE A MUNCIT
CORECT SI CINSTIT
EU STIU CE INSEAMNA SA LUCREZI INTR-UN ASEMENEA MEDIU ;
DIANA
Costi Z said
am August 25 2008 @ 11:50 am
Sunt in continuare convins ca “ne meritam soarta” pentru ca ne purtam ca niste “mamaligi”
Asa cum inaintasii de valoare ai Romaniei ne-au transmis din generatii in generatii, UNIREA face puterea.
insa noi nu stim sa fim uniti; nu stim sa ne strangem in acea organizare legala numita Sindicat si sa ne cerem Drepturile.
Desi sunt “Patronul” unui SRL lipsa drepturilor angajatului Roman oriunde s-ar afla imi provoaca in continuare stari de Revolta.
Numai impreuna putem fi puternici; numai penalizand pe cei de la puterea economica si politica a Romaniei putem sa le demonstram ca de fapt Noi avem Puterea.
Le aduc aminte celor multi angajati ca pot organiza un sindicat cu cel putin 15 membri iar societatea la care muncesc este OBIGATA sa le asigure sediu.
Costi
Ben said
am August 25 2008 @ 11:55 am
Bai lesinatilor, nu aveti o chifla in stomac si va dati voi cu parerea, urat din partea voastra. Intr-adevar in multinationale se intalnesc doua tipuri de romani, romani sefi si romani sclavi. Romanii sefi care au fost sclavi pupincuristi acum sunt mari si tari, tipa…urla sunt niste oameni patetici. Mi-e sila de asa ceva. Eu ii citesc imediat, deh experienta profesionala.
Aceasta fata Dana si-a facut-o cu mana ei. Toate lucrurile au o limita. Eu nu vreau sa comentez venitul domnisoarei, problema e cu totul alta. Eu nu cred ca salariul unui operator in call center nu poate fi inlocuit cu putina ambitie, nu e ca si cand domnisoara facea audit! Era doar o simpla voce la telefon ! De cand si pana cand sa te omori fizic si psihic pentru un job intr-un call center ??? Dana imi pare rau pentru ce ai patit sincer, dar nu sunt de-acord cu tine. Trebuia sa pleci la prima chestie care nu-ti convenea in compania aia putea sa fie si Google, trebuie sa te respecti TU pe tine ca om si abia dupa sa ceri respectul altora.
danrodd said
am August 25 2008 @ 12:02 pm
Buna ziua
de multa vreme stau si ma gindesc la acest subiect; incerc sa-mi dau seama de unde vine aceasta problema; ca sa ma descriu pe scurt spun asa: lucrez de 15 ani cu carte de munca (ce este inainte de cartea de munca nu iau in considerare desi dpdv al oboselii si stresului ar trebui adaugata si aceasta perioada); in acesti 15 ani am lucrat in medie 13 ore pe zi, 6 zile pe saptamina si am schimbat pina acum 7 locuri de munca (sunt la cea de a 7-a companie); pina acum nu a existat NICI O ZI in care sa nu simt stresul profesional, indiferent de pozitia ierarhica pe care am ocupat-o, ceea ce ma face sa ajung la urmatoarele concluzii:
1. nu este vina nimanui ca viata este dura si ca noi ne imbolnavim din cauza stresului profesional (si din pacate nu acesta este singurul pe care trebuie sa-l suportam);
2. noi suntem singurii responsabili si tot noi suntem cei care hotarim daca vrem sau nu sa ne asuma aceasta situatie
3. sa fim seriosi ca vremea sclavagismului a trecut demult; faptul ca strainii ne trateaza asa este pentru ca le permitem; cind nu le vom mai permite vor deplasa afacerile mai in est unde alti oameni vor suferi de avelasi sindrm ca si noi; intrebarea este ce se va alege de noi atunci?
Eu cred asa; este vorba de o perioada istorica in viata romanilor din care fiecare intelege ce vrea;
Eu vreau asa: sa ma dezvolt profesional cit mai mult posibil (lucru care nu il pot realiza fara multinationale pentru ca tot ce este nou – indiferent de zona de activitate – vine de la multinationale); este un risc si un sacrificiu pe care il fac constient pentru ca am copii si ei trebuie sa capete de la mine tot ce este mai bun; dar asta nu inseamna ca ma las calcat in picioare de multinationale; in momentul in care treaba “nu mai merge deloc” atunci este alegerea mea daca plec sau ramin; dar este ALEGEREA MEA; eu am un principiu simplu dar destul de sanatos: daca incep sa iau problemele de la munca acasa atunci e momentul sa-mi scimb locul de munca;
Cum reusesc sa mentin acest echilibru extremd e subtire?!…..incercind sa-mi fac treaba cit mai bine, nu ma pling niciodata nimanui si am niste “ancore de viata” bine stabilite: familia si sanatatea
Eu cred ca cei ca Dana sau ca fata de la EY despre care s-a facut caz, suntfost niste firi slabe care nu au stiut cind sa zica STOP (si mai ales nu si-au asumat acest lucru); salariul si beneficiile care le au de la multinationale nu le poti gasi peste tot in Romania; dar trebuie sa ai o masura in toate: azi vrei salariu, miine vrei sanatate si familie – ESTE NUMAI DECIZIA NOASTRA; trebuie sa intelegem ca Romania nu este o tara “asezata” in care toti isi cunosc locul; acum se fac cartile pentru viitor si daca nu te sacrifici acum cei de dupa tine (copii, nepoti, etc) nu au nici o sansa (nici macar sansa de a te avea pe tine ca model de viata);
Si eu m-am lovit de oameni rai, meschini, dar a fost numai alegerea mea sa lucrez cu ei si a stat in puterea mea sa-i inlatur pe unii din ei sau sa-i fac sa vada lucrurile altfel pe altii. Cind nu s-a mai putut am renuntat si am plecat;
raluca said
am August 25 2008 @ 12:29 pm
Problema “patronilor” din Romania(si sunt destul de multi!!!) este ca au uitat de unde au plecat..poate si ei au muncit pentru altii la randul lor si nu le-au convenit conditiile…programul,banii,sa asculte de altii si sa se supuna regulilor…si poate au zis atunci ca vor ajunge si ei sa aiba propria afacere si sa fie proprii lor sefi. Din pacate cei care au reusit asta se poarta exact ca fostii lor sefi… chestia asta cu sefia nu o sa se termine niciodata…mereu vor exista oameni care sa munceasca pentru altii,care ii vor suporta cu toate crizele lor de sefie, cu tipetele, injuraturile, mustrari, penalizari…si toate astea pentru BANI CARE ORICUM NU NE AJUNG. Cati dintre noi nu ne dorim sa ajungem mai devreme acasa ca sa petrecem timpul cu familia sau cu prietenii, cati nu isi doresc sa aiba mai mult timp pentru ei, sa avem timp sa ne rasfatam, sa ne relaxam si cati dintre noi nu isi doresc o situatie materiala mai buna, concedii mai lungi si mai frumoase???? Muncim ca niste roboti de dimineata pana noaptea pentru bani, ajungem acasa obositi, stresati, nervosi si ne varsm nervii pe persoanele dragi. Nu contest faptul ca poate asa este si
in multe alte tari, dar poate pe ei ii mai ajuta si statul si sistemul de la ei din tara, poate sunt mai bine organizati si astfel reusesc sa se bucure de viata, sa aiba timp liber, concedii, conditii de trai mai bune iar la pensie sunt mult mai sanatosi decat bunicii nostrii, mai plini de viata si cel mai important.. nu isi petrec batrinetea cersind la colt de strada, la cozi in farmacii sau la posta sa isi ia pensiile. Traim in tara lu’Papura Voda, unde orice este posibil iar rautatea si saracia nu are limite. O zi buna va doresc!
Marius said
am August 25 2008 @ 1:20 pm
Sunt de parere ca Dana si-a facut-o cu mana ei, dupa cum multi ai mai zis inaintea mea. Am citit undeva mai sus cum cineva spunea ca faptul ca a stat 5 ani pe un post in Call Center spune extrem de multe. In Call Center se sta un an, poate doi… Oricand poti sa pleci, daca esti bun poti sa promovezi, iar daca esti si destept pleci intr-o tara unde lucrurile stau mai bine. Sa fim seriosi, e usor sa te plangi, dar ma intreb ce a facut Dana ca sa schimbe situatia in care era? A continuat studiile? A vorbit cu superiorul direct? A cautat de lucru in alta companie (multinationala sau nu)? La cate interviuri a mers? Si-a facut o lista cu problemele care au dus la picarea interviurilor, ca ulterior sa stie in ce directii sa traga si unde sa repare? Pai daca muncim ca vitele normal ca ajungem sa facem ulcer la 30 de ani si noduli pe tiroida… 9 ani intr-un callcenter… e incredibil!
geanina said
am August 25 2008 @ 1:27 pm
Singura vinovata este persoana care accepta sa fie tratata asa. Daca nu iti convine o situatie de la munca, daca acea situatie nu are rezolvare, daca genereaza stres, nu are rost sa mai muncesti acolo, nu? Pana la urma, nu te angajeaza nimeni cu forta si nici nu te tine. Cred ca mai degraba avem vocatia de victime si ne place sa ne plangem de cat de mult si greu muncim si cum nu suntem recompensati suficient. Probabil ca la un moment dat se realizeaza o legatura de victima-tortionar intre angajat si angajator, insa cu acordul ambelor parti. Parerea mea.
mali said
am August 25 2008 @ 2:08 pm
E usor sa dai cu batul… voi spuneti ca ea e vinovata? Sa fim seriosi, aici ea e cea care s-a imbolnavit, nu sefii ei, nu patronii, nu cei de la resurse umane… nu cred ca vocatia a tinut-o acolo, ci poate obisnuinta, salariul, colectivul, poate nu-i o fire ambitioasa… cine stie… la mine la munca se aplica proverbialul “nu va tine nimeni cu forta, cui nu-i place sa plece, sunt 100 la poarta care asteapta” niste metode pe care le-am mai intalnit si in alte vremuri, dar cand toti comenteaza DOAR pe la colturi ce poti sa faci? Vocatia de victime, spune cineva de mai sus! In serviciile noastre am intalnit 2 tipuri de oameni: oameni care vad, dar nu le pasa, oameni care vad dar se fac ca nu vad, aaaa, si inca unul, oameni care vad dar iti mai dau ei un sut sa te impinga mai bine doar-doar or iesi ei mai in fata… si nici nu ma mai mir citind ce am citit mai sus …
Adina said
am August 25 2008 @ 2:28 pm
E atat de usor sa judeci un om si sa-i pui eticheta! Sunt foarte de acord cu ceea ce zice danrodd. Oamenii nu sunt toti la fel. Sunt oameni puternici si oameni mai slabi, sunt oameni care au o energie interioara inepuizabila (sotul meu e in stare sa lucreze de la 8 la 2-3 noaptea fara nici un efort, eu cad ca o leguma dupa 9 ore de stat la serviciu – si credeti-ma, ce face sotul meu e de 10 ori ma stresant decat ce fac eu).
A judeca insa multinationalele dupa niste cazuri izolate este nedrept. Sunt buticuri la colt de strada in care oamenii sunt mult mai prost tratati si, evident, mult mai prost platiti si sunt multinationale (eu lucrez intr-una de 10 ani) unde tratamentul este absolut fair: muncesti mult primesti mult dar faci si sacrificii: timp liber, familie, sanatate. Este alegerea fiecaruia. Sa ne iasa din cap: nu exista bun si ieftin. Nu exista munca putina si bani multi (decat daca te apuci sa vinzi terenuri, sa sa faci trafic de persoane). Si cum obrazul subtire cu cheltuiala se tine, vrem un loc de munca mai bun, trebuie sa dam inapoi ce e mai bun in noi. Unii rezista mai mult la aceasta presiune, altii cedeaza si, din pacate, cedeaza atunci cand au ajuns deja la fundul sacului.
Eu dupa 10 ani de multinationala am decis sa iau o pauza: nu vreau in nici o alta multinationala, nu sunt in stare momentan sa deschid nici o afacere dar am, ceea ce Dana probabil nu a avut: confortul financiar de a se odihni. Cum sa pleci daca stai cu chirie de 400 EUR si mai ai de platit si o intretinere? Unde sa pleci? Poate intr-un post similar la o alta multinationala…nu? Pai si atunci am eliminat stresul? Schimbatul job-ului in sine este al doilea factor major de stres in viata unui om, dupa divort… Asa ca nu o mai judecati ca nu a fost foame de bani, a fost nevoie, a fost frica de a nu-i dezamagi pe cei dragi, de a da inapoi, de a se intoarce la parinti acasa, cu coada intre picioare si fara slujba…sau, cine stie ce alte motive? salariul, va spun eu…nu depaseste 400 EUR in call center decat daca esti manager…anyway…bafta Dana!
Diana teo said
am August 25 2008 @ 2:35 pm
Trebuie recunoscut faptul ca majoritatea patronilor incearca sa faca profit platind salarii mici pe ore multe.
Nu sunt de acord cu cei care nu respecta drepturile omului si se gandesc doar la propria persoana, dar raportat la articolul de mai sus, cu atat mai mult nu sunt de acord cu cei care nu-si schimba viata, chit ca le merge rau, cu cei care se streseaza foarte mult si isi alimenteaza stresul.
Asta nu duce la nimic, evident, decat la boala.
Si nu trebuie sa gandim ca nu suntem in locul Danei ca sa o intelegem. Putem spune ca ne pare rau ca a avut problemele respective, dar compatimind omul nu il ajuti cu nimic.
Dana, m-as bucura daca ai citi mesajele astea. E pacat ca ai avut asa probleme serioase de sanatate, dar e viata ta, tu esti stapana pe ea, nu trebuie sa te lasi calcata in picioare, mai ales daca nu te simti bine. Orice ar fi, tu contezi cel mai mult.
Nu esti singura care este exploatata la locul de munca si e grav ca lucrurile astea se intampla si inca destul de des. Dar daca nu mai erai multumita de locul de munca, trebuia sa renunti, nu sa te gandesti ca e greu sa gasesti ceva mai bun, cu atat mai mult cu cat aveai deja ceva experienta.
Eu as spune asa: De ce sa ma chinui lucrand peste program si suportand mai stiu eu ce umilinte cand de fapt cel care ma angajeaza depinde foarte mult de mine, munca mea ii face afacerea sa functioneze, eu sunt cea care ii ofera lui niste servicii fara de care ar avea gol in buzunare. M-am saturat de actualul loc de munca, trec mai departe, asta e viata, imi caut altceva.
E si benefic sa-ti schimbi locul de munca, iti mai reorienteaza viata.
Romania e o cacialma la respectarea drepturilor omului, dar daca suntem de acord cu ea devine si mai mare.
Diana teo said
am August 25 2008 @ 2:50 pm
Mali ai dreptate, dar cand intervin probleme de sanatate, fac ceva pe el loc de munca.
Pana la urma, articolul asta este despre cum suntem noi romanii, las-o ba ca merge asa. Si inghitem si inghitem. Nu spune nimeni ca Dana e vinovata de ce a patit, din contra, experienta ei ne reaminteste cat de porci sunt aia care isi fac banii pe spinarea altora, la propriu si cat de mult se depreciaza valoarea umana.
Dar, cu putina indrazneala, ceva se poate face, putin cate putin.
Si invatatura cea mai buna pe care-o putem trage: Sanatatea nu are pret, de viata noastra nu isi bate nimeni joc.
Si daca seful nu stie sa ma aprecieze, treaba lui, el pierde, o sa se dea el cu capul de pragul de sus pana la urma. Eu merit mult mai mult. Asta asa ca autosugestie:)
Mult succes in viata Dana si multa multa sanatate!
dana said
am August 25 2008 @ 2:55 pm
Multumesc pentru parerile pro si contra. Nu ma asteptam ca acest comentariu al meu sa constituie articol separat de problema cu multinationalele, de aceea nici nu am dat toate detaliile. Oricum nu poti sa povestesti 9 ani in 10 randuri.
Nu am stat 9 ani in Call Center, ci vreo 2 ani si jumatate. Am ramas in firma pt ca ni se tot promiteau oportunitati si alte beneficii. Cand faceti comentarii raportati-va la vremurile acelea nu la ofertele de munca de acum.
Pe vremea aceea salariile din Call Center erau f mari comparativ cu toate joburile pe care le putea gasi un student. Situatia financiara a familiei mele nu imi permitea sa renunt la job si sa-mi continui facultatea.
Sunt o fire ambitioasa si justitiara. Defectul meu a fost ca am crezut ca se poate avansa si prin merite proprii, nu numai prin pile, lingusiri si altele. M-am angajat la sfarsitul lui noiembrie 98 si m-am imbolnavit in 2000. Cine ma mai angaja pe mine in acea stare?
montezum said
am August 25 2008 @ 3:16 pm
Nu este adevarat ca vina apartine Danei. Are si dana o mica parte din vina, la un moment dat trebuia sa renunte, dar atat. In conditiile in care orice angajator din Romania trebuie sa respecte legile romanesti si in conditiile in care legile romanesti specifica clar numarul de ore de munca zilnic (8 ore) si numarul de ore suplimentare anual permis (100-200 nu stiu exact) anagajatorii nu au DREPTUL sa oblige angajatii sa lucreze mai mult. Cei care fac asta ar trebui pedepsiti. Daca Dana nu isi putea indeplini obiectivele zilnice in cele 8 ore permise de lege trebuia fie concediata pentru ca era incompetenta fie degrevata de anumite indatoriri. Bineinteles ca in Romania “inteligenti” ca cei de la nr 2 sau nr 4, ajunsi prin cine stie ce greseala “sefi” au impresia ca legile din tara asta pot fi incalcate oricand in numele profitului si ca angajatii sunt niste mici jucarioare pe care le pot folosi dupa bunul plac. Din pacate aceste manifestari se regasesc in primul rand la sefii romani care din dorinta de a promova calca oricand peste cadavre. In tarile civilizate (italia, olanda, spania etc) nu exista ore suplimentare decat platite dublu si in numar limitat. Amenzile pe care le primesc daca incalca aceste reguli sunt uriase.
Mali said
am August 25 2008 @ 3:19 pm
Eu lucrez in sistemul bugetar, deci de pe urma mea n-are cine sa se imbogateasca. Cel mult pot sa arate, cei ce sunt deasupra mea, pornind de la seful meu direct cat de mult a crescut productia (
), ironic nu? cand te gandesti ca au trecut atatia ani de la revolutie) si cat de mult s-a diversificat tematica aparitiilor noastre … Sa spun ca mi-e lehamite… ar fi prea putin!
Mali said
am August 25 2008 @ 4:06 pm
Cat despre cei doi… o sa le vina si lor randul si multor altora care gandesc la fel… Orice sef are un sef mai mare (care… ca si el, scuipa pe subaltern, scuze) si… daca am invatat ceva in douazeci de ani de munca a fost ca nimeni nu e de neinlocuit
) – think about it 
Carmen said
am August 25 2008 @ 5:56 pm
Dana, spui ca te-ai imbolnavit.. adica ai avut 2 atacuri de panica. Anxietatea nu e o boala, ar fi trebuit sa iti spuna medicul sau psihologul. Tot ce trebuia era sa te confrunti cu atacurile si eventual sa faci terapie. Oricum nu se justifica faptul ca ai ramas in firma 9 ani. Daca ai putut continua cu munca la Orange, puteai face si in alta parte. TU ai ales sa muncesti pentru bani, ai fost lacoma si ai preferat sa te epuizezi. Nu da vina pe Orange pentru asta. Mi se pare extrem de urat, iar Urbanii exagereaza si stiu “articole” aiurea ca de obicei. Angajati un profesionist ca faceti “bransa” de rusine.
Claudia said
am August 25 2008 @ 6:02 pm
Mai Carmen, stai la Orange si veziti de programul tau de lucru.
Dana a suferit si si-a vazut visele distruse de sistemul corupt si in care nu urci decat daca te culci cu sefii sau le canti in struna pentru toate idioteniile lor.
Eu lucrez la Vodafone si stiu acest lucru, si da, ma lupt cu ei desi in nenumarate randuri mi-a venit sa imi iau campii.
Si eu lucrez de 7 ani si nu am vrut sa plec nu pentru ca sunt lacoma ci pentru ca nu vreau sa ma las calcata in picioare.
La nesimtire raspund cu nesimtire si nu o sa o scoata cu mine la capat pentru ca am depasit o faza pe care saraca Dana nu a mai putut sa o suporte : mizeriile managerilor.
Toti cei care o blamati pe Dana, daca sunteti asa de destepti , puneti mana si faceti-va afaceri proprii.
Dana trebuia sa le dea peste bot sefilor nu sa ajunga sa i se distruga sanatatea.
ZOLTAN said
am August 25 2008 @ 6:07 pm
@Carmen – esti cu adevarat penibila si ipocrita ! Insa stai calma, precum au scris multi pe acest site se intoarce roata si iti vine si tie randul , vei primi si tu portia pentru ce scrii si probabil spui !
Din cauza unora ca tine mi-e rusine ca sunt roman !
Dobrin said
am August 25 2008 @ 6:12 pm
Ba, da nu ai loc de carnatii astia de angajati platiti de Orange sa stea pe forumuri imediat ce apare cineva care critica conditiile de lagar in care se munceste in aceste multinationale.
Carmen sa iti fie rusine ; sa iti aduci aminte de ce este mai rau cand o sa iti incasezi banii pe stat de la francezii astia spurcati
pavel teodor said
am August 25 2008 @ 10:44 pm
dana a facut 2 greseli care acum o costa
1 a aceptat conditiile de munca deosebit de grele fara a cauta altceva,fapt ce ia distrus sanatatea.
2 nu s-a consultat cu parintii ei pentru a primii cele mai pretioase sfaturi
atat.
Sandor said
am August 25 2008 @ 11:52 pm
Salut
sa va povestesc putin si din parte cealalta a mesei.
Vroiam sa angajam vanzatoare simple la un magazin specializat, stiam ca partea tehnica trebuie sa le invatam. La anunt sosesc 100 de persoane (era mai multi dar astfel calculam mai usor). Dintre ei numai 5 stiau sa calculeze 10% dintro valoare oarecare in ciuda ca toti aveau minim scoala profesionale, uni chiar cu bacalaureatul proaspat terminat sau 1-2 an la facultate.
La testarea cunostintelor de limbi straine 1 trecea cu cunostinte necesare unei discutii, inca vreo 5 puteau sa se prezinte in limbile pe care cunosteau dar totusi toti au trecut in CV nivel incepator si mediu.
La Pc era si mai nasol, la noi e la moda diploma ECDL care in mod normal oriunde in Europa inseamna, ca ai cunostinte aprofundate in materie. 2-3 persoane chiar cat de cat se pricepeau la Word, unul si la Excel, dar la majoritate cunostintele se opreau la “cum pornim un browser sau un un video player”, chiar am avut unul cu diploma care NU STIA CUM SE SCRIE CU MAJUSCULE.
probleme grave provin din invatamant si din familie, valoriile reale sau cam incurcat cu cele “moderne si usor devorabile”, dar si de acea avem oglinda sa stam in fata lui din cind in cind si sa mai punem intrebari pentur noi insumi
Mali said
am August 26 2008 @ 12:57 am
Scuze, Sandor dar gramatica le-ai cerut? Daca iti TREBUIA “vanzatoare simple” la ce le cereai engleza sau alta limba… se taie salamul diferit ca sa nu mai vb. de PC… Si scuze, dupa noul DOOM se scrie “niciun” legat, dar… sincer, n-am vazut pe acolo niciun “dintro”…
Unde vezi tu “problemele grave” si care sunt alea “valoriile devorabile” ca nu prea te-am inteles…
Dar, tu esti “patronul” si atunci nu mai conteaza ca au venit la tine PANA SI PERSOANE CARE AVEAU 1-2 ANI LA FACULTATE… Noi “insumi” astia mai saracuti cu duhul muncim la tine pe minim pe economie si facem atacuri de panica la gandul ca daca nu am mai suporta ne-ar ramane familiile, poate, fara mizeria de leafa pe care o primim… Ai avea o jumatate de scuza… sa nu fi invatat in Romania… sau pardon LA ROMANIA… ca tot se poarta…
bogdan said
am August 26 2008 @ 1:06 am
cine zicea ca s-a abolit sclavia?
stiu pe cineva care lucreaza la o multinationala , ne-a povestit cum 2-3 colegi ai lui au incercat sa faca sindicat si au fost dati afara….sefii stau si isi numara banii, iar ceilalti…”clone”
ce spune dana este adevarat….singurele persoane care nu ar fi acceptat ar fi fost copii de bani gata ….
cand parintii tai se chinuie cu pensii de 5 lei sau se zbat la varsta 50 de ani sa isi gaseasca de munca, cum sa nu ii ajuti, nea opethian si alx ??
ps carmen tu sa te muti in sua, si sa ai parte de asigurari medicale de la ei…cica vre-o 50.000 de boli nu sunt acoperite, samd
Carmen said
am August 26 2008 @ 9:23 am
Zoli, am primit portia si am trecut peste asta. vorbesc din experienta, nu sunt ipocrita. tocma ca inteleg ce inseamna ore peste program, stres si epuizare fizica si nervoasa. am spus stop si am ramas la acelasi job, am refuzat sa mai stau 12 ore pe zi la munca si am fost avansata. crede-ma ca stiu foarte bine ce inseamna asta, am trecut prin asemenea experiente si le-am depasit. totul e sa faci o alegere. de tine depinde. asa ca, in loc sa jicnesti fara sa stii prin ce am trecut eu (si nu ma lamentez in halul asta), mai bine ai accepta faptul ca rezolvare exista… trebuie doar sa fii intelept si sa cantaresti bine lucrurile. crede-ma, nu din cauza mea iti e rusine ca esti roman. si eu sunt ambitioasa si am suportat multe pana m-am desteptat si am vazut ca nu trebuie sa inghiti atatea… ca se poate mai bine, chiar si la acelasi loc de munca. asa ca, draga zoltan (e nume maghiar nu?)intelepti sa fim, ca asa toate se rezolva.
pedeceul said
am August 26 2008 @ 11:14 am
Designere, eu cred ca traiesti in evul mediu!
ildiko said
am August 26 2008 @ 3:17 pm
draga Carmen
Ar trebui sa fii ma toleranta cu semenii tai si sa nu te consideri masura lucrurilor, pe pamant suntem cateva miliarde de oameni si toti diferiti. Probabil ai un psihic mai puternic decat Dana, reactionezi altfel la stres, la situatii limita. Sunt convinsa ca Dana nu a vrut sa-si faca rau, dar pur si simplu nu si-a dat seama cand sa se opreasca, a ramas in sistem pana la ultima picatura. Poate a gresit, dar vina nu ii apartine in totalitate si nu trebuie s-o judecam. Trebuie s-o ajutam,cu o vorba, un sfat sau chiar aratandu-i unde a gresit, dar nu sa-i adresam diferite invective. Nu este cazul. Maine poate Tu ai sa fii intr-o situatie limita pe care nu vei sti s-o depasesti sau eu sau oricare dintre cei care comenteaza aici. Hai sa ramanem umani, este dovada cea ma buna ca a mai ramas ceva autentic din noi, nu ne-au …multinationalizat… de tot
IleaNA said
am August 26 2008 @ 3:18 pm
Draga Carmen,
Chiar nu conteaza ca esti maghiar sau roman sau aborigen.
Nu are legatura cu subiectul “Dana la Orange”.
Este adevarat ca la o multinationala inveti extrem de multe lucruri dar sa fim seriosi. Numai atunci cand iti capeti independenta financiara ai “tupeul” sa pleci. Alfel, stai si inghiti pentru ca numai tu stii de ce si ce ai in familie. Poate sunt copii care stiu sa ceara, ahabr nu au ca de fapt e un mic sacrificiu din partea ta pentru ca ei sa poata cere (tu nu cereai cand erai mica?). Toti cei care critica si dau vina … e usor, e cel mai usor …
Am lucrat la multinationala, stiu ca sefii au la randul lor sefi dar depinde cum sti sa pui problema la seful cel mare pentru ca a da in angajati nu este o solutie. Dimpotriva, risti sa te trezesti singur la un moment dat …
Iar D-lui Urban, felicitari pentru articol chiar daca stie ca sunt voci pro si contra.
Ileana
romania inedit said
am August 26 2008 @ 3:37 pm
Nu inteleg de ce o ” vanzatoare simpla ” trebuie sa stie limbi straine !
Din pacate foarte multi patroni nu inteleg ca odata cu intrarea in Uniunea europeana , Romania este obligata sa devina o tara capitalista !
Capitalismul provine de la capital !
Cei trei factori de productie care contribuie la desfasurarea unei activitati economice sunt natura , munca si capitalul .
Perioada in care patronii se imbogateau din exploatarea angajatilor s-a cam terminat , cel mai bun exemplu fiind firmele din industria textila unde se lucra in lohn !
Fritz said
am August 26 2008 @ 4:37 pm
Artimetica please…
”
Am lucrat 9 ani la Orange. Cand m-am angajat aveam 20 de ani….
…(…adica in 1997)…
In al 3-lea an, adica in 2000, m-am imbolnavit brusc…..
……………
Dupa 2 ani in care am suportat hartuieli, acuze, comportamente abuzive si total neprofesionale, m-am decis sa plec din firma,…..
”
Mie nu-mi ies calculelele…
Unde 9 ani?!
Typo?
ps
Pe de alta parte si femeie de serviciu daca esti dupa 9 ani avansezi si daca nu vrei
Cunosc cazuri cu paznici care acum sint mult mai bine (mai la caldura, dar nu functii de conducere ci mai degraba de responsabilitati).. bravo lor.
DAN said
am August 26 2008 @ 7:07 pm
Pentru acele oratanii care pretind ca Dana a fost de vina….
o societate superioara, sau cel putin “in rand cu lumea” este compusa prin definitie din oameni superiori,sau cel putin din oameni “in rand cu lumea”…un nauc care spune “eu as fi ales calea cea buna” nu are ochi sa vada alte detalii decat cele care incep cu “eu…”. Tu ai fi facut un rahat! Ai uitat doar cand ai avut nevoie de cineva! Compasiunea pentru semen vine din respect pentru tine si din putere de intelegere pentru ceea ce este in jurul tau! Cum altfel sa intelegi un lucru daca nu fiind sensibil la acel lucru? Cum sa intelegi mai terchea-berchea ce a fost in mintea ei cand la auzu unui astfel de caz tu te ratoiesti si faci slab un om care a fost bun ani de zile! Probabil nu intelegi nici ce e in mintea ta egoist mic ce esti!
“Orange” este un sistem cu calitati si defecte.Ca si tine, ca si mine. In egoist nu prind decat defectele; caci inainte de a-i sari in ochi calitatile unui om, lui ii sar defectele. Din ani intregi de munca ai unui om, tu ai desprins doar slabiciunea ei de a munci poate prea mult si fara indoiala de a nu fi in stare sa refuze un coleg atunci cand ii cerea ceva. Pun pariu cap sec ca nu ti-a trecut prin minte ideea de a o fi ajutat cineva pe Dana la momentul potrivit, de a te fi intalnit cu apoi cu ea, si de a invata apoi de la ea cum e sa spui de 10 ori DA inainte de a spune NU.
Sa bagi capu la carapace ca nu stii peste ce dai…si ti-l rupe…
Mail-ul e fara sfarsit asa ca va las! Iar egoistii, gura mica! Lasati oamenii care vor sa faca treaba si capabili de sacrificiu in pace! Nu aveti fata…
Nu am recitit mail-ul dupa ce l-am scris; scuze pentru greseli!
Calin Vlad said
am August 26 2008 @ 8:27 pm
Vrem salariile lor insa munca pe stil vechi …
E drept ca cine nu munceste nu primeste … insa la noi in tara se intampla ceva mai trist … vad ca se mai poarta NEPOTISMELE
Imi pare enorm de rau de Dana si sunt sigur ca a avut motivele ei dincolo de pachetul salarial …
E pacat ca muncim atat … pentru salarii dar asta e
Asta e pretul care il platim pentru lipsa Romanilor de a avea coloana vertebrala si de a da cu pumnul in masa
Nu avem tupeu sa ne luam de Boss ca vezi doamne el devine demiurgul nostru si ne poate ajuta …
Ah si mai avem mentalitatea aia … de a ramane in locul in care ne-am angajat pana iesim la pensie …
Corect ar fi sa fim verticali … si sa ne spunem opinia fata de BOSS
Oare cine e de vina? Care dintre parti greseste? | Ganduri aruncate pe o foaie virtuala said
am August 27 2008 @ 1:59 pm
[...] e prima data cand aud povestile de genul acesteia. De data asta e vorba de Orange. Acum mai mult de un an a fost cazul Ralucai Stroescu, de care [...]
Grigore said
am August 28 2008 @ 9:03 am
Situatia Danei nu este una singulara si din pacate ilustreaza in culori triste perioada cea mai frumoasa din existenta omului. De ce trebuie sa ‘murim’ muncind in loc sa existe bucuria sau cel putin entuziasmul la locul de munca? As vrea sa stiu ce satisfactii ar avea sau cat de bucurosi ar fi cei care o condamna de Dana, atunci cand copii lor ar deveni ’sclavi’ intr-o astfel de companie? Deci sa fim realisti, cati dintre voi v-ati sacrifica copii in mod deliberat?
Un om nacajit said
am August 28 2008 @ 11:23 am
Coloana vertebrala a romanilor nu exista. Inteleg draga Dana ca esti bolnava dar, daca stii sigur ca vei castiga procesul, fa-ti rost de un avocat bun si da-i in judecata pe cei de la Orange. In felul acesta iti pastrezi verticalitatea, vei crea un precedent care va pune firma in dificultate, vor fi dati afara ceva manageri (pe buna dreptate) si mediul de lucru va fi imbunatatit. Poate ar fi bine sa continui in presa si sa faci public acest proces.
Poate ar fi bine sa faci o plangere la Head Office la Office – asa ar stii si cei din afara ce se intampla.
Andrei said
am August 29 2008 @ 8:14 am
Cu parere de rau am urmarit unele din comentariile de mai sus si inca odata mi-am adus aminte cata ironie, rautate si insesibilitate exista printre noi. Toate acestea se regasesc si isi dau mana impreuna in multe dintre mediile multinationalelor din Romania. Si toate acestea de multe ori ne ruineaza sanatatea, nervii dar cel mai important ne omoara sufletul. Sa va fie rusine acelora care judecati pe nedrept si pe un ton ironic o persoana care si-a pierdut sanatatea si care se lupta inca pentru o viata normala. Si bravo celor care nu au lasat mizeria sa le intre in suflet. Sa ne aducem aminte ca undeva toti vom ajunge neputinciosi dintr-un motiv sau altul. Timpul nu iarta pe nimeni. In acel moment nu va mai conta cati bani avem in cont sau cata mancare in frigider. Poate doar atunci unii dintre noi ne vom aduce aminte ca suntem oameni si nu trebuie sa uitam asta indiferent in ce multinationala lucram si ce cariere avem. Luptati-va inainte de toate pentru a va pastra sulfetul caci asta e tot ce o sa va ramana.
radu said
am August 29 2008 @ 4:56 pm
Sunt de acord si eu cu majoritatea dintre posturile de mai sus. Andrei mi se pare putin cam melancolic dar ideea este buna. Daca Dana a gresit sau nu? poate raspunsul este la mijloc, nimeni nu este perfect si uneori facem sacrificii pentru oaresce lucru pe care il consideram la momentul respectiv impoartant. Problema romanilor este totusi, parerea mea desigur, capacitatea asta indusa de a face compromisuri usor si de cele mai multe ori in defavoarea noastra(ceva de genu “lasa ca-i bine si asa”). Sigur ca daca ne comparam cu nord-coreenii o ducem super bine si ar trebui sa fim super recunoscatori sistemului. Dar daca aruncam ochii spre vest o sa constatam ca treaba sta altfel. Imi vin in minte acum cateva cuvinte, mentionate de cineva intr-un post anterior… in Europa se munceste pentru a trai iar in SUA se traieste pentru a munci, reformulat. Problema pe care am constatat-o recent este ca stilul european se denatureaza treptat si tindem spre cel american – oarecum de inteles intr-o lume capitalista in care concurenta face victime in fiecare zi. Discutam recent cu “europeni” si ajungeam, cu parere de rau, la aceasta concluzie. Sunt totusi de acord ca puterea este la noi si ca daca actionam unitar putem schimba ceva. Totul tine de mentalitate si nu de siguranta financiara. Faza asta cu siguranta financiara este doar o iluzie, un sentiment care s-a trezit dupa ‘89 in sufletele romanilor tocmai pentru ca inainte nu exista alternativa asta. Siguranta financiara … cine mai are siguranta finaciara in Romania, suntem 90% dintre noi deja vanduti la fel si posesiunile noastre. Felicitari inca odata d-lui Urban pentru ca ofera posibilitatea sa discutam despre subiecte/simtiri cotidiene refulate pentru multi. Ma simt impresionat de numatul mare de posturi la acest articol, inseamna ca sunt multi romani care ar avea ceva de spus. Fara sa vreau a parea nationalist, vreau sa mentionez ca odata, nu demult, existau romani adevarati care si-au sutinut puncul de vedere. Instinctul este inca in noi, trebuie doar dezlantuit.
Bogdean Dragoteiu said
am August 30 2008 @ 2:25 pm
Stimabililor, (si aici ma refer la cei pentru care multinationala este D-zeu, de genul Designeru’ sau altii), calitatea voastra de oameni fara suflet n-ar trebui sa va permita sa traiti. Nimic din ceea ce-a spus persoana in cauza nu ar trebuit dat uitarii sau comentat. Este ceea ce este in multinationale. Si eu am lucrat in TNT Romania, o “minunatie” de multinationala, cu o situatie aproape identica (d.p.d.v. al sanatatii). Acelasi mare RAHAT sau BULL SHIT cu care cred ca esti obisnuit Desingerule. Daca tie-ti place, n-ai decat sa ramai marcat cu acel mare COD DE BARE care este marca de angajat in multinationala. Chiar daca aveai rezultate remarcabile, mereu era cineva care te intrecea. Culmea esta insa ca, pentru a obtine performante, colegii fraudau sistemele de contorizare a performantelor pentru a face fata. Ei Designerule, cu fata ta de “trainer”, de “patron”, cauta-ti de lucru in alta parte, canta la alta masa si sterge-ti coltul gurii de saliva lasata in urma reactiilor nedisimulate la adresa unor OAMENI! Rusine!
DAN said
am September 5 2008 @ 10:37 am
Se pot purta multe discutii pe problema deschis de Dana aici…
Inca odata, pentru cei care cred ca Dana a fost de vina, o parere care sper sa le inchida gura…
IPOTEZA
Acest subiect se poate rezuma la o singura intrebare: Cand un om iti intinde o felie cu rahat si tu o iei, cine este de vina, cel care ti-a intins-o sau tu ca ai luat-o?
DESFASURAREA ACTIUNII
1. Doar sefii(managerii) intind feli!
2. Sefii gandesc costructiv; nu dau daca nu primesc, ca altfel se duce de rapa afacerea!
3. Cel care accepta o felie cu rahat o poate face din multe motive: vrea sa guste poate; poate nu i-a venit mirosu’ la nas; poate se gandeste ca nu strica o lingura de rahat la o oala cu mancre; poate din neatentie; sau poate pur si simplu i s-a parut ca vede gem (zacusca) pe felia de paine; etc.
4. Rahat e…cat cuprinde’!
5. Cand cu o felie cu rahat faci “cacatu praf”, tu, ca sef, ai in fata un intreg orizont de posibilitati. Te gandesti: “Ii dau un borcanel azi! Daca nu vrea, ii dau o felie! Daca nu vrea nici felia, ma mai gandesc”!
CONCLUZIE
Cine e mai inuman, cel care a intins felia cu rahat, sau cel care a mancat-o?
Eu zica ca nu se compara!
Nimanui nu-i place sa manance rahat pe paine! De ce sa dai la altii atunci?!
Trageti voi restul concluziilor!
deriva » Blog Archive » Victimele propriei prostii said
am November 18 2009 @ 4:15 pm
[...] a murit din cauza epuizarii la locul de munca, la compania Ernest & Young. Iata ca Iulian Urban ne aduce un alt exemplu de imbolnavire la locul de munca. Ce m-a deranjat, dincolo de povestea unei tinere care nu a stiut [...]