Dumitru R. din Bucuresti s-a decis dupa ce a citit acest material http://www.urbaniulian.ro/2008/07/16/de-ce-nu-pot-fi-dati-in-judecata-cei-care-refuza-sa-plateasca-taxa-radio-tv/, sa dea in judecata Electrica Muntenia Sud, pentru ca prin hotararea judecatoreasca care se va pronunta de catre judecatori, sa :
[1] obtina constatarea faptului ca, Electrica Muntenia Sud in calitate de furnizor de energie electrica, nu are calitatea de proprietar al creantei intitulate"taxa radio-tv"
# [2] in consecinta, Electrica Muntenia Sud, nu poate emite facturi catre consumatorii casnici de energie electrica, intrucat nu este titular al acestei creante, si nici nu are la baza emiterii facturii, un raport contractual cu acest consumator final; de altfel acest aspect se verifica prin faptul ca În cazul întreruperii furnizarii energiei electrice pentru perioade mai mari de o luna calendaristica, pentru restante la facturile de energie electrica, nu se vor percepe taxe radio-TV pentru lunile calendaristice întregi, cuprinse în perioada de întrerupere (luna calendaristica este perioada prima si ultima zi a aceleiasi luni). Asadar, plata taxei radio-Tv este legata in mod ilegal de catre furnizorii de energie electrica de simplul fapt al furnizarii energiei electrice.
# Daca s-a efectuat o deconectare temporara de la reteaua de energie electrica, la cerere, din motive precum: activitate desfasurata în alta localitate/tara, excursii, vizite îndelungate în strainatate, executari de pedepse privative de libertate, internari în spitale sau institutii de ajutor social, sistarea temporara a activitatii agentului economic, nu se vor emite facturi pentru taxele radio-TV, corespunzatoare lunilor calendaristice întregi, cuprinse în perioada de întrerupere.
[3] oblige Electrica Muntenia Sud sa depuna in instanta de judecata, mandatul prin care, sa demonstreze in iulie 2008, faptul ca are un mandat special incheiat cu SRR si SRTV in baza caruia are dreptul sa colecteze aceasta taxa de la consuamtorii persoane fizice si juridice
[4] sa se stabileasca de catre instanta de judecata faptul ca facturile pentru taxa TV ar trebui emise de SRTV respectiv taxa radio de catre SRR direct consumatorilor , si nu prin intermediul companiilor de distributie a energiei electrice, avand in vedere faptul ca, conform legii persoanele fizice care nu au contracte de furnizare a energiei electrice încheiate cu S.C. Electrica S.A. si sunt consumatori/subconsumatori, în baza unor conventii sau întelegeri încheiate cu titularii de contracte de furnizare a energiei electrice, vor plati taxele direct la SRR si SRTv.
[5] sa fie obligata Electrica Muntenia Sud sa spuna ce comision incaseaza de la SRTV si SRR din colectarea acestor taxe, si care este justificarea legala a faptului ca, prin retinerea acestor comisioane, firma de distributie a energiei electrice devine practic un beneficiar indirect al taxei Radio-Tv;
[6] sa se constate ilegala , abuziva si fara baza contractuala a practicii Electrica Muntenia Sud de a percepe penalitati de intarziere de la consumatorii care refuza plata taxei radio-Tv, intrucat nu exista contract intre firma de distributie energie electrica si consumator, care sa dea dreptul la perceperea acestor penalitati;
[7] sa se constate ca este abuziv, nelegal si netemeinica practica Electrica Muntenia Sud de a conditiona furnizarea serviciului de energie electrica, catre acei consumatori, care, desi au la zi plata energiei electrice, sunt amenintati cu debransarea, in cazul in care refuza plata taxei Radio-Tv; intrucat consumatorul nu inregistreaza restante la energia electrica, el nu poate fi debransat din cauza neplatii taxei Radio -TV;
[8] sa se constate faptul ca este ilegala scutirea acordata prin lege de la plata taxei radio-Tv pentru salariatii SRR si SRTV intrucat se creeaza o discriminare fata de ceilalti consumatori romani, discriminare care are la baza crearea unui privilegiu nejustificat pentru angajatii acestor institutii; oare acestia nu se uita la TVR si nu asculta programele SRR ?
[9] obligarea Electrica Muntenia Sud sa nu mai includa in facturile emise catre dl. Dumitru R. taxa radio-Tv datorita lipsei cadrului contractual intre aceasta si clientul sau care consuma doar energie electrica; intrucat conform legilor 193/2000 si 296/2004 privind Codul Consumului, un comerciant nu poate sa emita facturi catre clientii sai decat pentru consumul serviciilor sau produselor proprii, ori revandute dupa cumpararea de la alti comercianti, iar Electrica Muntenia Sud nu "produce" taxa radio-Tv , nu o cumpara de la SRT si SRR astfel incat nu are ce sa revanda, ea nu are voie sa includa aceasta taxa in facturile emise clientilor care consuma doar energie electrica.

Multi se intreaba, vazand aceste capete de cerere, de ce avocatii d-lui Dumitru R. nu cer ca aceasta taxa sa fie declarata drept neconstitutionala. Raspunsul vine din faptul ca am analizat jurisprundenta Curtii Constitutionale in materie de procese in care s-a cerut declararea acestei taxe ca neconstitutionala, si am vazut ca intodeauna Curtea a respins pe banda rulanta aceste cereri facute de petenti, ba chiar asa cum va invit sa cititi in decizia de mai jos, a stabilit ca inclusiv angajatii sau membrii cooperatori ai unei cooperative de consum care avea ca angajati ORBI sa fie obligata sa plateasca taxa radio-tv, fara sa tina cont de faptul ORBII nu se pot uita la minunatele emisiuni de la TVR. Ca atare, trebui sa o luam metodic, si sa stabilim in Justitie intai ilegalitatea axei pe care circula taxa , adica SRTV/SRR-distribuitor energie electrica-consumator, daca vrem sa obtinem un avantaj in procesul privind taxa radio-tv.

Taxa se IMPUNE SI COOPERATIVELOR MESTESUGARESTI, spre exemplu cele unde activeaza persoane cu handicap, fie nevazatori, fie persoane cu deficiente de auz ori vorbire, ori alt tip de handicap. Pe aceasta tema iata ce dispune, in mod aberant, Curtea Constitutionala a Romaniei:

DECIZIA Nr.297
din 6 iulie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.40 alin.(3) din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

Publicată în Monitorul Oficial nr.756 din 19.08.2004


Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokâr Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.40 alin.(3) din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM din Bucureşti în Dosarul nr.3.610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Iuliana Cîrstea, constatându-se lipsa Guvernului României, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate, prin care se instituie obligaţia tuturor persoanelor juridice de a plăti taxă pentru serviciul public de televiziune, încalcă art.56 alin.(2), art.44 alin.(2) şi art.136 alin.(5) din Constituţie, republicată. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate şi că, de altfel, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la acestea, constatând constituţionalitatea lor.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr.3.610/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.40 alin.(3) din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM, într-o cauză având ca obiect anularea Hotărârii Guvernului nr.978/2003 privind taxa pentru serviciul de televiziune.
În motivarea excepţiei se susţine că instituirea prin art.40 alin.(3) din legea criticată a obligaţiei tuturor persoanelor juridice de a plăti taxă pentru serviciul de televiziune contravine art.44 alin.(2), art.56 alin.(2) şi art.136 alin.(5) din Constituţie, republicată. în acest sens se arată că, potrivit Legii nr.500/2002 privind finanţele publice, taxa este "suma plătită de o persoană fizică/juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, instituţie publică sau un serviciu public". Rezultă că obligativitatea plăţii de către toate persoanele juridice române a taxei pentru serviciul public de televiziune, independent de condiţia deţinerii de receptoare TV, este nejustificată, întrucât textul de lege criticat nu ia în considerare posibilitatea ca unele dintre acestea să nu deţină receptoare TV (de exemplu, cooperativele de invalizi, ce integrează în activităţile productive persoane care, prin natura handicapului suferit, nu pot beneficia de serviciul de televiziune). Se consideră că prin adoptarea art.40 din lege este nesocotit art.56 alin.(2) din Constituţie, republicată, referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, "limitele dreptului său de a institui impozitele şi taxele, încălcând dreptul de proprietate privată al persoanei juridice, implicit al organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti asupra patrimoniului lor, drept ocrotit şi garantat prin art.44 alin.(2) şi art.135 alin.(6) din Constituţia României."
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată. în acest sens, arată că "art.40 alin.(3) din Legea nr.41/1994 nu aduce atingere dispoziţiilor art.136 din Constituţie, întrucât legiuitorul instituie prezumţia legală că toate persoanele fizice şi juridice au calitatea de beneficiari ai serviciilor publice de radio şi TV, instituindu-se conform art.53 din Constituţia României contribuţii financiare speciale".
Potrivit prevederilor art.24 alin.(1) din Legea nr.47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, cu privire la susţinerile referitoare la încălcarea art.44 alin.(2) coroborat cu art.136 alin.(5) din Constituţie, republicată, consideră că acceptarea acestora "ar conduce la ideea că stabilirea oricăror taxe aduce atingere dreptului de proprietate, deoarece, prin plata acestora, este afectat patrimoniul subiectului în sarcina căruia este stabilită o astfel de taxă", în legătură cu invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art.56 alin.(2) arată că acestea nu sunt incidente în cauză, ele fiind cuprinse în capitolul referitor la îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 12 şi 23 din Legea nr.47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art.40 alin.(3) din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare al căror conţinut este următorul: "Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
În opinia autorului excepţiei, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art.56 alin.(2), potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale", ale art.44 alin.(2), privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de proprietar, coroborat cu art.136 alin.(5), care stabileşte că "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: textul de lege criticat dispune cu privire la obligaţia persoanelor juridice române sau străine cu sediul în România de a plăti, în calitate de beneficiari, o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune. Această reglementare este, în opinia autorului excepţiei, contrară prevederilor din Constituţie menţionate, prin aceea că obligă toate persoanele juridice române la plata taxei pentru serviciul public de televiziune, "independent de condiţia deţinerii de receptoare TV", şi "nu ia în considerare posibilitatea ca unele dintre acestea să nu deţină receptoare TV (de exemplu, cooperativele de invalizi, ce integrează în activităţile productive persoane care, prin natura handicapului suferit, nu pot beneficia de serviciul de televiziune)".
Curtea constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse. într-adevăr, art.40 din Legea nr.41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin, între altele, şi din taxe pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, aşa cum prevede chiar alin.(3) al acestui articol, care face şi obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menţionate, "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Aşadar, obligaţia prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalităţi, de serviciile publice respective şi, în consecinţă, nici una dintre criticile formulate nu poate fi reţinută.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea art.40 din Legea nr.41/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi prin raportare la art.56 alin.(2) şi art.44 alin.(2) din Constituţie, republicată. Astfel, Decizia nr.159 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.426 din 12 mai 2004, statuează că dispoziţiile de lege criticate reglementează pentru serviciile publice de radiodifuziune şi de televiziune modul de constituire din venituri proprii a resurselor financiare care le asigură "autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome", ceea ce nu contravine art.56 alin.(2) din Constituţie, republicată. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut, de asemenea, că taxa instituită de text nu este contrară nici dispoziţiilor constituţionale ale art.44 alin.(2), privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietăţii, indiferent de titular, deoarece plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toţi beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, republicată, precum şi al art.13 alin.(1) lit.A.d) şi al art.23 din Legea nr.47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

CURTEA,
în numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.40 alin.(3) din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM din Bucureşti în Dosarul nr.3.610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ.
Definitivă şi obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2004.


Haosul domneste si in privinta facturarii taxei Radio-TV , ea ajungand in ultimul timp o sursa de venit ILEGALA pentru distribuitorii de energie electrica; acestia incaseaza un comision de circa 7 % din banii platiti de voi pentru taxa Radio-Tv, si la unii consumatori li s-au calculat si pretins ILEGAL penalitati de intarziere pentru neachitarea taxei, iar de cele mai multe ori aceste penalitati, nu au mai ajuns niciodata la SRTV sau SRR, fiind retinute de firmele de distributie a energiei electrice ; apoi sunt distribuitori de energie electrica care au decis unilateral sa schimbe perioadele de facturare , asa cum este de exemplu CEZ Oltenia care a decis UNILATERAL sa schimbe modul de facturare al acestei taxe, din lunar in trimestrial asa cum puteti citi in continuare in comunicatul acestei firme :

"CEZ Vânzare doreşte să vă aducă la cunoştinţă următoarele aspecte privind modalitatea de facturare-încasare a taxei Radio-TV: Începând cu data de 02.06.2008 emiterea facturilor pentru taxele Radio-TV, se realizează cu o nouă periodicitate: o dată la 3 luni (facturare trimestrială). Facturile Radio-TV sunt emise simultan cu facturile de energie electrică, în ultima lună a trimestrului (martie, iunie, septembrie şi decembrie). Se identifică astfel 4 noi perioade de facturare pentru facturile Radio-TV, respectiv trimestrele I (ianuarie-martie), II (aprilie-iunie), III (iulie-septembrie), IV (octombrie-decembrie).
Exemplu: în luna iunie, factura de Radio TV conţine taxele pentru serviciile publice de radio şi televiziune calculate pentru lunile: aprilie, mai şi iunie. Facturile de energie şi facturile pentru taxele Radio-TV vor fi primite, de regulă, în acelaşi plic (pe acelaşi cont de contract al fiecărui client în parte), o singură dată pe trimestru. Dacă în cursul unui trimestru, consumatorul solicită rezilierea contractului de furnizare, odată cu factura finală de energie electrică i se va emite şi factura de Radio-TV. Aceasta va conţine taxele pentru serviciile publice de radio şi TV aferente perioadei anterioare nefacturată.
Exemplu: dacă se solicită rezilierea contractului cu data de 30 mai, factura Radio-TV conţine taxele pentru lunile aprilie şi mai.
Informaţii utile:
Conform HG nr. 977 si 978 din 22.08.2003, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 607/27.08.2003, art.1, persoanele fizice cu domiciliul în România au obligaţia să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune şi de televiziune, cu excepţia celor care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare radio sau după caz receptoare TV.
La art.2 (1) din HG 977 şi 978 se precizează că taxa lunară pentru serviciul public de radio respectiv televiziune se plăteşte pe familie. Prin familie, se înţelege: soţul, soţia, copiii precum şi orice alte persoane, în cazul în care locuiesc în comun şi gospodăresc împreună.
În baza art.7 din HGR nr.977 şi 978 sunt scutite de la plata taxei lunare pentru cele două servicii publice (radio şi televiziune) în cazul persoanelor fizice următoarele categorii: familiile şi persoanele singure care beneficiază de ajutor social lunar, conform Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat lunar, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele fizice abonate la reţelele de radioamplificare (numai taxa pentru serviciul public de radiodifuziune); pensionarii proveniţi din sistemul pensiilor pentru agricultori, ale căror drepturi au fost stabilite în baza legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii; salariaţii şi pensionarii Societăţii Române de Radiodifuziune şi ai Societăţii Române de Televiziune, precum şi alte categorii prevăzute de legi speciale.
Legile speciale care acordă scutirea de la plata taxei pentru serviciile publice de radio şi televiziune, în cazul persoanelor fizice, sunt:
-Legea 42/1990-art. 10 cu modificările ulterioare - privind eroii -martiri, urmaşii acestora, răniţii precum şi participanţii direcţi la Revoluţia din decembrie 1989;
-Legea 44/1994-art.16,lit.(t), Legea 167/2002-art.5,lit.(f) - privind veteranii de război, invalizii de război, văduvele de război şi văduvele veteranilor de război;
-Decretul lege 118/1990-art.6 , OUG 105/1999 , Legea 189/2000-art.5,lit.(t) - privind persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România, în perioada 06.09.1940-06.03.1954, din motive etnice ;
-Legea 309/2002-art.5,lit.(b) - privind persoanele care au efectuat stagiul militar în perioada 1950-1961 în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii;
-OUG 102/1999-art. 19,lit.(e) completată de Legea 519/2002 - privind persoanele cu handicap (handicap grav-gr. l şi persoanele care au în întreţinere persoane cu handicap grav dacă locuiesc împreună).
De asemenea sunt exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radio şi televiziune: garaje, pompe apă irigaţii, circuite distincte (contorizate separat) care alimentează părţi ale aceleiaşi gospodării; cât şi persoanele cu deficienţe auditive grave (surdo-muţi) numai pentru taxa radio. Încasarea taxei lunare pentru serviciul public de radio şi televiziune se face de către CEZ Vânzare în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice consumate, conform art.5(1) din HG 977 şi 978. Aplicarea celor două acte normative s-a făcut în baza precizărilor elaborate de către Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, precizări emise conform art.11 din HG 977 şi 978.
Conform acestor precizări "persoanele care deţin două sau mai multe locuinţe se pot regăsi în una din următoarele situaţii:
-persoane care beneficiază de scutire conform legii:
sunt scutite la adresa unde au domiciliul stabil;
sunt scutite şi de la celelalte locuinţe, dacă declară pe propria răspundere că în acestea nu locuiesc alte familii sau persoane singure.
-persoane care nu bene-ficiază de scutire conform legii: plătesc taxa la adresa unde au domiciliul stabil;
nu vor plăti taxa la celelalte locuinţe, dacă declară pe propria răspundere că în acestea nu locuiesc alte familii sau persoane singure.
-persoane care declară pe propria răspundere că nu deţin receptoare radio şi/sau TV la una, două sau mai multe locuinţe: sunt scutite de la plata taxei de radio şi/sau TV la fiecare locuinţă pentru care declară că nu deţin receptor radio/Tv ". Persoanele care solicită scutirea de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune şi/sau televiziune la una sau mai multe locuinţe pot completa în acest sens o declaraţie pe propria răspundere-persoane fizice sau declaraţie pe propria răspundere -locuinţe. Scutirea este operată începând cu luna următoare depunerii cererii de scutire-persoane fizice şi persoane juridice"

FAC PE ACEASTA CALE UN APEL LA TOTI CEI CARE AU CASTIGAT PROCESE SIMILARE IN ROMANIA CU PRIVIRE LA TAXA RADIO-TV SA IMI SCRIE LA ADRESA DE E-MAIL iulian.urban@gmail.com PENTRU CA AVEM NEVOIE DE CAT MAI MULTA JURISPRUDENTA IN SCOPUL CONSTRUIRII UNUI MODEL DE ACTIUNE JUDECATOREASCA CARE SA DUCA LA ANULAREA OBLIGATIEI DE PLATA A TAXEI RADIO-TV.

Foto : shrug.com