Drama romanilor carora sistemul medical romanesc nu le ofera decat traume si suferinte, capata valente care depasesc puterea de solutionare a mecanismelor firesti aferente statului de drept cum este Justitia, in randul careia ne invartim noi si pe care incercam sa o servim cat mai bine in interesul consumatorilor romani.
Adam Geanina mi-a scris si m-a rugat sa o ajut , eventual sa o indrum catre un medic care sa fie in stare in Romania, adica in tara in care ministrul Sanatatii iese la TV cu acuze la adresa farmarcistilor ca sa isi faca reclama sie si partidului de guvernamant, sa-i stabileasca un diagnostic surorii sale.
Cum nu pot sa o ajut personal, va invit pe dvs. sa imi scrieti, adica pe aceia care pot sa-i ofere o solutie, astfel incat va dau si datele ei de contactat asa cum le-am primit si eu, si poate cineva cunoaste o solutie pentru cazul disperat al surorii lui Adam Geanina.
Va rog sa imi scrieti la adresa iulian.urban@gmail.com sau sa-i scrieti direct pe adresa ei de e-mail.

Urban I. Iulian
member of American Lawyers Quarter
member of International Association of Commercial Collectors
member of Aca International
member of The Ontario Society of Collection Agencies - Canada
www.asistentapentruconsumatori.ro




--- On Tue, 6/17/08, Adam Geanina <adam_geanina@yahoo.com> wrote:

From: Adam Geanina <adam_geanina@yahoo.com>
Subject: ajutor
Date: Tuesday, June 17, 2008, 9:29 PM

Buna ziua!

Stimate Domnule Iulian Urban,

Ma numesc Adam Geanina si va rog din suflet poate aveti cumva relatii sau o cunostinta medic care sa ne poata ajuta in cazul surorii mele.

Stiu ca ca va ocupati de cu totul altceva,dar eu nu mai stiu unde sa ma duc si la cine sa apelam.

Va rog din suflet indiferent de raspuns pozitiv/negativ pentru noi, asteptam un raspuns de la dumneavoastra.

Felicitari pentru demersurile dvs, va citesc in fiecare zi cu mare placere si va urez succes in continuare.

VA IMPLOR AJUTATI-MA!

" Stiu ca viata este grea si mai stiu ca greutatile ei au facut ca oamenii sa treaca indiferenti unul pe langa celalalt, sa nu auda strigatele celor din jur, sa fie orbi desi pot vedea foarte bine, numai ca este mai simplu sa inchizi ochii si sa spui – sunt orb – decat sa-i intinzi mana celui de langa tine si sa-i spui – as vrea sa stiu ce pot sa fac pentru tine.

Am sa incep prin a va ruga din suflet sa va imaginati ca eu – personajul principal din povestea adevarata a vietii mele – sunt mama, sora, nepoata, iubita, sotia, prietena……dumneavoastra.

Ma numesc Lacramioara si am 30 de ani. Acesta este singurul lucru pe care-l mai stiu cu certitudine despre mine……

Trista poveste a vietii mele a inceput in urma cu 10 ani.Pana atunci, eram o tanara normala, cu aspiratii inalte, absolventa cu brio a unui liceu teoretic. Visul meu era sa devin stewardesa, imi doream sa zbor deasupra lumii, imi doream atat de mult ca nici un efort nu era prea mare. Am studiat cinci limbi straine, devenind olimpica nationala la italiana. Fratii, parintii, prietenii, cu totii erau mandri de mine, pana intr-o zi in care a inceput cosmarul meu. Era Ajunul Craciunului in anul in care imi serbasem majoratul, cand am simtit o senzatie ciudata de balonare. Nu i-am dat importanta atunci. Pana a doua zi aratam ca o gravida in cinci luni.. Am fost la medic si acesta mi-a recomandat sa fac un examen ecograf. Acolo am auzit pentru prima data (ceea ce aveam sa aud de atunci destul de des) propozitia socanta pentru orice om: " NU MAI AI NICIO SANSA LA VIATA!" Dupa multiple analize au scris in dreptul diagnosticului: "Posibil CIROZA HEPATICA AUTOIMUNA" – boala tinerei fete. Nu puteam concepe ca la 20 de ani sa sufar de o boala atat de grava si atat de rara, sa nu se poata face nimic pentru mine. Nimeni nu mi-a dat nicio sansa, singura fiinta care a refuzat sa se dea batuta a fost MAMA. A reusit sa ma insanatoseasca si a luptat alaturi de mine, studiind toate documentele despre boala, la care a avut acces. Urmarea toate emisiunile despre sanatate de la televizor si nota atent ori de cate ori un specialist spunea ca celula hepatica se reface. Atunci am crezut ca am invins in razboiul cu destinul, eram fericita ca traiesc – nu doream mai mult, cat de rau ma inselam, fusese doar o simpla lupta. Am continuat sa studiez (am absolvit facultatea cu brio), sa visez, sa respir, sa ma bucur, insa fericirea mea nu a durat mult. NU am crezut niciodata in blesteme, dar ceea ce urmeaza sa va spun este blestemul meu. In urma cu un an in urma unei depresii am inceput sa am tulburari de echilibru, sialoree, anxietate, tulburari la mers, spasmicitate la degetele mainilor si picioarelor, insomnii….In 2005 mi s-a efectut o splenectomie pentru trombocitopenie 50000/ml (multumesc prof. dr. Beuran). Date fiind simptomele m-am internat la spitalul Obregia la psihiatrie, crezand ca acestea sunt simptomele unei depresii, unde, dupa ce am facut RMN cerebral, am devenit "o ciudatenie". Nimeni nu spunea nimic , nimeni nu vroia sa-si asume punerea unui diagnostic. Am fost "pasata" de la comisie la comisie de experti si totusi nimeni nu stia ce am. Examenul RMN cerebral a aratat o atrofie de nuclei bazali si de vermis. M-au suspectat de Wilson, cu toate ca toate analizele spuneau ca nu pot avea sindromul acesta. Ne stiind atunci ce inseamna am urmat tratamentul specialistilor cateva luni, timp in care organismul meu pierdea cuprul (care la mine era in limite normale) pentru ca ei trebuiau sa imi dea pastile pentru "ceva". Imi pierdusem increderea in medici. Dupa ce in primii ani de contacte permanente cu spitalele avusesem ocazia sa intalnesc numai OAMENI super-pregatiti in domeniile lor de activitate, acum eram fata in fata cu sistemul romanesc de sanatate, privat de aparatura performanta si mai grav de specialisti. In neurologie nimeni nu poate da un diagnostic concret, tot timpul ai "ceva compatibil cu………….". In cazul meu "compatibil cu atrofie corticala, leziuni degenerative ale substantei albe, a nucleilor bazali -" – sindrom extrapiramidal. Au incercat pe mine si tratamentul pentru Parkinson, daca au vazut ca nu merge au renuntat. Au renuntat de tot nu mai vor sa faca nimic, nici macar sa-mi stabileasca un diagnostic pentru a-mi intocmi un dosar sa plec in strainatate.

Astfel, la 30 de ani, cand pentru orice tanar viata este mai mult dect frumoasa, pentru mine este un chin. La fel este si pentru mama mea , care ma ingrijeste, si care, ca orice mama spera ca se mai poate face ceva, ca nu se poate sa nu existe solutii. Cu totii, atunci cand ne dorim ceva visam la case, masini, bani, excursii, familii fericite si numeroase, eu nu visez decat ca voi pute mege din nou (e crud ca la 30 de ani sa vezi cerul doar prin fereasta deschisa iarna), ca voi putea manca singura, ca voi putea dormi o noapte linistita, fara ca tot trupul meu sa se incordeze, fara sa adorm cu teama ca maine ma pot trezi dementa, fara sa-mi mai vad parintii plangand de durere si neputinta. Am schimbat si viata lor atat de radical (acum au ales sa stea intr-un sat pentru ca eu sa pot sta pe pat in curtea casei).

Pentru a avea o sansa de recuperare am nevoie in primul rand de UN DIAGNOSTIC , pe care niciun doctor la care am fost nu a vrut sau nu a stiut sa mi-l dea. Fara acest diagnostic dosarul meu este incomplet, in concluzie nu pot merge in strainatate, acolo unde am informatii ca sunt sanse de recuperare. Cum este posibil ca din atatea doctori niciunul sa nu aiba puterea, cunostintele si curajul sa spuna "aceasta tanara sufera de…….." In acest sens ma adresez oricarui doctor cu suflet sa ma ajute, sa-mi spuna un diagnostic.

Nu este drept ca viata mea sa se sfarseasca la 30 de ani si in acest mod, fara a sti macar de ce boala sufar sau fara a mi se da macar o sansa.

Destinul m-a impiedicat sa-mi implinesc visul de a zbura si mi-a furat chiar sansa de a merge. Doctorii la care am fost mi-a ucis si ultima farama de speranta, amintindu-mi, inca odata ca in situatia in care esti sarac, poti sa mori linistit in Romania. Ultimii doctori la care am fost mi-au spus: " Draga eu nu sunt Dumnezeu, sa-i fac bine pe toti. Daca i-am vindeca pe toti cine ar mai muri?" sau "Crezi ca in strainatate iti vor pune un creier nou?"

In Romania am fost la foarte multi doctori, nimeni nu vrea sa ma indrume, sa-mi spuna ce am de facut si unde trebuie sa merg pentru a face dosarul care m-ar ajuta sa merg in strainatate.Poate acolo cineva ma mai poate ajuta, este ultima mea speranta, dar doctorii din Romania nu vor sa-mi acorde aceasta sansa, pentru ca nu am bani si nu am ralatii care sa ma recomande inainte sa merg la un consult.

Poate exista cineva care sa-mi spuna unde sa merg pentru a intocmi acest dosar.

VA IMPLOR, VOI OAMENI CU SUFLET BUN, NU LASATI "BOALA X" SA-MI FIE CALAU!

VA MULTUMESC DIN INIMA

Foto : bio-rap.com