Un material extrem de util publicat de Vasile Coman de la Ghiseul Bancar si care este realmente util romanilor in aceste momente in care criza financiara a inceput sa se resimta in bugetele fiecaruia din noi
Publicat 31 Ianuarie, 2008
Autor Vasile COMAN

Criza financiara mondiala, majorarile substantiale ale preturilor în ultimele luni, cresterea dobânzilor, fluctuatiile de curs valutar, problemele serioase cu care se confrunta unele banci europene, prezente si în România, ne pun pe toti pe gânduri.

Ce fac, schimb leii în euro, îmi renegociez salariul în moneda europeana, amân contractarea unui credit pâna se vor mai potoli lucrurile, scot banii depusi la bana si cumpar aur sau îi bag la saltea? Sunt doar câteva întrebari la care multi ar vrea un raspuns cât mai sigur.

Numai ca, din pacate, singurul sfat util în aceste vremuri tulburi este acela de a actiona cât mai prudent. Sa luam ca exemplu un credit. Stim ca toata aceasta criza mondiala a pornit de la faptul ca în jur de trei milioane de americani nu si-au mai putut plati ratele la creditele ipotecare, întrucât bancile au majorat peste noapte dobânzile iar pretul caselor s-a prabusit.

La noi, cel mai mare pericol îi pândeste pe cei care au credite imobiliare sau de valori mari în euro, pentru ca odata cu devalorizarea leului vor trebui sa scoata din buzunar cu peste 10% mai multi lei. Nu trebuie uitat însa ca beneficiarii creditelor în valuta au economisit, în prima parte a anului trecut, un procent identic, ca urmare a aprecierii leului, asa încât riscul a fost în parte amortizat. Iata de ce, cei care au acum credite în valuta, e preferabil sa le pastreze si sa nu le schimbe în credite în lei.

Exista cel putin trei argumente în acest sens: cursul valutar va cunoaste din nou o perioada de apreciere, asadar rata va mai scadea, dobânzile la creditele în lei sunt substantial mai mari decât la cele în euro, ceea ce înseamna o rata mai mare, iar costurile cu schimbarea creditului ar putea fi mai mari decât o depreciere temporara a leului chiar si cu 10%.

Multi clienti ai bancilor se întreaba daca nu cumva o dobânda fixa ar fi mai potrivita pentru un credit, astfel încât sa fie protejati de fluctuatiile de dobânda. Raspunsul ideal ar fi da, însa dupa cum se stie, dobânzile fixe nu se pot stabili decât pe perioade scurte de timp, tocmai din cauza schimbarii conditiilor de pe pietele interne si internationale.

Pentru ca o banca, fie ea româneasca sau europeana, depinde foarte mult de ceea ce se întâmpla cu indicii de referinta internationali. De aceea, chiar daca bancile se lauda cu dobânzi fixe, tot le vor modifica. Pentru ca ele îsi fixeaza dobânda în functie de indicele Robor, o dobânda medie a pietei bancare publicata de Banca Nationala, sau de Euribor, dobânda de referinta pentru euro, la care fiecare banca îsi adauga marja sa de dobânda.

Atunci când indicii interni sau externi cresc sau scad, banca va modifica în consecinta dobânda. Aceasta poate sa fie schimbata chiar daca indicii nu se modifica, prin micsorarea sau majorarea marjei fixe aplicata de banca, în functie de propria politica: daca vrea sa atraga mai multi clienti, va scadea marja, daca vrea un profit mai mare, o va majora. Aceste schimbari sunt însa mai putin frecvente.

De aceea, atunci când alegem un credit pe termen lung, e bine sa ne informam care este marja de dobânda aplicata de banca, pe lânga indicele de referinta, ca nu cumva dupa contractarea creditului banca sa ne majoreze substantial rata. De altfel, marja fixa practicata de banci este acum destul de substantiala, astfel încât unele banci îsi permit sa o mai reduca, chiar daca dobânda de referinta este în urcare, din cauza cresterii inflatiei si a majorarii dobânzilor de referinta a BNR si a Bancii Centrale Europene.

foto:203.241.185.12/asd