In general, falimentul este un instrument procedural judiciar prin care, fie un creditor incearca sa se protejeze de creditorii sai, pentru a evita adaugarea penalitatilor la contractele aflate in derulare, fie, un instrument prin care, creditorul incearca sa preia controlul afacerii debitorului, control care se mentine pana la incasarea integrala a debitului .
Insa in Romania, politica platii debitului si mai ales arta negocierii platii unor restante, nu este inca suficient de cunoscuta si explorata de catre creditori si debitori deopotriva. De aceea se intampla extrem de des, ca firme foarte mare sa ajunga in faliment din cauza unor datorii absolut infime , raportate la capacitatea lor de lucru si de plati. Procesul nu este o solutie, pentru ca nu duce nicaieri, insa, spre deosebire de alte popoare gen turci, arabi, nemti, noi romanii, nu alegem calea negocierilor si a discutiilor care ne pot in ultima instanta , oferi solutii de intelegere din partea creditorilor si, implicit, salvarea unei afaceri.
Ceea ce se intampla in prezent la SNIF este mai mult decat simptomatic, intrucat nimeni din conducerea acestei institutii , nu a dat curs solicitarilor de negociere venite din partea creditorilor; desi se puteau gasi solutii de ambele parti, directorii care au trecut pasager in ultimile luni pe la conducerea SNIF nu au facut nimic, sau, speriati de anvergura problemelor financiare in care se scufunda SNIF, nu au avut curajul sa faca nimic.
De asemenea, povestea asta cu administrarea speciala , eu am spus de mult ca este o alta gogoasa, pentru ca, daca se dorea de catre ministrul Remes sa se semneze un asemenea document, el ar fi fost semnat de mult timp; cum acest lucru nu s-a intamplat , este deja evident faptul ca, toate interesele si intentiile converg catre intrarea in faliment a SNIF; nu ma pot pronunta daca este mai bine sau mai rau ca se va intampla asa, insa ceea ce pot sa spun cu maxima convingere, este faptul ca, nu s-a negociat absolut nimic cu creditorii, nu s-a platit nimic, nu s-a dorit gasirea unei solutii amiabile , demonstrandu-se inca o data faptul ca, mai avem extrem de mult de invatat cand vine vorba de negocieri si aplanarea conflictelor financiare prin discutii.
In faza unui atare refuz total de dialog, devine evident faptul ca, apelarea la instantele de judecata si deschiderea falimentului devine unica solutie pentru creditori, de a isi recupera banii datorati de SNIFA.

SNIF - un faliment imbunatatit funciar

Oricare ar fi soarta Societatii Nationale de Imbunatatiri Funciare (SNIF), fie ca va fi scoasa la privatizare, asa cum doreste Ministerul Agriculturii, fie lichidata si poate vanduta asa cum vor creditorii, un lucru este cat se poate de sigur: SNIF este ultimul mare tun post-decembrist, pentru ca in joc sunt implicate valori imobiliare ale companiei de cel putin o suta de milioane de euro. SNIF ar putea sa rateze privatizarea, situatie in care ar intra in lichidare pentru o datorie ridicola, de doar 150.000 de euro. „Performanta" e posibila, la presiunile facute de un grup de baieti destepti, crede fosta conducere a SNIF.
Dupa ce aproape un an s-au tot chinuit sa gaseasca o solutie la criza pe care o traversa SNIF si dupa un intreg balamuc creat de schimbarea a nu mai putin de trei echipe manageriale, care s-au vazut nevoite sa admita ca sunt incapabile sa reziste presiunilor facute de cercurile de afaceri interesate de lichidarea companiei, Ministerul Agriculturii a gasit solutia salvatoare. In ultima sedinta, membrii Guvernului au mandatat Administratia Domeniilor Statului (ADS), unic actionar al SNIF, sa pregateasca procesul de restructurare, pregatire si privatizare a companiei. Conform hotararii emise de executiv, Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale va elabora pana pe data de 5 septembrie un studiu privind planul de privatizare, prin care se vor propune mai multe alternative de privatizare, ce vor fi analizate de ADS, institutie care va elabora in final planul de privatizare.

ADS vrea privatizare, dar nu stie daca se poate
Daniel Dragan, presedintele ADS, sustine ca institutia sa a inceput deja demersurile premergatoare privatizarii, a doua zi dupa hotararea Guvernului postand deja pe site-ul institutiei anuntul de privatizare a SNIF. Insa Dragan sustine ca realizarea privatizarii SNIF nu depinde doar de vointa consiliului de administratie al ADS - institutie care detine 100% din actiunile societatii de imbunatatiri funciare -, ci si de factori externi. Concret, seful ADS are in vedere emiterea de catre ministrul Decebal Traian Remes a unui ordin privind instituirea administrarii speciale pana pe 5 septembrie, fara de care privatizarea SNIF nu poate fi facuta, intrucat la acea data se judeca cererea de declarare a insolventei SNIF la Tribunalul Bucuresti. Cerere care, daca va fi admisa, va trimite compania direct in faliment. „Eu trag sperante ca va aparea ordinul inaintea implinirii acestui termen si am inaintat ministrului Remes si un memoriu in acest sens. Abia dupa ce va aparea ordinul de instituire a administrarii speciale la SNIF se va putea vorbi de privatizarea SNIF", sustine Dragan.
Emiterea ordinului de administrare speciala este o actiune determinanta, pentru ca doar asa ar putea fi blocata procedura de declarare a falimentului ceruta de creditorii SNIF. Mai mult, daca Remes da acest ordin, banii care exista in conturile Autoritatii Nationale de Imbunatatiri Funciare (ANIF) si sunt de drept ai SNIF vor putea sa intre in conturile acestei din urma societati si vor fi directionati imediat catre achitarea datoriilor, cu precadere catre companiile care au cerut in instanta falimentul SNIF. Insa, arata Daniel Dragan, „nu pot garanta ca acest ordin va aparea. Suntem in Romania si orice se poate intampla".

Amanarea executarii silite echivaleaza cu un ajutor de stat
Nesiguranta manifestata de seful ADS pare sa fie insa justificata. Luigi Berghes, unul dintre cei trei directori care au fost la conducerea SNIF in ultimele trei luni, concediat tocmai de Daniel Dragan, este de parere ca ministrul Remes nu va emite acest ordin. „Remes nu poate da acest ordin din simplul motiv ca el ar fi contrar legislatiei comunitare privind concurenta", sustine Berghes.
Concret, administrarea speciala este o masura pe care Uniunea Europeana o asimileaza ajutorului de stat, pentru ca ea intrerupe o executare silita ceruta de stat, ce se constituie intr-un sprijin acordat unei singure societati si care distorsioneaza astfel piata. Mai mult, Berghes spune ca a aflat acest lucru cand a incercat sa amane executarea silita a SNIF pe care ANAF a instituit-o in urma cu patru luni. „Le-am facut celor de la ANAF propunerea sa amanam cu trei luni executarea silita, timp in care sa vanda din activele care erau in proprietatea SNIF si astfel sa-si recupereze banii. Raspunsul a fost ca nu se poate intrerupe executarea silita fara acordul Consiliului Concurentei de la Bruxelles, intreruperea executarii silite fiind asimilata ajutorului de stat", explica Berghes. In consecinta, daca argumentele prezentate de Berghes sunt valide, privatizarea SNIF nu va putea fi facuta decat cu ignorarea legislatiei UE, sau cu retragerea de catre creditori a cererilor de declansare a falimentului companiei. Lucru putin probabil.

ANAF blocheaza, indirect, privatizarea SNIF
Situatia SNIF este desprinsa parca dintr-o piesa de teatru absurd. Compania de stat are bani suficienti in conturile ANIF – agentia pentru care SNIF presteaza servicii - cat sa stinga debitele catre creditorii care ii cer falimentul. Dar nu le poate da niciun leu intrucat ANAF, institutie de stat, i-a blocat toate conturile. Orice incasare merge direct in contul datoriei cifrate la aproximativ 202 miliarde de lei vechi (6,5 milioane euro), pe care SNIF o are fata de ANAF. Blocand conturile SNIF, societatea nu mai poate plati nici datoriile fata de creditorii care i-au cerut falimentul in instanta. Iar suma ceruta de acestia, raportata la patrimoniul si posibilitatile SNIF, este de-a dreptul ridicola: 5 miliarde de lei vechi, adica 150.000 euro.
Pe de alta parte, reprezentantii statului spun ca vor sa ajute SNIF si emit o hotarare ce mandateaza ADS sa faca privatizarea. Dar operatiunea este imposibila, daca ar fi sa-i dam dreptate lui Luigi Berghes, pentru ca nu se poate emite ordinul de administrare speciala. Drept urmare, plata celor cinci miliarde de lei vechi nu poate fi facuta, iar procedura de faliment merge mai departe. O situatie bizara, intretinuta de cei care au interesul sa nu fie clarificata prea curand soarta SNIF.

Patrimoniu imobiliar de peste 100 de milioane de euro
Daca avem in vedere valoarea patrimoniului imobiliar pe care il detine SNIF, de aproximativ 100 de milioane de euro, dupa cum sustine acelasi Luigi Berghes, atunci ar putea exista o explicatie: grupurile de interesecare au mirosit acest ultim tun post-decembrist si urmaresc ca SNIF sa intre in lichidare. Se stie doar: scoasa la privatizare, o suma de active functionand ca un tot este de cel putin doua ori mai scumpa decat la vanzarea generata de faliment, cand sunt instrainate activele la bucata. Aceasta varianta de lucru este sustinuta de fostul director al SNIF, dar este infirmata de presedintele ADS, Daniel Dragan. Seful ADS spune ca nu crede ca SNIF sa valoreze 100 de milioane de euro. „Nu stiu exact cat valoreaza, pentru ca nu s-a facut o evaluare a patrimoniului. Dar nu cred in valoarea avansata de fostul director Berghes", sustine Dragan. Seful ADS mai spune ca pentru a se putea sti valoarea de patrimoniu a SNIF trebuie sa se faca disjunctia patrimoniala dintre ANIF si SNIF, operatiune care nu s-a facut inca. Evident, asigura Dragan, „se va realiza in perioada imediat urmatoare, fiind parte din planul de masuri privind pregatirea privatizarii SNIF".
Seful ADS este contrazis insa de Luigi Berghes. Fostul director al SNIF, concediat de Dragan si evacuat cu ajutorul jandarmilor din biroul pe care nu voia sa-l paraseasca, sustine ca SNIF are un patrimoniu foarte valoros. „SNIF nu are in patrimoniu statii de pompare, nu are canale de irigatii, nu are nimic din infrastructura de imbunatatiri funciare. Si aici are dreptate domnul presedinte Dragan. Insa doar aici are dreptate. Pentru ca patrimoniul SNIF este unul de tip imobiliar - de aceea am si facut afirmatia ca este un ultim tun imobiliar – si se compune din 403 locatii care inseamna terenuri si/sau cladiri in mai multe orase. Cunosc valoarea patrimoniului pentru ca eu am cerut-o si am facut reevaluarea acestuia anul trecut. Si ma felicit, pentru ca in capitalul social al SNIF-ului nu figureaza acum nimic din ce va spun eu. Aici este toata smecheria, cele 403 locatii nu mai sunt prinse in patrimoniu. Desi aceasta zestre, de fapt bogatia cea mai mare a SNIF, valoreaza peste 100 de milioane de euro", arata Berghes.
El spune ca reevaluarea a fost facuta de trei companii independente de evaluare, acreditate de ANEVAR si angajate in urma unei licitatii organizate de Bursa Romana de Marfuri pentru SNIF. „Am vrut sa fac lucrurile in asa fel incat sa nu pot fi acuzat ca evaluarile nu ar fi corecte, dar si pentru a fi sigur ca rezultatul acestora va putea fi opozabil in justitie, si din nou ma felicit ca am avut aceasta idee. Cele trei firme au dat, separat, o valoare estimativa a patrimoniului de peste 100 de milioane de euro", explica Berghes.

Baietii destepti, deranjati ca s-a aflat valoarea reala a SNIF
De ce nu s-a dorit o mai mare transparenta? De unde atata mister? Raspunde tot Berghes. „Cercurile de presiune – cu linii de atac formate din politicieni - au vrut sa dea un tun, sa lase activele SNIF intr-o zona gri, de care sa stie doar ei si astfel sa poata intra nestingherit in posesia lor, daca se poate la pret de inventar", spune Luigi Berghes.
Fostul director al societatii sustine ca SNIF mai are si alte valori in afara celor imobiliare - terenuri in orase, cladiri etc. -, respectiv numeroase utilaje functionale si foarte mult fier vechi. Or, lichidarea unei societati atat de avute ar face bogati pe multi dintre cei care pun presiune pe SNIF. Berghes sustine ca privatizarea SNIF este de fapt o mascarada si aminteste guvernantilor ca a depus de trei ori programe de restructurare a activitatii SNIF, la tot atatia ministri (Flutur, Motreanu, Remes), dar ca niciodata nu a primit raspuns. Cum in programe se vorbea de fiecare data de privatizarea SNIF si nimeni nu-i raspundea la vreuna dintre propuneri, Berghes a tras concluzia ca SNIF este lasata intentionat pe mana lichidatorilor. Pe de alta parte, fostul director crede ca solutia privatizarii SNIF, pe care guvernul a adoptat-o recent, este doar praf in ochi; o manevra ce le va permite decidentilor sa se spele pe maini si sa poata scapa de o eventuala acuzatie de falimentare cu buna stiinta a SNIF.
Aceasta raspundere urmeaza sa fie trecuta pe umerii Justitiei, cea care, crede Berghes, va pronunta falimentul SNIF. „Cred ca SNIF va intra in faliment si mai cred ca eu am fost schimbat tocmai pentru ca le-am stricat ploile cand am facut public faptul ca SNIF sta pe un munte de aur. Pentru ca atunci cand am spus ca SNIF are active imobiliare de peste 100 de milioane de euro, am atras atentia asupra companiei, lucru care i-a deranjat teribil pe baietii destepti care sperau sa poata lua activele SNIF la preturi de inventar", conchide cu tristete Luigi Berghes.

foto:www.gardianul.ro