Am un prieten care este asociat-partener la o firma de avocatura de top din Romania, care mi se plange de faptul ca, in ultimii patru ani a avut 15 stagiari, pe care avocatii senori din companie i-au instruit, i-au initiat in profesia de avocat, si care au plecat , in general in sectorul bancar, pentru salarii mai bune. Estimand faptul ca in pregatirea lor profesionala a investit intre 5-15.000 euro, isi poate calcula o pierdere cel putin 200.000 euro.

Acesta este un exemplu, insa extrem de multi proprietari de companii din Romania se plang de faptul ca, angajeaza absolventi de facultate, care dupa ce deprind "tainele" unei profesii, pleaca la un loc de munca mai bine platit, si ei nu reusesc sa isi recupereze investitiile facute. Si se uita cu jind la modul in care este reglementata piata muncii din fotbal , intrebandu-se pe buna-dreptate, de ce un asemenea sistem nu se extinde la nivelul economiei nationale, sistem care ar profita, exact ca in cazul transferurilor din fotbal, si angajatorului si angajatului.

Presiunea foarte mare la nivelul economiei nationale vine, fara indoiala din sectorul bancar, acolo unde, bancile, care nu isi permit sa angajeze oameni fara experenta, reusesc sa-i atraga fara probleme pe angajatii unor altor banci sau din sectorul privat, fara sa mai piarda timpul si sa investeasca bani in pregatirea lor profesionala, dar in acelasi timp, fara sa participe la pregatirea acestora.

Exista chiar in sectorul bancar, din ce in ce mai multi directori de banci care protesteaza fatis fata de aceste practici , si care , la randul lor se gandesc la instituirea unui sistem similar celui din fotbal, care sa le dea posibilitatea celor care formeaza profesionisti intr-un anumit domeniu, sa fe despagubiti pentru sumele de bani si timpul consumat cu pregatirea lor.

Este o realitate care subzista si in industria colectarii debitelor. Aceasta a devenit in ultimii doi ani, o sursa de executori bancari pentru bancile din Romania, astfel incat din ce in ce mai multi oficiali ai unor agentii de colectare debite sau chiar companii de avocatura , incep sa se gandeasca serios la faptul ca, ar trebui ca bancile sa fie obligate, fie prin intermediul instantelor de judecata, fie prin niste norme clare, sa despagubeasca pe cei care formeaza specialistii pe care ulterior ii atrag cu salarii mai mari.

Fiind angajati fara experienta, unii chiar fara sa stie sa foloseasca nici macar computerul, stau intr-o firma de colectare debite sau intr-o firma de avocatura, in medie cate 6 luni – 2 ani de zile, timp in care invata proceduri de lucru, sisteme si apoi , vin si spun " gata e plec pentru ca visul meu dintotdeauna a fost acela de a lucra la o banca " ! Pai de ce nu te-ai dus la banca de acum 1 an de cand te-ai angajat la noi ? intreaba directorul de resurse umane si raspunsul vine implacabil : " Am vrut insa m-au refuzat spunand ca nu am experienta; acum dupa ce am stat la voi si am invata, au spus ca ma accepta si chiar m-au chemat ei ".

Nu exista nicio problema in faptul ca un angajat vrea sa plece sa lucreze la o banca sau la o alta slujba mult mai bine platita insa, in acelasi timp nu este moral si corect ca , angajatorul si managerii care l-au format , sa nu fie despagubiti pentru munca depusa in formarea acestuia, intrucat pentru munca efectiva in compania formatoare, el oricum a fost platit conform conditiilor salariale negociate.

Au fost cazuri in care, colectori debite au fost atrasi exact la bancile pentru care asigurau colectarea debitelor date in lucru agentiei de colectare debite unde au fost formati; adica invata meserie pe banii agentiei si apoi, dupa ce banca il si observa timp de 6-12 luni de zile, cand considera ca este pregatit , pleaca la banca respectiva . Ce este anormal in faptul ca , in mod justificat, angajatorul care l-a format doreste sa fie despagubit pentru pregatirea acestuia . In conditiile in care aceasta pregatire costa intre 5000 si 15.000 euro, sumele de bani incep sa conteze extrem de mult in economia transferului unor angajati si culmea este, faptul ca, chiar bancile au inceput sa isi puna aceasta problema si sa se gandeasca serios la reglementarea ei.

Uneori, formarea unui angajat este la fel de anevoioasa ca formarea unui copil, si cel mai acut acest lucru se resimte in sectorul avocaturii, sau in alte sectoare ale economiei nationale, acolo unde un angajat trebuie sa reia totul de la inceput , sa invete sa puna in practica ceea ce a invatat in facultate. Se pune suflet si pasiune in pregatirea lui, si este nefiresc ca un alt angajator sa il preia pregatit pur si simplu , fara sa fi contribuit cu absolut nimic la pregatirea lui profesionala.

In fotbal, acolo unde se lucreaza tot cu contracte de munca, lucrurile sunt asezate extrem de bine , astfel incat , clubul de fotbal care gaseste si formeaza un fotbalist, are dreptul sa primeasca o indemnizatie de formare. Pe langa banii platiti fotbalistului cu titlu de salariu, clubul care vrea sa il cumpere, trebuie sa plateasca indemnizatia de formare a fotbalistului catre clubul care l-a format, si care astfel are interes sa asigure acestuia conditii de pregatire care sa ridice nivelul perfomantelor sale. In Romania, daca se ajunge la situatia in care din industria colectarii debitelor [ si nu numai ] se vor scurge in continuare colectori debite catre sectorul bancar, majoritatea fiind consilieri juridici, se va ajunge inevitabil la situatia in care, avocatii – si uneori acesta se demonstreaza a fi mult mai eficienti in activitatea de colectare a debitelor – vor lua locul consilierilor juridici, fenomenul fiind deja in plina desfasurare. Consecinta : in maxim 1-2 ani de zile, nici o agentie de colectare debite nu va mai angaja consilieri juridici, preferand sa lucreze cu avocati colaboratori . Si in mod sigur vor incepe sa apara si procese extrem de rasunatoare pe aceasta tema , in care companiile care au format specialisti, vor cere sa fie despagubite pentru sumele de bani cheltuite, de catre noul angajator.

"La un moment dat, unele banci vor avea probleme cu costurile salariale, care vor fi din ce in ce mai greu de acoperit in mod realist de venituri in conditiile supralicitarilor inregistrate in prezent pe piata. Salariile din banci s-au dus periculos de mult in sus, in conditiile in care marjele se ingusteaza. Va veni un moment in care bancile vor fi nevoite sa treaca la restructurari de personal, inlocuind persoanele cu venituri foarte mari cu mai multi angajati cu venituri mai mici " afirma Dan Pascariu in 2006, presedintele HVB Bank Romania.
"Exista in Romania circa 12 banci care au ambitia de a obtine o cota de piata importanta pe sectorul de retail. A face retail banking costa scump in investitii informatice, monetice, imobiliare, resurse umane, care nu pot fi amortizate decat cu un numar suficient de mare de clienti" – sustinea in Evenimentul Zilei si Patrick Gelin, presedintele BRD Societe-Generale .

 foto:www.spcccewd.com