Mult prea mult se prezinta in mass-media, doar aspectele negative care tin de munca magistratilor din Romania; rar se prezinta la noi si situatiile in care judecatori, procurori sau politisti reusesc sa se remarce si sa rezolve cu respectarea legii si legalitatii cazurile cu care se confrunta.

Iar aceasta presiune constanta , si prezentarea negativista a muncii acestor oameni, in goana dupa senzational, pune o presiune nefireasca pe ei, astfel incat, sub spectrul fricii de a nu gresi sau de a nu fi acuzati de partiniri, prefera sa adopte masuri care de cele mai multe ori se dovedesc ulterior ca fiind eronate. Acesta este un motiv pentru care instantele de judecata resping extrem de multe din rechizitoriile procurorilor, sau procurorii solicita refacerea materialele de urmarire penala intocmite de politisti. Afcesti oameni trebuie lasati sa isi faca treaba, iar controlul societatii civile s a mass-media trebuie sa sanctioneze faptele de coruptie si fraudele , insa, cred ca trebuie sa discutam in egala masura si de reusitele inregistrate.

Nu de putine ori am vazut faptul ca, preponderent, filmele romanesti si ziarele romanesti prezinta situatii si trateaza cu predilectie cazurile de coruptie sau necinste din justitia romana, insa prea putin sau deloc se vorbeste de oamenii care isi fac treaba, care efectiv vor sa combata fenomenul infractional care a atins cote alarmante in Romania.Filmele americane prezinta cazuri in care "binili invinge" cum spune Tamango, si creaza in puls social conditiile care populatia sa aiba incredere in sistemul juridic american, in timp ce in Romania este alimentata zilnic, si bombardata constiinta si mintea romanului, cu informatii din care tindem sa credem ca traim in cea mai corupta tara din lume, o tara in care toata lumea da si ia mita, unde toti judecatorii si procurorii sunt niste escroci; asemenea situatii nu fac bine nici tarii si nici noua ca natiune; ese ok sa prezentam aspectele negative si cazurile de coruptie, insa in acelasi timp, sa ne aplecam in egala masura si asupra realizarilor acestor oameni si a lucrurilor bune care se construiesc in Romania, pentru ca trebuie sa gandim pozitiv intrucat numai asa vom impune si in in Romania o societate in care sa domine corectitudinea si legea.

Un exemplu privind modul in care presiunea mass-media si-a pus amprenta pe destinul unui om, este cazul lui Erceanu Dan Ion , directorul Bibliotecii Nationale.Acesta a fost arestat si tarat prin fata camerelor de vederi ca ultimul infractor in 2002, imaginea sa fiind patata definitiv.

Scandalul Erceanu a izbucnit la sfârşitul anului 2002, când directorul Bibliotecii Naţionale a fost încătuşat şi arestat pentru o zi pentru presupusa vinovăţie că ar fi autorizat, fără drept, facsimilizarea şi fotografierea manuscrisului Codex Aureus de către o editură din Elveţia.

La vremea respectivă se vorbea de o pagubă adusă statului român de 1 milion şi jumătate de dolari.

Degeaba anunta in 19/12/2007 fostul ministru de interne Ioan Rus

ca isi va cere scuze public fata de Dan Erceanu  in cazul in care se va dovedi ca directorul Bibliotecii Nationale este nevinovat si a fost anchetat abuziv de politie. Ministrul a precizat ca l-a primit  in audienta pe Dan Erceanu  la discutii fiind de fata si chestorul Dumitru Sorescu, prim-adjunct al sefului Politiei Romane de atunci .In urma audientei, s-a decis ca ancheta sa fie preluata personal de catre chestorul Sorescu, urmand ca intr-un timp cat mai scurt, fie sa se dovedeasca vinovatia invinuitului, fie, in caz contrar, ministrul de interne sa-si ceara scuze public fata de Dan Erceanu iar cei care l-au cercetat abuziv sa fie sanctionati. "As prefera sa-mi cer scuze public si sa am in fata mea un om nevinovat, pentru ca nu-mi place sa vad pe nimeni incatusat", a spus la acel moment  Ioan Rus. "Preferinta" ministrului a fost facuta publica la numai cateva zile de la momentul in care subordonatii sai, plini de zel, l-au tarat, in vazul intregii tari, in catuse pe directorul Bibliotecii Nationale la audieri. Decizia absurda a retinerii a fost ulterior infirmata de procurori, care au refuzat sa emita mandat de arestare, argumentand ca nu exista nici o justificare si nici o proba pentru o astfel de masura extrema. Insa raul era deja facut, si din pacate, un om de mare caracter, este ramas in mintea noastra nu prin rezultatele sale ci, prin aceasta intamplare in care a avut rolul principal al propriei sale drame.

Dan Erceanu a redevenit directorul Bibliotecii Naţionale printr-un ordin dat de Ministrul Culturii Mona Muscă in 2004 care, spunea că,  repunerea lui Dan Erceanu pe funcţia deţinută până la sfârşitului anului 2002, este un gest de reparaţie morală pentru cel pe care însăşi justiţia l-ar fi declarat nevinovat.

Mona Muscă menţionează că după preluarea mandatului de ministru al Culturii ar fi cerut personal Parchetului să-i spună care este stadiul cercetărilor în cazul Erceanu.

Răspunsul primit ar fi fost: s-a încetat urmărirea penală faţă de fostul director al Bibliotecii Naţionale.

"În această situaţie ni s-a părut obligatoriu să-l reabilităm măcar moral pe domnul Erceanu şi ca atare am semnat ordinul de repunere a domniei sale, conform legii, în funcţia de director al Bibliotecii Naţionale. Aşa mi se pare corect şi mă bucur că am avut ocazia să fac acest lucru", spunea Mona Muscă.

foto:gardianul