Uniunea Europeana inregistrea in 2006 un nivel estimat al fraudelor provenite din rularea Taxei pe Valoarea Adaugata, la nivelul tarilor membre atunci, de circa 60 miliarde euro, insa dupa aderarea Bulgariei si Romaniei, aceasta se estimeaza ca va depasi in 2007, valoarea de 70 miliarde euro.In schema financiara internationala, care este investigata de catre OLAF [ Oficiul de Lupta Antifrauda ] , Tva-ul este generat deopotriva de produse si servicii.

Daca la inceputul anilor 2000, ponderea o aveau produsele electronice scumpe, precum computerele, aparatura HiFi, audio-video si telefoanele mobile, s-au adaugat in ultimii ani produsele electrocasnice si... creantele .

Produsele se importa intr-o tara membra a Uniunii Europene; o sa va sochez insa in lantul acestei escrocherii derulata la nivel european, sunt mai mult decat active marile lanturi de retail. De ce ? pentru ca in schema este nevoie ca produsul sa figureze cel putin contabil ca a fost expus la vanzare pe raftul unui magazin , intrucat trebuie sa figureze in acte ca a fost introdus in circuitul comercial.

Justificare suficienta pentru a se adauga la pretul de import, TVA-ul aferent tarii respective unde s-a derulat primul import.

Intrucat cei implicati nu risca absolut nimic, pentru ca si cel mai mic control ar putea sa scoata la lumina mecanismele de derulare a fraudei, prefera sa introduca produsele in magazine, chiar si numai scriptic. Evident este faptul ca, daca se importa de exemplu 10000 de laptopuri de ultima generatie, trebuie sa demonstrezi ca ai incercat sa le comercializezi in reteaua unor magazine care au capacitatea formala de a le vinde. Intrucat trebuie facut un contract cu acel lant de magazine, normal ca cele 10000 de laptouri nu se vor baga la vanzare intr-un magazin cu 5 vanzatori ci, intr-un lant de magazine , care trebuie sa se si plieze pe specificul alui produs.

De obicei, dupa maxim 30-60 de zile , produsele evident nu se vand, si atunci ele sunt retrase de la comercializare si, revandute unei companii dintr-o alta tara membra a Uniunii Europene, unde datorita conventiilor de evitare a dublei impuneri, nu se aplica TVA.La momentul la care conform documentelor de export , produsele au parasit prima tara de import, compania din tara respectiva , solicita autoritatilor restituirea unui TVA care de fapt nu a fost achitat niciodata.

In ultima vreme au inceput sa se prefere ca produsele sa se exporte intr-o tara din afara Uniunii Europene, care nu aplica TVA-ul, pentru ca produsele sa isi piarda urma mai bine.

Si marfa se plimba astfel de cateva ori , intrand si iesind in/din Uniunea Europeana, iar profiturile realizare sunt absolut colosale.

In cazul creantelor schema fraudei este si mai simpla. Au fost depistate extrem de multe situatii in care , companii multinationale din sectorul telecomunicatiilor, obtineau profituri uriase prin cesiunea creantelor pe care le aveau de incasat, catre companii off-shore . Aceste creante, erau de exemplu vandute din , sa spunem total intamplator, Romania , catre o societate off-shore din Irlanda. In Romania, proprietarul creantelor isi recupera TVA-ul in Romania. Creantele erau apoi plimbate prin Anglia, Belgia, si reveneau intr-o alta tara din Uniunea Europeana, unde erau aduse aport la capitalul social al unei noi companii insa , cu mentiunea oficiala ca banii ar veni din partea unor fonduri de investitii. Asa se explica de exemplu aparitia la o gramada de licitatii la falimente sau lichidari din Romania , ori chiar in cazul unor privatizari facute de AVAS, a unor companii "no-name" care vin din senin cu sume uriase de bani si cumpara active.

De unde au insa banii ? simplu de tot. In baza contractelor de cesiune creante internationala, acestea sunt puse gaj la obtinerea unor credite bancare si uite asa, banii care exista doar pe hartie, devin reali .

Problema nu ar fi fost asa de mare daca e referim la TVA aferent unor facturi emise catre consumatori reali, insa din investigatiile derulate , se pare ca extrem de multe companii multinationale, au inventat pur si simplu incontabilitatea lor, adica au creat fictiv facturi care de fapt nu au ajuns vreodata la destinatari, ori erau emise pe numele unor persoane care nu aveau incheiat contract cu ei, fara sa le ajunga vreodata efectiv destinatarilor acste facturi. Deci la sume de bani care existau doar scriptic, se fac niste profituri la un nivel greu de anticipat.

Ganditi-va ca sunt extrem de multe companii care se intrec a in declara public ca au milioane de clienti in Romania ; dincolo de aspectul unei competitii intre ele, ceea ce se urmareste este crearea in ochii autoritatilor, a ideei ca , la cat de mare este compania respectiva normal ca , se genereaza anual creante extrem de multe neincasabile vreodata.

Va inchiputi ca la o companie care declara ca are in Romania cateva milioane de clienti, va putea vreodata ca vreun organ de control fiscal a faca un control amanuntit ?

Va mai intrebati de exemplu de ce, nu vi se transmit niciodata facturile din sectorul utilitatilor/telecomunicatiilor prin posta cu confirmare de primire postala si doar prin trimiteri postale simple ?
De fapt , problema principala a autoritatilor europene, este ca statele individuale nu sunt gata sa recunoasca dimensiunea problemei si sa ia masurile necesare stavilirii furturilor de acest fel. Desi exista investigatii in acest sens atat la nivel national cat si european, autoritatile politienesti declara ca guvernele nu coopereaza suficient.Si ecxista un motiv suficient, depistat de investigatori : o mare parte a acestor fraude cu TVA ajunge intr-o forma sau alta sa sustina campaniile electorale , imaginea sau bunastarea multor politicieni din tarile membre ale Uniunii Europene, si pe cale de consecinta, nu exista vointa politica pentr a se stopa acest fenomen.
Un responsabil britanic a declarat ziarului The Guardian "Guvernele europene se comporta ca niste alcoolici in aceasta privinta. Mai intai ar trebui sa recunoasca existenta unei probleme, pentru a putea incepe sa se faca ceva."
Colaborarea guvernelor este absolut necesara deoarece TVA-ul este o problema care sta sub jurisdictia statelor membre. Autoritatile europene pot numai sa le indemne spre cooperare antifrauda, nu sa le forteze.

Oricum se preconizeaza ca schema acestei megafraude derulata la nivelul Uniunii Europene o sa afecteze grav ,extrem de multe companii foarte mari , care sunt banuite ca folosesc acest tip de inginerie financiara si sunt investigate in cel mai mare secret . Datorita valorilor uriase ale acestor fraude, nici autoritatile nu vor avea vreun interes sa dezvaluie vreodata datele si cifrele reale ale investigatiei. O suma de 70 miliarde euro, pot sa duca economia Uniunii Europene in colaps, ca nu mai punem in discutie , faptul ca asemenea informatii ar antrena prabusirea principalelor burse europene, scandaluri financiare, haos social, etc.
Totusi este bine sa stim cum functioneaza asemenea mecanisme de frauda .

Foto : z.about.com