Tot mai multe acuzatii sunt formulate de catre autoritati,

proprietarii de cluburi si fotbalisti, deopotriva, impotriva impresarilor de fotbal care sunt implicati din ce in ce mai mult in scandaluri mediatice,

din care unele au tenta penala evidenta. Problema este legata de faptul ca, pe masura ce cresc sumele de bani care se invart in fotbalul romanesc ,

creste proportional si numarul acestor acuzatii si valoarea sumelor implicate.

Din ce in ce mai mult proprietarii cluburilor de fotbal refuza sa

mai achite comisioanele exorbitante pretinse de impresari , jucatorii de fotbal se trezesc ca sunt manevrati dupa bunul plac al impresarilor si incep sa

renunte la contractele de reprezentare incheiate cu acestia, iar organele de urmarire penala incep sa ancheteze cazurile in care se ascund sume de bani,

se face evaziune fiscala sau se fac falsuri , uneori grosolane.

Insa aceste lucruri sunt permise in foarte mare masura si de prieteniile dintre

conducatorii si oficialii de la Federatia Romana de Fotbal si acesti impresari, astfel incat, numai cand presa pune presiune si prezinta documente

incontestabile care demonstreaza abaterile grav comise de impresari, se va face cate o comisie care mai mult se face ca ancheteaza sau mai mult se face

ca dispune sanctiuni. Numai in Anglia se poate ca Federatia Engleza de Fotbal sa dispuna sactiuni severe si sa retraga fara rezerve licentele

impresarilor, nu si in Romania.

Interesant este insa modul in care piata fotbalului regleaza si reduce influenta acestor impresari, care incep sa

fie respinsi de catre clientii traditionali : cluburile de fotbal si jucatori, in primul rand datorita dorintei de inavutire cu orice pret . Aceasta

goana dupa castiguri fabuloase si immediate face ca impresarii sa nu isi mai ascunda strategiile fata de cluburi si acestea afla si dejoaca toate

stratagemele folosite de ei, refuzand ulterior sa mai colaboreze cu ei.

Mai jos, va prezentam un colaj de cazuri celebre in care au fost implicati

impresari din fotbal.

Rapid Bucuresti il acuza pe impresarul Marcel Popescu de tentativa de inselaciune
Â

Probabil ca fotbalistul Cesar

Carlos Dos Santos „Cesinha" nu isi imagine ce scandal va declansa transferul lui de la Sporting Braga la Rapid Bucuresti.


width="257" src="http://www.evz.ro/files/POZE/27%20MARTIE/19moldovan_oc.jpg" height="257" style="width: 257px; height: 257px" />Fostul international

Viorel Moldovan, acum oficial al clubului Rapid Bucuresti, l-a atacat pe impresarul Marcel Popescu, explicand ca acesta a incercat sa intermedieze

transferul lui Cesinha, pentru care a cerut o suma aproape dubla fata de cea dorita de Sporting Braga. "Acest individ, pe numele sau Marcel Popescu ,

care cred ca nici impresar nu este, a crezut ca eu, ca noi, toti de la Rapid, suntem niste prosti! Cesinha a fost dorit de Bergodi si mi-a fost propus de

impresarul lui din Portugalia. Ulterior, Popescu a venit cu o oferta din partea clubului portughez Sporting Braga de 1,25 milioane de euro. Suma mi s-a

parut mare si am dorit sa vin personal aici, sa vad care este situatia. Cand am ajuns, am aflat ca de fapt pretul pe care il cerea Braga era de 700.000

de euro. In cele din urma, dupa patru zile de negocieri, am ajuns la 600.000 de euro! El stabilise pretul atacantului brazilian la aproape dublu decat

cerea Braga. Va imaginati ce comision isi tragea", a povestit Moldovan, care a tinut sa sublinieze ca atat timp cat va lucra la Rapid nu va fi de acord

ca agentii de jucatori sa incaseze comisioane nejustificate din transferuri: "Eu nu voi perminte nici lui Popescu si nimanui sa faca astfel de lucruri cu

Rapid. El avea un acord scris din partea presedintelui clubului portughez, prin care avea dreptul sa reprezinte interesele acestui jucator in Romania.

Dar, cand eu i-am povestit presedintelui ce suma a ajuns la noi, acesta a rupt pe loc intelegerea cu Popescu. Mi-a spus ca acest agent a pus interesul

lui mai presus de interesul clubului din Braga si el nu va accepta asa ceva, si, in plus, a pus in pericol si cariera jucatorului. De acum inainte, cat

voi fi eu la Rapid, agentii de jucatori isi vor lua comisioanele corecte, normale. Nu sunt absurd, dar sumele care se vehiculeaza in fotbalul romanesc

sunt enorme. Nu vom mai plati nimanui ceea ce nu merita".

Problema este insa vazut cumva diferit de catre specialisti . Astfel Doru Braia avocat

specializat in drept penal explica " Dincolo de scandalul public declansat, aici sunt demonstrate cu acte premisele de existenta a infractiunii de

inselaciune prevazute de art. 215 din Codul Penal. In mod normal Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti ar trebui sa se sesizeze din oficiu si sa

ceara de la cluburile Rapid si Braga documentele prezentate de Marcel Popescu si sa dispuna inceperea urmaririi penale impotriva acestuia, fiind un caz

clasic de inselaciune in conventii. Ar fi un bun xemplu care s-ar da astfel unor alti impresari sa se abtina de la situatii de acest gen altfel risca sa

aunga la inchisoare"

Steaua Bucuresti il acuza pe impresarul Aurel Damian pentru umflarea pretului de transfer

Aproape in acelasi timp cu

scandalul dintre Rapid si Marcel Popescu, alte acuzatii au curs dinpre finantatorul Stelei catre impresarul Aurel Damian.

Conflictul a pornit de

la faptul că Emeghara nu s-a înţeles la bani cu clubul din „Ghencea", motivul invocat de Becali fiind acela că impresarul a vrut să-şi tragă şi

el partea. Gigi Becali a spus că el dă bani doar la băieţi deştepţi, nu „oricărui papagal care vine la ciuguleală", şi a menţionat că

singurul impresar din România este Ioan Becali, vărul său, restul fiind nişte „samsari şi cioflingari". „Am plătit pentru Emeghara, trebuie

acum să vină să facem contractul. Dacă vrea să vină, bine, dacă nu o să vorbesc cu Marian Iancu să îmi dea banii înapoi, aşa cum a promis în

cazul în care apar probleme cu Emeghara sau cu impresarii. Ce o să stau să mă rog de Emeghera sau de impresari? Sunt nişte papagali, nişte

impresari de doi lei. Giovanni este singurul impresar. Când se face un transfer vin şi ei la ciuguleală, să ciupească şi ei 7.000, 15.000, 30.000

şi sunt impresari ei. Ei sunt problema la Emeghara că vor şi ei 100.000. Cine-i Damian? E impresar la furnici, la privighetori, la ce este? Este un

măscărici. Dacă vreţi să spuneţi impresari, să-i spuneţi lui Giovanni. La restul să le spuneţi samsari, cioflingari. Vine cioflingarul că vrea

bani. Dacă vrea, atunci să-şi ia comision de la Emeghara din contract. La ce să îi dau bani? E şi vreun băiat deştept. Steaua dă bani la

băieţi deştepţi. El e un papagal", a spus Gigi Becali.

Dincolo de limbajul colorat folosit de Becali din nou intalnim o situatie extrem de

clara in care impresarul este acuzat ca modifica pretul de transfer solicitat de proprietarul actual al jucatorului, doar pentru a creste valoarea

comisionului pe care il va incasa . Nu exista nici un control asupra modului in care se stabileste de catre un impresar nivelul pretului de transfer si

de aici deriva tot felul de probleme, si multi proprietari de cluburi ajung sa umfle artificial conturile impresarilor.

Cazul transferului lui

Florin Bratu la Galatasaray Istambul a adus acuzatii grave la adresa lui Gica Popescu si a fratilor Victor si Ioan Becali

A fost singurul caz

mediatizat in care, datorita amplorii scandalului, Federatia Romana de Fotbal a convocat o comisie speciala de ancheta. Ancheta care l-a scos pe Ioan

Becali in afara circuitului impresarilor din fotbal, si spune ca a dus si la agravarea unor probleme de sanatate ale acestuia.

Dupa cum se stie,

suma cunoscuta pentru transferul lui Bratu la Galatasaray, declarata oficial a fost de 1.750.000 de dolari, in timp ce turcii sustin ca au platit un

milion in plus peste aceasta suma, adica 2.750.000 USD.

La audiere, Victor Becali a afirmat ca nu a semnat nici un act in aceasta tranzactie din

simplul motiv ca nu detinea pe atunci licenta de impresar. "Nu eram la acea vreme agent de jucatori si n-am semnat nici un document. Licenta nu se ia pe

firma, ci pe persoana fizica, fiecare impresar are licenta lui. Semnatura mea nu se afla pe nici un document. Cei de la federatie au considerat ca

trebuie sa ma intrebe si pe mine pentru ca este vorba de aceeasi firma. N-am ce document sa le aduc oficialilor FRF, documentele de la firma le dau doar

organelor fiscale. Daca as fi fost implicat in acest caz si as fi avut o semnatura pe un act, le-as fi dat cu cea mai mare placere, dar eu nu sunt

implicat in aceasta poveste", a declarat Victor Becali la sfarsitul audierilor. Impresarul a mai tinut sa adauge ca n-a luat nici un comision din acest

transfer: "M-au intrebat daca am luat vreun comision. N-am luat. M-au mai intrebat daca am semnat vreun document. N-am semnat. In documentul de la

Galatasaray scrie clar: clubul din Istanbul a platit gruparii Tractorul Brasov cota de cinci la suta din taxa de solidaritate, care, conform

contractului, provine din suma de 1,75 milioane de dolari. Daca suma de transfer ar fi fost de 2,75 milioane de dolari, atunci s-ar fi platit taxa din

acea suma". Victor Becali a mai afirmat ca s-a prezentat la Casa Fotbalului din respect pentru FRF si pentru membrii Comisiei, cu toate ca ar fi trebuit

sa plece din tara.

In cadrul unei conferinte de presa ornganizata la sfarsitul audierilor, Florin Prunea, presedintele Comisiei de Licente din

cadrul FRF, a declarat ca este inacceptabila atitudinea cluburilor Rapid si Tractorul Brasov, care nu au prezentat documentele solicitate in "cazul

Bratu". Comisia a stabilit ca Victor Becali nu are nici o implicare in acest transfer, dar asteapta documente din partea lui Ioan Becali si Gica Popescu,

cu prilejul unei noi audieri ce va avea loc pe data de 20 februarie. Prunea spera ca Gica Popescu se va prezenta la a doua convocare, pentru ca el este

in masura sa faca lumina in acest caz.

Viorel Duru, vicepresedinte al Comisiei de Licente, a precizat ca Gica Popescu nu avea licenta de agent de

jucator pe 1 septembrie 2003, data transferului lui Bratu, dar a fost implicat apoi in alte tranzactii intre Rapid si Galatasaray in 2004 si 2005, ca

reprezentant al rapidistilor in recuperarea unor sume de bani de la clubul turc. Totodata, membrii acestei comisii sustin ca Ioan Becali se face vinovat

de anumite incalcari ale regulamentului pentru agentii de jucatori in "cazul Bratu". Florin Prunea afirma ca Ioan Becali a primit bani atat de la Bratu,

dar nu a facut inca dovada ca il reprezinta pe jucator, cat si de la Galatasaray, in calitate de reptrezentant al clubului turc. Regulamentul agentilor

de jucatori precizeaza ca impresarii pot primi bani ori de la jucator, ori de la club, insa in nici un caz de la ambele parti.

In privinta

masurilor disciplinare care pot fi luate in caz ca acele doua milioane de dolari au fost incasate, lucrurile nu stau chiar asa de rau pentru impresari.

Astfel, conform regulamentului, plangerile impotriva unui agent de jucatori vor fi adresate in scris catre Federatia Romana de Fotbal sau catre FIFA in

termen de maximum 2 ani de la incidentul respectiv si in nici un caz mai tarziu de 6 luni dupa ce agentul de jucatori in chestiune si-a incheiat

activitatea". Astfel, transferul lui Bratu a avut loc in septembrie 2003, deci termenul de gratie a expirat de patru luni. Mai mult, Giovanni Becali si-a

incheiat activitatea ca impresar acum mai bine de sase luni, Gica Popescu a renuntat acum vreo patru, deci numai Victor mai este in "carti". Totusi,

conform prevederilor legate de termenul de doi ani, toti sunt absolviti de vina. E clar ca in aceste circumstante demersul lui Mircea Sandu pare putin

hilar, orice avocat putand demonta fara sa se agite o asemenea procedura.

Cazul transferului lui Dulca a demonstrat complicitatea dintre impresari

si cluburile de fotbal

Cazul transferului de la Rapid al fotbalistului Cristian Dulca a demonstrat faptul ca uneori, cluburile de fotbal au

interesul sa faca jocul impresarilor , pentru a ascunde sumele adevarate de transfer, astfel incat fie sa scape de plata impozitelor catre stat, fie sa

nu achite indemnizatiile de formare ale cluburilor care au pregatit jucatorul.

Toata lumea spune ca si alte transferuri au "bube", adica au

existat mereu doua contracte. Un caz celebru si dovedit a fost cel al lui Dulca, in care "vinovat" pentru incasarea mai multor bani era George Copos. In

schimb, fratii Becali au realizat cele mai importante transferuri in strainatate ale jucatorilor din campionatul intern. In fata FIFA, Becali si Popescu

pot primi cel mult un avertisment, insa in tara, pedeapsa morala si patarea imaginii pot deveni o problema mai ales pentru Popescu, privit pana acum ca

un reper de curatenie morala.

Transferul lui Nicolae Dica la Eintracht Frankfurt

Gandindu-ne numai la discutiile si suspiciunile legate de

transferul lui Nicolae Dica la Eintracht Frankfurt, putem spune ca impresarii au ajuns sa influenteze deciziv transferurile jucatorilor de la o echipa la

alta, ajungand uneori chiar sa incline balanta in favoarea unuia sau altuia din cluburi. Chiar daca intrevederile au fost realizate de altcineva,

reprezentantii firmei fratilor Becali au aruncat pe piata zvonul ca nemtii nu s-au inteles la bani cu stelistii. "Totul a fost o manipulare", a declarat

unul dintre intermediari.
Demararea unei afaceri in impresariat este destul de costisitoare. Taxa de examen este de aproximativ 3.000 de RON, polita

de asigurare de raspundere profesionala are valoare in functie de cifra de afaceri a agentului si trebuie reinnoita anual. In acest moment, in Romania

sunt 32 de impresari recunoscuti. Victor Becali a crescut alaturi de Ioan Becali si crede ca transferuri bune au fost cele ale lui Hagi, Raducioiu sau

Gheorghe Popescu.
Dumitru Tudor a intrat in impresariat in anii `90 si se ocupa de V. Iacob, N. Dica sau D. Coman. Florin Iacob acopera mai mult

partea de vest a tarii, printre jucatorii sai numarandu-se Keseru sau Mansour. Traian Gherghisan detine drepturile lui Todoran, Pascovici sau Oprita, iar

Tiberiu Petris este cunoscut mai ales prin faptul ca se ocupa de Cocis.

Transferul lui Chivu la Ajax Amsterdam
Impresarul Octavian Marin a avut

pe masa de lucru multe dosare, a caror finalizare trebuia sa fie recuperarea unor indemnizatii de solidaritate. Astfel au fost cazurile in care agentul

trebuia sa aduca multi bani unor cluburi mici din Brazilia, de pe urma transferurilor lui Ronaldo sau Roberto Carlos. De exemplu, a doua formatie la care

a evoluat Ronaldo, Sae Cristavao, a castigat un milion de dolari de la Real Madrid, firma romanului, Sporttransfers, fiind contactata sa analizeze acest

caz. In tara, Octavian Marin inca se judeca cu fostul patron de la Universitatea Craiova, Dinel Staicu, care a "uitat" sa-i returneze comisionul de

30.000 de euro, dupa ce agentul a recuperat pentru olteni banii de pe urma transferului lui Cristi Chivu la Ajax Amsterdam. Printre jucatorii cei mai

cunoscuti de care se ocupa procuratorul se gaseau Falemi sau Vintila. "Sa nu creada lumea ca fac numai pe recuperatorul, daca vreun fotbalist vrea un

contract-beton cu un club, sa vina la mine", a precizat Octavian Marin.

Transferul lui Chivu ba la Inter ba la Barcelona – balanta manipulata de

Victor Becali

Conform informatiilor aparute in ziarul Gardianul, Cristi Chivu vrea sa evolueze la Barcelona. Victor si Giovanni Becali doresc,

insa, sa-l transfere la Inter Milano. Motivul il reprezinta suma de un milion de euro, comisionul pe care italienii l-ar da impresarilor in cazul in care

Chivu ar veni pe „Giuseppe Meazza". Cristian Chivu i-a marturisit lui Gica Popescu ca si-ar dori sa joace la FC Barcelona, deoarece aceasta este echipa

lui preferata din Europa. Dorinta capitanului echipei nationale nu corespunde, insa, cu cea a impresarilor sai. Potrivit presei din Italia, fratii Becali

au solicitat un comision de aproximativ un milion de euro pentru transfer, oficialii lui Internazionale parand dispusi sa achite aceasta suma. Victor

Becali neaga interesele financiare proprii. „Chivu va merge acolo unde este mai bine pentru el, nu pentru noi. Nu ma intereseaza ce scrie presa.

Oricum, ziaristii nu aveau cum sa afle detaliile negocierilor", a spus acesta.

 Fratii Victor si Giovanni Becali au fost „regii impresarilor"

pe vremea lui Hagi si Popescu. Cei doi procuratori au castigat multe milioane de euro prin intermedierea transferurilor jucatorilor din „generatia de

aur", dar situatia s-a schimbat dupa 2000, cand nu prea au mai avut ce sa vanda. Au aparut apoi Chivu si Mutu. Cu ultimul s-au certat dupa scandalul

drogurilor de la Chelsea, astfel ca, in acest moment, capitanul echipei nationale este singurul „filon de aur" al firmei Becali Sport. In cele din

urma, Chivu se va transfera undeva, iar procuratorii vor castiga cat nu castiga altii intr-o viata intreaga. Pe langa acest venit, Victor si Giovanni

Becali au mai incasat peste o suta de mii de euro din transferurile lui Tamas (de la Spartak Moscova la Auxerre), Zicu (de la Internazionale Milano la

Dinamo) si Bratu (de la Nantes la Dinamo).

Impresarii de fotbal acuzati si in strainatate ca manevreaza culisele fotbalului

international
Recent, ziarul Adevarul a public un material extrem de interesant despre modul in care impresarii de fotbal din Europa si mai ales din

Italia, manevreaza din culise fotbalul international. In timp ce suporterii platesc bilete de intrare la meci si tremura pentru rezultatul unei partide

de fotbal care este uneori stabilit cu mult timp inainte de inceperea meciului.In fotbalul modern, jucatorii nu mai detin nici macar dreptul de

proprietate asupra propriului corp. Daca pe vremea comunismului fotbalistii erau comasati, la ordinul nomenclaturii, în doua sau trei echipe mai

rasarite, fara posibilitatea de a se transfera, nici acum ei nu pot alege, ci sunt alocati de catre firmele de impresariat, potrivit intereselor

acestora.
Problema e ca in acest domeniu concurenta lipseste cu desavarsire. Jucatorul nu poate opta decat o data, in momentul semnarii contractului,

pentru un impresar sau altul. Daca a semnat un contract cu una dintre dintre firmele de impresariat, chiar daca o alta firma ii gaseste un angajament mai

bun, el nu poate rupe contractul decat daca plateste o suma compensatorie extrem de ridicata. Astfel jucatorul semneaza un contract pentru un potential

serviciu, iar in momentul in care acest serviciu ii este furnizat de o firma de impresariat concurenta celei cu care se afla sub contract, se vede nevoit

sa il refuze impotriva propriei vointe.
Consiliul Concurentei din Italia a dat publicitatii un raport prin care demonstreaza ca piata transferurilor

din Peninsula este departe de a fi concurentiala. GEA WORLD SPA, firma de impresariat condusa de fiul lui Lucciano Moggi, principalul acuzat al

aranjamentelor din insula, Alessandro Moggi, detine 17,9% din cota de piata in valoarea tranzactiilor efectuate in ultimii doi ani. De asemenea,

Alessandro personal, ca impresar, detine 12,3% din cota de piata. Mai mult de o zecime din sutele de milioane de euro tranzactionate pe piata

transferurilor in Italia sunt intermediate de fiul lui Moggi. Conflictul de interese este unul evident, Lucciano putand sa santajeze cluburile concurente

cu un embargo al transferurilor, ceea ce interceptarile telefonice efectuate in insula au si demonstrat. Ca urmare a oligopolului existent pe piata,

Internazionale, care nu s-a remarcat printr-o relatie prea amicala cu famiglia Moggi, a fost nevoita sa se orienteze pe pietele externe. In plus, nu a

mai luat campionatul din 1989. Si in Romania exista o situatie asemanatoare: firma de impresariat a lui Ioan Becali detine dreptul de reprezentare a

majoritatii jucatorilor din Divizia A. In trecut, din cauza conflictului dintre Gigi si Ioan Becali, Steaua transfera cu foarte mare greutate jucatori de

pe piata interna, iar Dinamo se alegea in fiecare sezon cu echipe intregi.
In plus, mai multe echipe supravietuiesc de pe urma imprumuturilor de

jucatori de la alte competitoare si darniciei firmelor de impresariat. Mai multe grupari anchetate in Italia, Fiorentina, Lazio, Siena, Reggina si

Livorno, s-au remarcat prin relatiile foarte bune pe care le aveau cu Juve si cu firma de impresariat a lui Alessandro Moggi. Intr-o situatie

asemanatoare s-a aflat, in campionatul Romaniei, si FC National, care a fost suspectata in trecut de aranjarea unor meciuri. In Romania, proprietari de

jucatori erau nu doar firmele de impresariat, ci si persoane fizice, precum Gheorghe Netoiu. Acestia reuseau performanta, prin diferite mijloace, sa

detina drepturile de proprietate a unor jucatori care reprezentau jumatate din echipele din Divizia A. Acesta a mai izbutit sa bata un record, mutand o

echipa intreaga de la Rocar la Craiova, pentru ca apoi sa o transfere in Stefan cel Mare.

Foto : www.evz.ro